„MARTORII LUI IEHOVA” ÎN DOCUMENTE DE ARHIVĂ

Despre apariţia în spaţiul românesc a respectivei structuri religioase, am scris într-unul din numerele revistei „Glasul Naţiunii” nr.16 din 29 aprilie 2004, în care se menţiona că, în Germania prin secolul XVII a fost înfiinţată o sectă, care se numea „Studenţi în Biblie” / STUNDIŞTI / şi lansată de pastorul Iacob Spener din Berlin. Ceva mai târziu ei au fuzionat cu „Martorii lui Iehova”. În România secta religioasă a apărut prin anul 1870, aduşi de un oarecare Rabinovici din Teleneşti, Orhei.

Un oarecare Charles Russell, un purtător al cuvântului lui Dumnezeu Iehova din SUA, începe să editeze în 1879 revista comunităţii iehoviste „Turnul de Veghere”, întreprinde în 1891 un şir întreg de deplasări având ca scop răspândirea concepţiilor religioase ale respectivei structuri în Irlanda, Scoţia, Anglia şi în multe alte ţări pe continentul european, precum şi în Rusia (teritoriul Basarabiei era anexat de Rusia încă din 1812 – Al.M.) (în zona cunoscută azi sub numele de Republica Moldova) şi în Orientul Mijlociu.[1]

*                *                   *

În darea de seamă pentru trimestrul IV al anului 1949 a Împuternicitului Consiliului pentru RSS Moldovenească S. Deseatnicov la capitolul 7 numit „Probleme deosebite”, comunica patronului său de la Moscova că „în ultimul timp pe teritoriul RSSM, cu toate că s-au luat careva măsuri de către organele corespunzătoare, totuşi evident se observă că s-a înviorat activitatea grupărilor religioase, care nu intră în competenţa Împuternicitului Consiliului pentru cultele religioase.

Deosebit de active sunt penticostalii, subotnicii-reformişti, melioniştii (în unele documente milionişti, care în scurt timp au fuzionat cu Martorii lui Iehova – Al.M.), inochentiştii. În afară de aceste grupe au fost depistate şi structuri ale credincioşilor Evanghelişti Creştini Noi, creştini spirituali şi martorii lui dumnezeu (aşa-i în document). Aceste grupe încearcă să pătrundă în comunităţile credincioşilor Evanghelişti Creştini Baptişti şi a Adventiştilor de Ziua a 7-a cu scopul de ai influenţa şi de a folosi posibilitatea legală asupra ECB şi AZŞ dar şi de a folosi aceste comunităţi în activităţi antisovietice. O parte din credincioşii acestor grupări au venit din alte regiuni ale Ucrainei, regiunea Ismail şi Cernăuţi.[2]

În ce priveşte problema penticostalilor, ea a fost pusă faţă de presbiterul superior al ECB, de a se face ordine în comunităţile, care sunt mai îngunoiate cu penticostali (aşa-i în document – Al.M.) şi care formal s-au unit, dar în realitate se adună separat. El a fost avertizat, că în cazul dacă unele comunităţi vor face încălcări vor fi scoşi de la evidenţă.”[3]

Probabil acest fragment din respectivul document a apărut în urma unui scenariu bine pus la punct de serviciile speciale staliniste, care au pregătit şi infiltrat oamenii săi în comunităţile religioase pentru a le dezbina. Dar există şi o altă ipoteză, care se reduce la o concurenţă dintre comunităţile religioase pentru o influenţă mai bine conturată în societate.

Un lucru însă este foarte clar, că comunitatea religioasă Martorii lui Iehova a fost certată cu legea şi cu autorităţile române în perioada de până la 1940(inclusiv 1941-1944), apoi din 1944 şi cu autorităţile sovietice de ocupaţie pe parcursul la toată perioada comunistă până la formarea Republicii Moldova, când s-a schimbat orientarea şi legislaţia respectivă.

