CREDINŢA PROTESTANT- BAPTISTĂ IN RSSM

( RELIGIA ÎN DOCUMENTE DE ARHIVĂ)

Actuala Uniune a Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste din Moldova după ocupaţia Basarabiei de trupele sovietice în 1944 se numea Comunitatea Evangheliştilor-Creştini Baptişti din RSSM.

Baptismul a apărut ca o sectă creştină, ca protest împotriva bisericii anglicane oficiale întemeiată de John Smith, care în 1606 fuge în Olanda; de aici, prin Roger William, secta ajunge în America, unde a continuat să se dezbine. În Europa a apărut după 1834 şi s-a răspândit în toate ţările. Susţine că Biblia este singura normă de credinţă şi de morală, dintre cele şapte taine admite doar botezul, care se administrează numai celor adulţi, neagă Tradiţia şi respinge ierarhia bisericească, venerarea Fecioarei Maria, crucea, icoanele şi rugăciunile la înmormântare. În Basarabia a apărut în a doua jumătate a secolului XIX. Fiind o structură religioasă importantă din Basarabia şi RSSM ea a fost şi este cea mai răspândită, bine organizată şi puternică organizaţie religioasă.

Din cauza necesităţii unei urgente reforme a Bisericii Ortodoxe din Moldova, faptul că ea continuă să se mai afle sub influenţa şi conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse, cadrele slab pregătite, ce păstoresc în lăcaşurile sfinte fac posibil faptul că unii creştini ortodocşi din Moldova schimbă religia strămoşească pe cea baptistă sau  alta. Acest fapt ar trebui să-i îngrijoreze pe cei din vârful conducerii spirituale oficiale ale ţării şi să nu se lase folosiţi de structurile politice aflate la cârma statului.

*                    *                     *

În perioada anilor 1918-1940 şi 1941-1944, adică atunci când Basarabia era unită cu Ţara, comunitatea baptistă avea practic în majoritatea cazurilor (în afara ultimilor decizii ale Mareşalului Ion Antonescu) drepturi egale cu ceilalţi credincioşi ortodocşi din România. Cu ocupaţia sovietică din 1944 lucrurile s-au schimbat. Politica stalinistă s-a lăsat ca o noapte neagră asupra Basarabiei. Faptul că  comunitatea religioasă baptistă avea centrul peste hotare, complica situaţia acesteia şi crea condiţii favorabile de a se afla în vizorul organelor puterii de stat inclusiv celor de forţă.

V-om continua dezvăluirile arhivistice şi investigaţiile documentare, care pun în evidenţă metodele staliniste de luptă împotriva oricărei credinţe religioase, metode de dezbinare şi lichidare a comunităţilor, metode de înjosire a omului credincios. Un rol important în realizarea planurilor staliniste, autorităţile sovietice îl vedeau în dirijarea comunităţilor religioase prin impunerea cadrelor sale la diferite funcţii de cult la toate nivelele. În cazul când acest lucru nu le reuşea, ei începeau să facă probleme comunităţilor religioase cu înregistrarea, cu locaşul, cu vecinii, şi multe altele până îşi atingeau scopul sau măcar infiltrau oamenii NKVD-ului în aceste comunităţi cu scopul de a le dezbina, demoraliza prin defăimarea unor persoane concrete. Ţinând cont de faptul, că istoria trebuie să aibă o acoperire documentară, recurgem şi noi la aceste izvoare pentru a documenta afirmaţiile de mai sus.

Într-un răspuns la o scrisoare a Împuternicitului Consiliului pentru problemele cultelor religioase din RSS Moldovenească, unul din stăpânii de la Moscova în persoana lui Iu. Sadovschii, vicepreşedintele Consiliului pentru problemele cultelor religioase pe lângă Sovietul Comisarilor Norodnici (un fel de Consiliul de Miniştri – A.M.) îl învăţa pe Deseatnicov, subalternul de la Chişinău:

„La numărul 030 din 21.09.1945 vă comunicăm:

1. Pentru conducerea comunităţilor evanghelist-creştine şi baptiste din RSS Moldovenească de la Consiliul Unional al Evangheliştilor creştini şi baptişti în timpul cel mai apropiat va fi numit Împiternicitul – tot el va fi şi presbiterul în competenţa căruia vor fi şi ungerea (aprobarea) presbiterilor comunităţilor evanghelist creştine şi baptiste. Însă odată ce această numire în funcţie încă nu s-a produs, dar să reţinem înregistrarea comunităţilor care de facto activează nu e nevoie, Consiliul vă recomandă să propuneţi conducătorilor comunităţilor depistate de dumneavoastră să se adreseze de urgenţă pentru a primi aprobarea respectivă la Consiliul Unional al Evangheliştilor Creştini şi Baptişti din or. Moscova, în acelaşi timp trimiteţi în Consiliu pentru cultele religioase pe lângă SCN al URSS părerea dumneavoastră despre cine ar putea fi înaintat în funcţia de conducător al comunităţii dar nu înainte de a vă consulta cu organele respective.[1]

1––––––––––––––––––––––––––––-„

Cred că cititorul a înţeles despre care organe este vorba! Corect! NKVD! Într-un material documentar la tema respectivă publicat anterior în „Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova (vol III) secţia „Ştiinţe socio-umanistice” / Chişinău 2003 / menţionam, că Împuternicitul Consiliului pentru problemele cultelor religioase pentru RSS Moldovenească, indiferent cine n-ar fi în această funcţie  Ivanov, Petrov sau Sidorov era obligat să colaboreze cu toate organele statului, inclusiv şi în deosebi cu NKVD-ul, predecesorul KGB-ului. Cu toate că, în documentul propus  nu este vorba de  comunitatea baptistă, ci de aşa-numita „Oastea Domnului”, acesta totuşi prezintă o dovadă de un contact bine pus la punct dintre împuternicit şi poliţia secretă sovietică:

SECRET

Ministrului  Securităţii de Stat al RSSM General-maiorului t. Mordoveţ I.L.

Potrivit informaţiilor pe care le deţin, în satul Caplani, raionul Olăneşti activează o grupă ilegală de sectanţi denumită „Oastea Domnului”, care se adună noaptea pentru rugăciuni. Cele expuse mai sus le comunic pentru informare.

14.04.1950 Împuternicitul  Consiliului privind cultele religioase pentru  RSS M    S. Kolesnic [2]

Fiind considerate antisovietice prin ideologia lor religioasă, antiateistă structurile religioase din RSSM, care erau diametral opuse ideologiei marxist-leniniste au fost puse în „lista neagră” a bolşevicilor spre lichidare. O dovadă celor afirmate mai sus poate servi şi scrisoarea secretă semnată de cunoscutul poet din RSSM Emilian Bucov, care în anul 1950 avea funcţia de locţiitorul Preşedintelui Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti adresată lui Polianschii I. V., Preşedintele Consiliului privind cultele religioase de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS:

SECRET

Comunitatea religioasă a Evangheliştilor-Creştini Baptişti din s. Tătărăşti, raionul Cahul încalcă sistematic legislaţia sovietică despre cultele religioase şi de asemeni Decretul Sovnarcomului „Despre separarea bisericii de stat din 23 ianuarie 1918”.

Au fost stabilite cazuri, când conducerea şi membrii comunităţii religioase s-au amestecat în activitatea colhozului şi au făcut o agitaţie interzisă îndreptată împotriva măsurilor intreprinse de organele puterii. Ţinând cont, că s. Tătărăşti este situat la frontieră, Consiliul Miniştrilor RSS Moldoveneşti consideră necesar ca comunitatea religioasă a E.C.B din s. Tătărăşti să fie scoasă de la înregistrare, iar casa de rugăciuni – închisă. [3]

Drept motiv la aceste acţiuni a servit refuzul şi propaganda comunităţii împotriva organizării colhozului şi refuzul de a participa la clăci bolşevice, aşa-numitele subotnice şi duminicale. Tot printre motive se înscrie şi faptul că, la 23 iulie 1950 comunitatea religioasă baptistă din localitate s-au rugat pentru Trumen, ca acesta să nu arunce bomba atomică în zonale unde locuiesc baptişti.[4]

Organele puterii de stat prin toate mijloacele şi pârghiile orientau populaţia ortodoxă împotriva credincioşilor baptişti. Adică încă ortodocşii mai sunt cum mai sunt, dar iată baptiştii, sectanţii aceştia periculoşi conduşi de imperialiştii americani, trebuie să fie trataţi ca nişte spioni ascunşi în sânul poporului muncitor. O metodă de defăimare, înjosire a omului credincios / indiferent de credinţă / erau scrisorile anonime, unele din care erau organizate de autorităţi, pe care apoi tot ei le controlau „dacă se adeveresc faptele expuse în scrisoare”. Altele erau ticluite din invidie sau răutate omenească. În dependenţă de cultura şi intelectul funcţionarului de partid, care „controlau” asemenea răvaşe anonime se întocmeau diverse dări de seamă, certificate superiorilor, care i-au „încredinţat” respectiva misiune. Cu o astfel de dare de seamă vă vom face cunoştinţă mai jos, pe care am tradus-o din limba în care se scria toate documentele oficiale:

Secretarului Comitetului Raional /Făleşti-aut/ al Partidului Comunist al Moldovei tov. Tâncovan G.D.

