CREDINŢĂ PUSĂ LA ZID

Dosarele istoriei

Prezentul material are ca bază un număr extrem de limitat de documente, depozitate la Arhiva Naţională a Republicii Moldova, care pînă nu demult erau accesibile numai foştilor nomenclaturişti. Majoritatea documentelor utilizabile sunt inedite. Ele în întregime sau parţial, văd lumina tiparului pentru prima dată. Noile argumente şi informaţii privind activitatea confesiunilor religioase alcătuiesc modesta valoare a acestui articol. Autorul încearcă intenţionat să prezinte informaţia „crudă” pentru a nu-l influenţa pe cititor sub nici o formă şi a-i da posibilitatea să-şi facă propria opţiune asupra unui sau altui eveniment secretizat cu rîvnă de autorităţile sovietice.

Religia statului – ateismul

În toate timpurile sectele religioase, adică cei consideraţi că au deviat de la religia oficială a statului, au fost în vizorul poliţiei şi autorităţilor, indiferent cine au fost aceştia: „ohranka” şi autorităţile Rusiei ţariste, siguranţa şi autorităţile române, NKVD-ul, apoi KGB-ul şi autorităţile sovietice.

Ştefan Ciobanu în lucrarea sa „Basarabia” a dedicat aproape un întreg capitol sectelor religioase din Basarabia. Domnia sa scrie: „La 1812 după ce Rusia rupe Basarabia din trupul Moldovei ea caută s-o populeze şi neavînd nici oameni, nici mijloace pentru acest scop, recurge la sistemul de care s-a servit Ecaterina II pentru Rusia Meridională, la colonizarea ei cu străinii.

După ce Basarabia a fost eliberată de fascism în 1944, URSS începe să stabilească şi aici sistemul său politic, economic, cultural şi religios, mai exact spus, ateist. Biserica creştin-ortodoxă începe să fie persecutată. Slujitorii ei în număr masiv sunt arestaţi, deportaţi sau chiar omorîţi. Bisericile creştine sunt închise, transformate în depozite sau aruncate în aer. Omul cu cruciuliţa la gît şi cu icoană în casă, începe să fie înjosit, batjocorit, tratat ca un duşman al poporului. Pe an ce trece, numărul de biserici creştine devine din ce în ce mai mic. Şi mai puţine rămîneau bisericile în funcţiune.

Sigur că populaţia se revolta, opunea rezistenţă, dar după arestările, deportările şi lichidările fizice întreprinse anterior de sovietici, puţini îşi doreau să completeze listele „negre” ale NKVD-ului.

Un alt factor şi bănuiesc important a fost şi este faptul că locuitorii în revolta lor acţionau răzleţ, neorganizat şi local. În consecinţă, autorităţile sovietice aveau posibilitatea de a depista uşor iniţiatorii, ca în cele din urmă aceştia să fie pedepsiţi.

Şi ultimul factor – metodele mişeleşti folosite de autorităţi. De exemplu, în secret era minată biserica, iar în toiul nopţii – aruncată în aer. Dimineaţa, sătenii cu durere depistau cele întîmplate, fiind neputincioşi de a schimba ceva. După această metodă au fost aruncate în aer bisericile din satele Jevreni şi Răculeşti, raionul Criuleni şi altele.

O altă stare de lucruri era cu confesiunile religioase. Majoritatea din ele activau ilegal. Adunările, în multe cazuri, se desfăşurau clandestin. Din zecile de case de rugăciuni existente erau cunoscute de autorităţi un număr mult mai redus.

Anume de aceea autorităţile sovietice au hotărît crearea unui organ, care să supravegheze sectele religioase.

Împutenicitul Sovietului… – mecanismul de supraveghere a confesiunilor religioase

În funcţiile acestui organism se includea şi procedura de informare a Moscovei despre tot ce se întîmplă în RSSM cu sectele religioase o scrisoare secretă din 3 martie 1945, semnată de Poleanschii, Preşedintele Sovietului pentru chestiunile religioase pe lîngă Sovietul Comisarilor  Norodnici al URSS (mai departe cu abrevierea SCN a URSS – Al.M.), adresată lui T.Constantinov, Preşedintele Comisarilor Norodnici al RSS Moldoveneşti, relata: „Ca completare a discuţiei telefonice, Sovietul pentru chestiunile cultelor religioase solicită ca Dvs, personal, să luaţi măsuri pentru numirea urgentă a Împuternicitului Sovietului pentru chestiunile cultelor religioase pentru RSS Moldovenească…”.

Scrisoarea a fost tipărită numai în două exemplare – unul pentru adresat, altul – pentru dosar.