Această structură s-a aflat în afara legii şi în sistemul capitalist românesc şi în sistemul comunist sovietic. Şi dacă în perioada României Regale iehoviştii erau numai ţinuţi în vizorul poliţiei şi uneori pedepsiţi, în perioada sovietică ei erau şi persecutaţi şi deportaţi în masă, mai ales în perioada dintre anii 1944-1970. Iată ce ne spune despre această sectă un dicţionar enciclopedic sovietic:

„Martorii lui Ehova (ehoviştii), reprezentanţii uneia dintre cele mai reacţionare secte religioase creştine apărute în a doua jumătate a sec. XIX în SUA, consideră Biblia drept unicul izvor divin, iar pe Ehova (aşa-i în original) unicul dumnezeu. Potrivit concepţiei „Martorii lui ehova” lumea pământească este împărăţia diavolului. În legătura cu orientarea sa antisovietică activitatea sectei „Martorii lui Ehova” în URSS este interzisă.”[4]

Dacă pe celelalte comunităţi religioase din RSSM autorităţile sovietice încercau să le lichideze din interior, mai „diplomatic”, apoi faţă de „Martorii lui Iehova”, care erau mai puţin ascultători de legislaţie comunistă şi întreprindeau acţiuni deschise împotriva noilor stăpâni s-au început acţiuni destul de violente însoţite de arestări, deportări şi alte metode staliniste. Drept dovadă poate servi un fragment dintr-un document depozitat în Arhiva de Stat a Federaţiei Ruse, inclus în cunoscuta lucrare a istoricului Valeriu Pasat:

„Comunicat special al MAI al RSSM privind lichidarea centrului ilegal antisovietic al sectei iehoviste.

21 martie 1953

STRICT SECRET

Ministrului afacerilor interne al URSS

Beria L . P.

/…/ Începând cu anul 1947 organele Ministerului afacerilor interne al RSSM au depistat şi operativ lichidat câteva reţele ilegale antisovietice iehoviste, un număr impunător de conducători şi membrii activi ai sectei în 1949-1951 au fost expulzaţi peste hotarele Moldovei. Cu toate acestea iehoviştii având un sistem bun de preluare a conducerii îşi păstrează vitalitatea şi structura organizatorică …”.[5]

Dacă revenim imaginar din nou la primele luni după război, după cum afirmă de la filozoful din RSSM Vasile Gajos, care a studiat evoluţia cultelor religioase din republică nu numai ca savant, dar şi ca ateist, acesta menţionează, că conducătorii „Martorilor lui Iehova” la începutul anului 1945 şi-au intensificat activitatea de propagare şi au cerut tuturor membrilor să treacă la activitate ilegală. În instrucţiune se menţiona: Ţineţi minte, că voi lucraţi în condiţii grele ale regimului satanic (aici aveau dreptate – Al.M.). Acum înainte de armaghedon, care este foarte aproape, conducătorul tuturor popoarelor Iehova îi va apăra pe toţi acei care vor propaga ideile organizaţiei teocrate. Înrolaţi oameni în organizaţie, iată izbăvirea voastră…”[6]

Acelaşi autor subliniază, că „iehovişrii folosindu-se de greutăţile temporare, cauzate de ruinele războiului, înapoierea politică a maselor de ţărani moldoveni, nivelul inferior de cultură, moştenit de la vechiul sistem. De război, de ruine şi de toate relele conducătorii iehovişti învinuiau URSS. În revista „Turnul de veghe” ei scriau, de exemplu, că toate veştile proaste au apărut odată cu apariţia statului comunist bolşevic.[7] Adevărul acestor afirmaţii nu poate fi contestat.

Pentru activitate antisovietică şi religioasă „Martorii lui Iehova” au fost pedepsiţi  de putere pe tot parcursul anilor. În cele 4 volume deja apărute a „Cărţii memoriei” (catalogul victimelor totalitarismului comunist) apărute la editura „Ştiinţa” în anii 1999, 2001,2003 şi 2005 sunt incluşi alături de patrioţii şi gospodarii neamului românesc din Basarabia deportaţi în Siberia şi alte regiuni îndepărtate; alături de evreii basarabeni deportaţi din motive economice şi politice au fost înscrise şi sute de familii de „Martori a lui Iehova” deportaţi din motive religioase şi politice.