Certificat

Eu, instructor la secţia de control politic şi de partid al CR al PCM Sinţovschi N.P. la 14 aprilie 1953 m-am deplasat pe teren în colhozul în numele lui Jdanov  din s. Moldovanca şi s. Pânzăreni în scopul controlului faptelor expuse în scrisoarea anonimă şi am stabilit următoarele:

Candidatul în membri al PCUS tov. Milimuc P.S. până în februarie 1953 a lucrat şef de brigadă. În februarie 1953 a fost ales locţiitor al preşedintelui colhozului Jdanov.

El, împreună cu familia sa până în 1950 au făcut parte din secta babtistă (aşa-i în document – A.M.). În prezent nici el, nici familia sa nu fac parte din  secta babtistă şi nu frecventează întrunirile acestora.

Referitor la faptul, că tov. Milimuc foloseşte postul ocupat în interese personale, lucrând în funcţia de vice-preşedinte al colhozului şi că el ar fi aranjat pe rudele sale şi pe membri ai sectei babtiste la diferite sectoare din colhoz, s-au stabilit următoarele:

1. Şeful brigăzii 3 de legumicultură tov. Moldovan I.F. anterior a fost membru al sectei babtiste (corect-baptiste) până a fost încorporat în rândurile Armatei Sovietice. În momentul de faţă tov. Moldovan I.F. nu face parte din secta babtistă[5], dar soţia sa face parte. Personal tov. Moldovan, lucrând în funcţia de şef al brigăzii legumicole îşi îndeplineşte funcţiile conştiincios şi se isprăveşte bine. La această funcţie a fost înaintat de adunarea generală a colhoznicilor.

2. Ajutorul contabilului colhozului Chiruţa (probabil-Chiriţa-ă) I.A., babtist la fel ca şi toţi membrii familiei sale fac parte din comunitatea religioasă respectivă. La adunările acestora Chiruţa lua cuvânt şi în ziua de 5 aprilie 1953 a citit evanghelia în faţa a 40 de membri a comunităţii babtiste. Anterior Chiruţa a lucrat socotitor în colhozul în numele „Luciaferu-Roşu” s. Dolta, iar în 1952 secţia raională agricolă l-a transferat la funcţia de ajutor de contabil în colhozul „Jdanov”.

3.  Paznicul de la ferma de lapte-marfă Demcenco I.F. cu adevărat este cumătrul tov. Milimuc P.S. şi lucrează din anul 1949.

4. Grăjdarul Şveţ Ivan Nicolaevici este babtist, lucrează din aprilie 1953, iar funcţia de grăjdar a primit-o potrivit hotărârii cârmuirii colhozului.

5.  Şeful brigăzii legumicole Froseniuc F.D. este cumătrul tov. Milimuc P.S. şi lucrează în această funcţie din anul 1950. În anul 1953 el a fost aprobat la funcţia respectivă reieşind din faptul că cunoaşte lucrul într-o brigadă legumicolă. În urma controlului efectuat s-a stabilit, că Demcenco, Şveţ I.N., Chiruţa I.A., Moldovan I.F., Froseniuc F.D. lucrează la sectoare diferite în funcţii de răspundere până la alegerea tov. Milimuc la postul de vice-preşedinte al colhozului. În acest fel nu se confirmă învinuirea adusă cum că asesta le-ar fi dat aceste funcţii. Potrivit faptelor prezentate în scrisoare au fost luate următoarele măsuri: la şedinţa cârmuirii colhozului din 15 aprilie 1953 au fost eliberaţi din funcţii tovarăşii Chiruţa I.A., Demcenco N.F., Şveţ I.N. şi Fraseniuc F.D.

Instructor al secţiei controlul de partid al CR al PCM                                           Sinţovschii [6]

Drept consecinţă în sistemul stalinist în urma unei scrieri anonime, în cel mai bun caz, omul rămânea fără un loc de muncă, dacă era cumătru cu cineva sau era credincios, indiferent de confesiune.