Într-o altă scrisoare secretă, datată cu ziua de 13 martie 1945 şi semnată de acelaşi autor, adresată tuturor preşedinţilor executivelor regionale ale sovitelor de deputaţi, aflăm că: „Comisia de pe lîngă SCN al URSS responsabilă de eliberarea şi eliberarea temporară  de la mobilizare la 26 februarie 1945 a adoptat o decizie cu nr.43, potrivit acesteia erau eliberaţi de la serviciul militar şi mobilizare (este cazul să amintesc că al II-lea război mondial mai continua – Al.M.) slujitorii cultelor, care deserveau casele de rugăciuni în funcţiune. În lista acestora se includeau slujitorii bisericii armeano-grigoriene, a lipovenilor (staroobreadţî), catolice şi greco-catolice, luterane şi musulmane a religiei mozaice şi a credincioşilor evanghelişti şi baptişti. Tot în lista respectivă erau incluşi şi conducătorii bisericii adventiste de ziua a şaptea.

Această hotărîre a fost multiplicată şi trimisă tuturor republicilor unionale. Probabil, că decizia nominalizată nu este altceva decît un gest gospodăresc comunist menit să încurajeze donaţiile financiare ale sectelor în fondul statului şi munca supraomenească pentru front.În funcţia de Împuternicit al Sovietului privind chestiunile cultelor religioase pe lîngă SCN al URSS pentru RSS Moldovenească a fost numit la 16 iunie 1945 Piotr Nicolaevici Romenschii, apoi, după un scurt timp, acesta este înlocuit de tov. S. Deseatnicov.

Pentru a înţelege importanţa care o dădeau autorităţile sovietice acestei funcţii este necesar să cunoaştem un document în calitate de argument. Este vorba de Decizia nr.513 din 4 iunie 1945 a Sovietului Comisarilor Norodnici al RSS Moldoveneşti despre salariul funcţionarilor de stat în cadrul cărora era inclus Împuternicitul… Potrivit Deciziei, acesta avea un salariu de o mie şase sute de ruble pe lună, fapt ce constituia o întreagă avere. Pentru orientare, e necesar să menţionăm, că salariul lunar al Preşedintelui Sovnarcomului RSS Moldoveneşti era de două mii de ruble.

În scurt timp, de la instanţa superioară de la Moscova, pe adresa Împuternicitului Sovietului din RSSM, S. Deseatnicov, au început să sosească un şir întreg de instrucţiuni şi decizii (unele din ele destul de amănunţite) şi toate cu inscripţia „secret” sau „strict secret”.

Activitatea confesiunilor religioase din RSSM în primii ani după război.

Până în 1940 în Basarabia locuiau peste 80 mii de luterani, peste 20 mii de calvinişti, mii de catolici etc. De la apariţia şi până în prezent, inclusiv şi anii 1918-1944, cînd Basarabia a fost în componenţa României, pe teritoriul Basarabiei şi apoi pe teritoriul ce mai rămăsese de la Basarabia (după ce a fost mutilată de Stalin), au activat câteva confesiuni religioase mai importante. Aici se înscriu baptişti, adventiştii de ziua a şaptea, martorii lui Iehova, penticostalii şi lipovenii. După terminarea războiului, aceste confesiuni şi-au continuat activitatea sub noua putere. Un document secret sovietic din 4 aprilie 1946, semnat de Preşedintele Sovietului pentru chestiunile cultelor religioase de pe lîngă Consiliul  de Miniştri al URSS, tov. Poleanschi, ne comunică următoarele:

„Din dispoziţiile Sovietului… şi a materialelor de care dispunem se vede clar, că comunitatea evanghelist-creştin-baptistă din RSS Moldovenească pînă în prezent practică forme şi metode de activitate necaracteristice unei organizaţii religioase şi care sunt interzise de legislaţia sovietică cum sunt – şcolile duminicale, cercurile pentru copii şi adolescenţi, şedinţele femeieşti, casele de ajutor reciproc, cursurile de „bunăvestire” ş.a. Propăvăduitorii comunităţii liber se deplasează prin judeţe şi care, de facto, se ocupă de activitatea misionară. Sovietul pentru  chestiunile culturilor religioase de pe lîngă Consiliul de Miniştri al URSS vă propune Dvs. prin intermediul preşedintelui superior, în primul rînd, de a interzice orice deplasare a propăvăduitorilor în alte comunităţi care urmăresc scopul de a mări numărul cerdincioşilor prezenţi la adunările acestora. Puneţi-le condiţia că fiecare presbiter a comunităţii poate să îndeplinească funcţiile de slujitor al cultului numai în comunitatea la care a fost înregistrat. Dreptul de a se deplasa pe la toate comunităţile din republică îl are numai presbiterul superior. În ceea ce priveşte şcolile duminicale, organizaţiile pentru copii şi adolescenţi, a caselor de ajutor reciproc, trebuie să luaţi măsuri pentru lichidarea acestora, dar acest lucru trebuie făcut atent, cu tact şi nu brusc în toată republica. În acest lucru trebuie să reuşiţi din fiecare caz concret…”.