Autorităţile sovietice erau bine informate că în perioada de până la război comunitatea religioasă „Martorii lui Iehova” erau mult mai loiali faţă de autorităţile române, mai mult decât atât, ei respectau legea şi făcea serviciul militar în armată.[8] Altfel stau lucrurile în relaţia acestora cu noua putere. O sumedenie de premilitari din sânul acestei secte au fost judecaţi şi trimişi în închisori sau deportaţi numai din motivul că au refuzat să satisfacă serviciul militar.

În 1950 a fost finisat procesul de formare a organizaţiei iehoviste din URSS. Toată activitatea era dusă într-o strictă conspiraţie. Fostul sectant P.P. Gheletiuc din s. Negureni, raionul Râşcani, povestea, că capii sectei ascundeau chiar şi locul aflării cercurilor şi grupelor, care simbolic aveau câte un număr convenţional. Comportamentul fiecărui membru al sectei era strict reglementat de „regulamentul organizatoric” editat la Centrul din Bruklin al „Martorilor lui Iehova”. Îndreptată împotriva URSS literatura iehovistă se retipărea de conducătorii sectei în tipografiile clandestine, care au fost create în nordul Moldovei (de exemplu, în s. Glinca, raionul Briceni), erau copiate de mână, răspândite prin intermediul „slugilor”, cercuri şi se studiau la adunările sectanţilor.

Şi chiar dacă predicatorii susţin că ea (instrucţiunea) este studiată pentru a tălmăci esenţa Bibliei, dar în realitate ei foloseau revistele „Turnul de Veghe” şi „Informatorul” şi altă literatură editată de Centrul din Bruklin pentru a duce propagandă împotriva colectivizării, si alte măsuri antisovietice.[9]

În majoritatea lucrărilor cercetătorilor istoriei religiei şi ateismului din RSS Moldovenească se susţine că, nici o sectă (în afară de inochientişti) n-a folosit în scopurile sale populaţia agramată şi înapoiată din punct de vedere cultural, cum a făcut-o „martorii lui Iehova”.

A devenit tradiţie pentru cercetători să lucreze în Arhiva Naţională a RM cu dosarele scrise depozitate în această instituţie de stat, neglijând, din diferite motive, studierea la tema propusă a documentelor foto-fono-cinematografice, care se află tot acolo. Dar de la acest lucru au de suferit calitativ şi informaţional lucrările acestor istorici. Poate că acest lucru se întâmplă din lipsa unor inventare unificate, care ar trebui să fie puse la dispoziţia cercetătorilor în sală sau din cauză că factorii de decizie au renunţat la trecerea informaţiei audio şi cinematografice pe casete audio şi video sau CD şi CD-R, care ar crea accesibilitatea mult mai simplă la acest gen de informaţie. Dar realitatea este alta…

Cu toate acestea, nu face să ne abatem de la subiectul propus şi vă comunicăm că în fondurile Arhivei Naţionale a RM sunt depozitate o serie de filme documentare turnate la Chişinău, printre care se numără: „Братья во Христе”/ „Fraţi în Hristos”(1965), „Послание от Иуды” / „Mesaj de la Iuda” (1969), „Одна жизнь и вторая” / „O viaţă şi a doua” (1976), „Тени прошлого” / „Umbra trecutului” (1976), „Эмиссары  темноты” / „Emisarii întunericului”, (1984), „Спиной к истине” / „Cu spatele la adevăr”(1985), „Тайные апостолы” / „Apostoli tainici” (1986) ş.a.

Peliculele documentare enumerate au fost turnate la comanda statului, trecute prin prisma unui ateism violent. E de ajuns să priveşti câteva secvenţe din aceste filme, să vezi cum credincioşii, fie ei ortodocşi sau protestanţi sunt târâiţi în faţa camerelor de luat vederi, indiferent unde s-ar afla; acasă sau în casa de cultură, în sala judecăţii tovărăşeşti sau norodnice „recunoscând” că ei sunt duşmanii statului sovietic, pocăindu-se şi renunţând la credinţă.

