RUGĂ LA CER…(pentru sănătatea lui Gheorghe Buzatu, savant român)

RUGĂ LA CER…

MARIA BOTNARU

De la prietenul şi mentorul meu Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist din Chişinău am aflat, că Marele istoric şi Patriot Gheorghe Buzatu  din Iaşi este bolnav. Nu sunt medic şi nu pot alina durerea sau alunga boala, dar prin aceste versuri am încercat să bat alarma, deoarece viaţa Domnului Gheorghe Buzatu, acest Mare Istoric şi Mare Român este în pericol.Vreau să ne rugăm cu toţii pentru acest Om, care merită toţi laurii lumii, să se facă bine !

Maria Botnaru (or.Tighina)

RUGĂ LA CER…

(pentru  GHEORCHE BUZATU –

  Mare istoric, savant şi patriot român)

 

Așa titani răsar la răscruci de secole prea rar,

Așa comori de oameni  ne vin alături, ca un dar,

Prin zel și zbucium, a lor viață nu e un zbor obișnuit,

Măsoară existența prin  înțelepciunea ce au dobândit

Și  viața nu o irosesc în darn, ci o prefac în simplă dăruire,

Să fie adevărul istoric depistat – e crezul și a lor menire.

 

N-ai așteptat nicicând să-ți vină din cer norocul pregătit,

Câte un fir, din pietre de știință, cu picătura l-ai sorbit,

Fiind istoric, fiosof și om distins, te-a frământat viața,

Din tot ce-ai scris, văd om viteaz, un luptător de neînvins.

 

De unde ai găsit  izvorul viu de timp s-asculte al tău glas?

Prin cronici colbăite ai lăsat să înoate gândul cu al său pas,

O lume întreagă a cutreierat  faima de român mare savant,

Ai cucerit Academii și multe stele,  în fața ta, s-au închinat…

 

Mă înveți  să nu uit rădăcina neamului meu românesc,

Cu argumente închegate – cu a lui istorie, să mă mândresc.

Chiar dacă mai avem un mal de ghimpi, de străini  înălțat,

Sunt ferm convinsă, vom fi cândva o Românie, un mare stat.

 

Sunt o ființă  mică, Doamne, dar ruga-mi  este  mare,

Sinceră și arzâtoare, o cresc cu noi speranțe colosale,

Știu, ai griji multe și, cu a ta răbdare, ne răsplătești cu zel

Și ne împarți din mila ce ne-o porți, cu îndurare și  fidel.

 

Rog sfinții să mă audă, să-i scurgă din a lui durere,

Ca pentru cine a fost, să nu treacă prin val de suferință,

Nu a știut repaus, nu s-a cruțat, înmoie-i din  sentință,

Mai are mult de scris, e tristă după el iubita lui știință.

 

Ca pe un rob al adevărului, ajuns  la o răscruce de dreptate,

Te rog ajut-l, a săvârșit pentru-al său neam, doar bune fapte…

În marea ta minune,  plecată în genunchi, eu, Doamne, astăzi sper,

Pentru acest, măreț, suflet de OM,  o sănătate de cremene îți cer…

23 ianuarie 2012            

(preluat de pe Blogul Imensitatea Iubirii cu Maria Botnaru)