Din fragmentul documentului citit mai sus, care nu este altceva decît un set de indicaţii date de Moscova Împuternicitului Sovietului pentru chestiunile cultelor religioase de pe lîngă Consiliul de Miniştri al URSS pentru RSS Moldovenească, tov. Deseatnicov, se conturează o solicitare de amestec în treburile confesiunii respective.

O altă latură şi atitudine a autorităţilor sovietice faţă de confesiunile religioase o aflăm din conţinutul următorului document, care este tot o scrisoare secretă de la Moscova adresată tov. Deseatnicov şi scrisă la 19 aprilie 1946.

„Din documentele de care dispunem se vede, că în RSS Moldovenească în mod ilegal există un curent deosebit al secţiei Adventiştilor de ziua a şaptea, aşa numiţii „sîmbotişti-reformişti”, reprezentantul cărora este un oarecare Cercov T.I. din oraşul Unceni (probabil Ungheni – Al.M.).

În timpul de faţă Cercov încearcă să legalizeze comunitatea acestui curent (care categoric nu recunoaşte serviciul militar cu arma în mâini şi exclude orice muncă în ziua de sâmbătă).

Sovietul pentru chestiunile cultelor religioase vă propune Dvs. că, în nici un caz să nu înregistraţi comunitatea „sîmbotişti-reformişti” şi să nu primiţi nici un fel de cereri de la aceştia”.

Guvernul RSSM, în scopul consolidării socialismului şi a noii puteri, a început o procedură de legalizare a comerţului cu cărţi şi lichidarea literaturii ce venea în contradicţie cu concepţiile comuniste. Este vorba de Hotărîrea nr.794 a Consiliuli de Miniştri a RSS Moldoveneşti din 15 august 1946. Reieşind din faptul că în documentul nominalizat se menţionează şi fondurile de carte sau bibliotecile confesiunilor religioase, vă propunem acest document integral:

Strict secret

„Despre legalizarea comerţului cu literatură pe pieţele orăşăneşti şi raionale din RSS Moldovenească”.

În scopurile legalizării comerţului cu carte pe pieţele orăşeneşti şi raionale, Consiliul de Miniştri al RSSM HOTĂRĂŞTE:

1.    A obliga Ministerul Comerţului RSSM /tov. Akimov/, secţia moldovenească a COGIZ-ului (secţia de carte a editurii de stat – A.M.) /tov. Varenbud/, Moldpotrebsoiuz / tov. Craiuşin / de a organiza la pieţele orăşeneşti, magazine şi chioşcuri, anticariate pentru comerţul cu literatură.

2.    A obliga Ministerul Comerţului şi Ministerul afacerilor interne din RSS Moldovenească de a interzice orice vînzare de carte şi literatură particulară la piaţă, permiţînd cumpărarea şi vînzarea cărţilor numai prin intermediul magazinelor de stat, anticariate şi chioşcuri.

3.    A propune Glavlitului RSSM / tov. Bartâşi / şi împuterniciţilor acestuia din raioane de a instala un control riguros privind literatura care se achiziţionează în magazinele de anticariat.

4.    Direcţiei pentru chestiunile bisericii ortodoxe / tov. Romenschii / împuternicitului pentru chestiunile cultelor de pe lîngă Consiliul Miniştrilor al RSSM / tov. Deseatnicov / să asigure revizuirea şi confiscarea din fondurile de carte a mănăstirilor, bisericilor şi a comunităţilor religioase a literaturii fasciste, monarhiste  şi altor cărţi duşmănoase.

Preşedintele Consiliului de Miniştri al RSSM  G.Rudi”

Alexandru Moraru, Şef de secţie la Arhiva Naţională a R.Moldova

„Glasul naţiunii” din 16 ianuarie 2003

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Acest articol a fost publicat în Fotografii, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la CREDINŢĂ PUSĂ LA ZID

  1. Pingback: DPOSARELE COMUNISMULUI SOVIETIC.CREDINŢA PUSĂ LA ZID « CER SI PAMANT ROMANESC

  2. Stimate domn , Va rog sa-mi comunicati mai multe date despre domnul Alexei , daca aveti , mai ales dupa anul 2000. VAD CA AICI ATI COMUNICAT CU EL .Poate aveti mai multe materiale . CU RESPECT. adresa mea de email :ninutza56@yahoo.com

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s