Cu toate că în calitate de subiecte ale filmelor documentare cu pricina sunt diferite confesiuni şi secte aducem câteva exemple-adnotări din activitatea „Martorilor lui Iehova” sectă ieşită din adventism, care de la apariţie şi până în prezent este considerată o structură religioasă cu o agresivitate şi un fanatism mult mai pronunţat decât altele.

/ din filmul „Fraţi întru Hristos”/ :

¤ Sectantul Clim I.N. refuză să facă serviciul militar în rândurile armatei sovietice, fiind prezentat pe ecran în faţa comisiei de încorporare a premilitarilor a Comisariatului Militar din raionul Lenin, or. Chişinău;

/ din filmul „Mesaj de la Iuda” / :

¤ Lumina proiectată pe ecran ne prezintă diferite momente din viaţa şi activitatea sectanţilor iehovişti Bugoian Ilarion, Traistă Fiodor, Traistă Valentina, Mânzul Vasile, Ticălos Ivan, Ticălos Efimia ş.a.

/ din filmul „Emisarii întunericului” / :

¤ Filmul oglindeşte de pe poziţii ateiste şi judiciare secta „Martorii lui Iehova”, care este condusă din SUA, de unde este trimisă literatură religioasă, utilaje tipografice, pentru a putea fi tipărită şi pe loc, micropelicule trimişi emisari cu diferite instrucţiuni nu numai cu scopuri religioase, dar şi pentru a submina sistemul socialist.

¤ Tot aici este prezent Cojocari Procopii Ivanovici, locuitor din satul Terebna, raionul Edineţ, sectant activ al „Martorilor lui Iehova”. Dosarul penal a lui Cojocari. În timpul războiului a fost jandarm superior în Ucraina. Scena din faţa judecăţii unde acesta este învinuit că în timpul războiului şi-a bătut joc de locuitorii satului Savinţî, regiunea Viniţa din Ucraina.

¤ În acelaşi documentar se vorbeşte şi de un oarecare Nepociatov Alexei Simionovici, locuitor din orăşelul Cricova, raionul Criuleni, sectant din „Martorii lui Iehova”, casa acestuia. În 1941 a fost făcut prizonier, a trădat patria / adică URSS, care venise la el în 1940 şi îl luase cu forţa în calitate de cetăţean – Al.M. / şi benevol s-a angajat în serviciul german SS, a devenit sectant şi răspândeşte ideile „Martorilor lui Iehova”. Nu permite fiului său din clasa IV să poarte cravata pionerească (roşie).

¤ Obiectivul ne prezintă pe ecran literatură, reviste, cărţi ale sectei, încăperi ascunse pentru adunări; un grănicer în vamă în urma controlului de rutină găseşte literatură religioasă şi antisovietică ascunsă într-un automobil străin.

¤ Un oarecare Dobuleac Grigore din Grimancăuţi, Briceni din aceeaşi sectă  povesteşte cum a atras-o în  această structură pe soţia sa.

¤  Un sectant pe numele Bugoian Vasile Dionisovici, cu ajutorul unui tipar-rotător multiplica diferite foi volante cu caracter religios şi antisovietic, individul adus în sala judecăţii, percheziţie în casa acestuia, diferite ascunzători pentru literatură interzisă.

Câteva din filmele nominalizate, la care am adus câteva adnotări au fost traduse şi în limba „moldovenească”, pentru a prezenta „mai colorat” ateismul şi gravitatea problemei. Aceste documentare erau puse pe post la televiziune, care numai ce-şi începuse activitatea şi în sălile de cinema, prezentate înaintea filmelor artistice.