Cu toate că autorităţile sovietice după război şi ocupaţie au desfăşurat o luptă necruţătoare împotriva confesiunilor religioase, în deosebi împotriva celor conduse de peste frontierele ţării, în lista cărora se includ şi baptiştii, numărul membrilor acestora se afla în permanentă creştere. Într-o scrisoare secretă Poleanschii, Preşedintele Consiliului pentru cultele religioase de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS îi răspundea subalternului său din RSS Moldovenească Deseatnicov în ziua de 11 martie 1950:

„Ţinând cont că numărul persoanelor care au primit botezul de apă în comunitatea religioasă a evangheliştilor creştini baptişti în 1949 a scăzut comparativ cu anul 1948, totuşi numărul celor care s-au alăturat la această credinţă este destul de mare, fapt care confirmă că se duce o intensă propagandă religioasă”[7]

Şi acest funcţionar din Moscova avea dreptate. Într-o altă informaţie se menţiona că „cea mai răspândită sectă din RSS Moldovenească este a evangheliştilor creştini baptişti, care reunesc în bisericile sale 5227 de oameni credincioşi şi 180 de oameni favorizaţi de ei. Evangheliştii creştini baptişti din RSSM în această formulă ca biserică au apărut în 1944 în rezultatul fuzionării baptiştilor, creştinilor evanghelişti şi a penticostalilor. Numai către 1 ianuarie 1948 în Direcţia Consiliului au fost înregistrate 96 de cereri de la comunităţile religioase funcţionale cu rugămintea de a fi înregistrate şi deschise case de rugăciuni [8]

În noiembrie 1949 CC al PC(b) al Moldovei a luat o hotărâre privind eliberarea din funcţie a Împuternicitului Consiliului privind cultele religioase pentru Moldova S. Deseatnicov din motivul că într-o sinagogă din Chişinău s-a organizat transmisia prin difuzoare a slujbei în afara clădirii edificiului. În locul acestuia a fost numit S. Colesnic. [9]

Către sfârşitul anului 1950 situaţia nu s-a schimbat în favoarea autorităţilor sovietice. Numărul credincioşilor baptişti a continuat să crească. O măsură de luptă a autorităţilor sovietice în scopul demascării religiei era strângerea materialelor compromiţătoare asupra membrilor comunităţilor religioase. Toată lumea ştie că disciplina şi cerinţele faţă de un credincios din cadrul comunităţilor religioase era şi este mult mai severă comparativ cu ortodoxă. Pentru unii respectarea acestor norme era destul de anevoioasă şi pe ici colea cădeau în „marea plasă a păcatului”. Acest lucru îi bucura nespus de mult pe ateiştii din administraţia sovietică.

Aţi vedea dumneavoastră, cu cîtă plăcere sunt scrise unele informaţii secrete, care înserează asemenea cazuri. Vă propunem numai un exemplu din 7 aprilie 1951:

„Dumneavoastră ne comunicaţi că în trimestrul I al anului curent din comunitatea evangheliştilor creştini baptişti din s. Pelenia au fost excluşi 27 de oameni pentru beţie şi preacurvie. Consiliul roagă ca în următoarea dare de seamă să ne scrieţi mai amănunţit despre aceste cazuri, să faceţi o caracteristică acestei comunităţi religioase şi a conducătorilor ei.[10]

Iar de amănunte puterea are nevoie pentru a specula cu numele acestor păcătoşi în favoarea ateismului. În unele raioane şi localităţi reprezentanţii puterii atacau cu agresivitate sporită şi deschis comunităţile religioase, chiar dacă acestea erau înregistrate oficial. Un caz din raionul Ciadâr-Lunga: „Din informaţiile de care dispune Consiliul pentru cultele religioase de la  unii lucrători din raionul Ciadâr-Lunga, RSSM s-a stabilit, că împotriva unor comunităţi religioase a evangheliştilor creştini baptişti din s. Bej-Ghioz se aplică unele măsuri administrative în scopul lichidării activităţii acesteia.

În 1950 a fost dat afară din colhoz presbiterul acestei structuri religioase Stoianov P.F., în anul curent a fost exclus din colhoz noul presbiter Caraja şi diaconul Farmuzala şi numai din cauză că ei sunt „preoţi baptişti”. Aceştia din urmă sunt terorizaţi verbal că vor fi judecaţi şi deportaţi.

Comunicându-vă despre acestea, Consiliul vă roagă să vă deplasaţi în acest sat şi să vă clarificaţi, şi dacă această informaţie corespunde realităţii, luaţi toate măsurile pentru a înlătura aceste fărădelegi din partea acestor persoane. Şi ţineţi cont că, măsurile administrative nu numai că nu contribuie la lichidarea rămăşiţelor religioase, ci din contra, duc spre fanatism şi consolidarea structurilor religioase …”[11]

Dar „măsurile administrative” relatate mai sus sunt extrem de modeste, comparativ cu cele prezentate mai jos. Este vorba de un fragment dintr-o scrisoare oficială semnată de Împuternicitul Consiliului privind cultele religioase de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS pentru circumscripţia Bălţi din RSSM, A. Onufrienco adresată la mai multe instanţe de partid şi de stat în ziua de 15 octombrie 1952. În ea se menţionează:

„Vă aduc la cunoştinţă, că în urma controlului privind activitatea comunităţii evangheliştilor creştini baptişti din s. Brătuşenii-Noi, raionul Brătuşeni am constatat fapte de încălcare a legislaţiei privind cultele religioase de către puterea locală / a preşedintelui colhozului /. La 24 august eu am vizitat această comunitate în scopul unui control. Aflându-mă în acest sat am discutat cu reprezentanţii colhozului, comuniştii Boico şi Zastavniţchii. La întrebările mele, cum lucrează în colhoz credincioşii baptişti, ei au răspuns, că în afară de 2-3 oameni ceilalţi lucrează bine. Mulţi din ei sunt incluşi pe tabla de onoare. Chiar conducătorul credincioşilor lucrează în colhoz ferar şi are 600 de zile-muncă, ceva pretenţii faţă de credincioşi, noi ca conducători de brigadă nu avem. Tot în ziua respectivă, seara pe la orele 8 fiind duminică credincioşii s-au adunat în casa de rugăciuni pentru a se ruga (în acest timp eu acolo nu eram, mă aflam lângă iaz) a venit cu maşina GAZ-51 în stare de ebrietate preşedintele colhozului în numele lui Stalin, Novicov. A oprit maşina lângă casa de rugăciuni, a intrat în clădire, unde se rugau credincioşii şi i-a înjurat şi împrăştiat din local ţipîndu-le că-i va împuşca pe toţi.

Când eu m-am îndreptat spre casa de rugăciuni l-am întâlnit pe preşedintele colhozului, care era indispus şi în prezenţa mea şi a altor oameni şi-a permis să spună, că el va arunca o grenadă antitanc în casa de rugăciuni, cînd credincioşii se vor aduna la rugăciune…”[12]

În majoritatea documentelor referitoare la activitatea evangheliştilor creştini baptişti din RSSM depozitate la Arhiva Naţională a RM aceştia sunt descrişi drept oameni muncitori, harnici, săritori la nevoie, cu frică de Dumnezeu şi de lege, chiar dacă legea este ateistă, şi e scrisă cu sângele credincioşilor de Stalin. Comparativ cu celelalte structuri religioase, care sunt considerate că au deviat de la creştinism, comunitatea evangheliştilor creştini baptişti către mijlocul anului 1951 era de facto cea mai organizată, cea mai numeroasă şi cea mai influentă având structuri în cele mai multe localităţi din RSS Moldovenească.Această situaţie a devenit alarmantă. Era nevoie de o lovitură de graţie. Şi ea a fost aplicată în câteva etape de buni specialişti în domeniu care cunoşteau bine maxima: „Dezbină şi condu!” Un document secret, adresat Ministrului securităţii de stat a RSS Moldovenească general-maiorului Mordoveţ I.L. în ziua de 21 ianuarie 1952 ne conturează un început de realizare a unui scenariu de fărâmiţare a comunităţii religioase în ascensiune:

„În ultimul timp s-au mărit numărul cazurilor de apariţie în satele RSS Moldoveneşti a unor misionari-penticostali, care se ocupă cu organizarea grupurilor şi comunităţilor religioase. De exemplu: În luna iulie 1951 în s. Cangaz a apărut un cetăţean necunoscut. Aflându-se în ilegalitate şi fiind ascuns cu grijă de baptiştii din localitate, a început să facă propagandă şi să prorocească şi în rezultatul acestor acţiuni, după şase zile de „lucru” toată comunitatea evangheliştilor creştini baptişti alcătuită din 40 de oameni în frunte cu presbiterul au trecut la penticostali. Mulţi din ei au primit „limbi” şi au început a proroci. La momentul de faţă s-a aflat, că cel care a venit în Cangaz este locuitorul oraşului Cherci, regiunea Crimeia Vovc Alexandr Radionovici stabilit în orăşelul căilor ferate, strada 3 şi casa 2. A început să se evidenţieze şi activitatea penticostalilor în raionul Ungheni. Cu toate că raionul este megieş cu frontiera, penticostalii pătrund în sat şi îşi desfăşoară activitatea. În satul Nicolaevca, raionul Ungheni a sosit un propovăduitor din Ucraina, pe care penticostalii ilegal, cu paşaport străin cu remarca „locuitor al zonei de frontieră” îl trec pe calea ferată şi îl ascund foarte riguros….”[13]

Nu se exclude, că acest document să fie o farsă kgb-istă, cum s-a făcut în ajunul războiului II mondial, când au fost comandate de KGB să fie aduse din Germania pistoale, cu care au fost împuşcaţi câteva zeci de mii de ofiţeri polonezi în localitatea Hatâni, ca apoi să-i declare victime a fascismului. Dar  respectivul document este prezent în dosarele ANRM din care cauză s-a făcut trimitere la el. Cu toate acestea lovitura organele secrete au dat-o, şi în perioada anilor 1961-1962 şi comunitatea religioasă a evangheliştilor creştini baptişti din RSSM a fost scindată în două părţi. Acest lucru poate fi inclus în lista operaţiilor strălucite întreprinse de organele KGB împotriva comunităţilor religioase. În renumita lucrare a istoricului Valeriu Pasat „Trudnâe straniţî istorii Moldovî 1940-1950” apărută la Moscova încă în 1994 într-un tiraj destul de modest, din care cauză este destul de dificil de găsit, chiar în biblioteci respectabile au fost incluse documente rare, inedite, extrem de importante pentru cei ce studiază istoria. Şi ca să nu ne abatem de la temă, propunem cititorului nostru un fragment din textul unui document din ianuarie 1968, publicat în respectivul volum. El este intitulat „Din darea de seamă şi totalurile lucrului de agentură operativă şi anchetă ale organelor KGB din Moldova pentru anul 1967”:

STRICT SECRET

KGB-ului de pe lângă Consiliul Miniştrilor al  URSS

(…) Comitetul şi organele periferice au îndeplinit un oarecare volum de lucru în localizarea şi micşorarea activităţii duşmănoase dusă de bisericani şi sectanţi. Măsurile de contrainvestigaţii în această direcţie s-au concentrat  în primul rând la depistarea activităţii duşmănoasă şi antisocială a conducătorilor sectelor iehoviste, baptiştilor de iniţiativă, penticostalilor şi adventiştilor de ziua a 7-a şi de izolarea lor de ceilalţi membri credincioşi de rând. S-au luat măsuri la consolidarea a poziţiilor agenţilor din structurile de conducere a sectanţilor.”[14]

În prezent această structură religioasă, cum am mai menţionat, se numeşte Uniunea Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste din Moldova, este înregistrată oficial, îl are ca episcop pe Valeriu Ghileţchi, un om onest, cu un grad avansat de intelect, ex-deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Alexandru Moraru

publicat în „ Glasul Naţiunii”  nr.28 din 29 iulie 2004, pag.8-9


[1] Arhiva Naţională a RM , F.3305 , inv. 2 , d.1 , f. 17

[2] Arhiva Naţională a RM , F. 3305 , inv . 2 , d . 7 , f . 9

[3] Arhiva Naţională a RM , F . 3305 , inv . 2 , d .7 , f . 29

[4] Ibidem , f.  30-33

[5] Când se publică un document , se interzice de a corecta sau schimonosi  textul

[6] Arhiva OSPRM  , F. 117 , inv. 1 , d . 165  , f. 135-136

[7] Arhiva Naţională a RM ,F. 3305 , inv . 2 , d. 7 , f. 51

[8] Valeriu Pasat “Trudnîe straniţî istorii Moldovî” 1940-1950 ,Ed”Terra” Moscova , pag. 597

[9] Ibidem , f.606-607

[10] Arhiva Naţională a RM , F.3305 , inv . 2 , d. 7 , f . 87

[11] Arhiva Naţională a RM , F . 3305 , inv. 2 , d . 7 , f. 88

[12] Ibidem , f. 118

[13] Arhiva Naţională a RM , F . 3305 , inv . 2 . , d . 7 , f . 134-135

[14] Valeriu Pasat “Trudnâe straniţî  Moldovî 1940-1950 “, Ed”Terra” ,Moscova , 1994 , f. 665

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Acest articol a fost publicat în Articole, Documente, Fotografii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s