Nu v-om greşi dacă vom afirma: din cauză că „Martorii lui Iehova” erau consideraţi duşmani periculoşi şi antisovietici şi mult timp n-a fost înregistrată oficial de autorităţile sovietice; faptul că activitatea acestora era de facto în ilegalitate, în documentele fondului arhivistic F-3305[10] depozitate la Arhiva Naţională a RM sunt mult mai puţine la număr materiale despre activitatea „Martorilor lui Iehova” decât a altor structuri religioase. De ei mai mult s-a ocupat organele sovietice de forţă. Cu toate acestea şi în fondul de arhivă nominalizat în unele dări de seamă sau corespondenţe apare câte o informaţie din care se poate trage unele concluzii privind atitudinea puterii sovietice faţă de iehovişti şi unele metode de luptă contra acestora. Dar uneori se întâmpla că stânga nu ştie ce face dreapta. Credem că documentul de mai jos poate fi considerat un modest exemplu despre cele spuse anterior: (tradus din rusă)

S E C R E T

25 aprilie 1957

nr.II / 884               Împuternicitului Consiliului privind

cultele religioase de pe lângă CM al URSS pentru RSS Moldovenească tovarăşului Colesnicov

Rog să comunicaţi Secţiei de anchetă a KGB-ului de pe lângă CM al RSSM dacă oficial este înregistrată secta iehoviştilor sau aceasta există ilegal pe teritoriul RSS Moldoveneşti

Şeful secţiei de anchetă al KGB pe lângă CM al RSSM, colonelul Fefilov [11]

La 26 aprilie 1960 a avut loc şedinţa Biroului CC al PCM la care printre problemele abordate a fost pusă în discuţie şi problema „Despre unele măsuri privind lichidarea încălcărilor de către cler a legislaţiei sovietice despre culte”. În procesul-verbal nr.5 al acestei şedinţe, calificat strict secret, semnat de secretarul CC al PCM Serdiuc s-au constatat următoarele: „…în ultimul timp organele de partid şi sovietice din republică au slăbit controlul asupra activităţii clerului şi a asociaţiilor religioase. Acest lucru în mod firesc a creat condiţii favorabile pentru încălcarea legislaţiei sovietice privind cultele şi să-şi consolideze influenţa sa bisericească şi sectară asupra unei anumite părţi a populaţiei.

Bisericanii şi sectanţii în unele cazuri încearcă să se contrapună măsurilor organelor de partid şi de stat privind consolidarea propagandei ştiinţifico-ateiste printre locuitori. Unii din ei cer anularea articolului 124 din Constituţia URSS şi interzicerea propagandei antireligioase.[12]

Mulţi din aceşti propovăduitori depăşesc limitele activităţii lor religioase, folosind biserica şi secta în interesele lor duşmănoase oamenilor sovietici, răspândind diferite calomnii privind viaţa oamenilor sovietici, intenţionat falsificând atitudinea partidului comunist şi guvernului sovietic faţă de religie şi biserică; seamănă neîncredere faţă de politica externă a statului nostru.

Presbiterul comunităţii adventiştilor de ziua a şaptea din s. Gura Galbenă, raionul Kotovsc, Balan, sistematic răspândeşte printre credincioşi date cu caracter antisovietic, culese din emisiunile radio ale posturilor „Vocea Americii”, ”Bi-Bi-Si”; preotul s. Grinăuţi, raionul Ocniţa Strugari la o masă de pomenire s-a exprimat că chipurile kolhoznicii material trăiesc greu, fapt care a stârnit nemulţumirea acestora.

O parte din slujitorii cultelor altoiesc printre credincioşi dispoziţii burghezo-naţionaliste, răspândesc neîncredere faţă de cetăţenii de altă naţionalitate. Unele elemente clero-sioniste aprind sentimente religioase – naţionaliste printre populaţia evreiască, învaţă copiii limba veche-evreiască (astfel e în document ), duc o agitaţie ca evreii să plece în Israel. [13]

Unii bisericani şi sectanţi încălcând cu brutalitate legislaţia sovietică provoacă credincioşii să refuze de la serviciul în Armata Sovietică, de a nu participa la alegerile deputaţilor în soviete, îi încurajează la construcţia neautorizată a bisericilor, la pregătirea demersurilor şi strângerea semnăturilor adresate diferitor instanţe în care se cerea permisiunea de a deschide noi biserici, case de rugăciuni şi sinagogi. În procesul de adunare a semnăturilor, multe din acestea sunt mişeleşte falsificate.[14]

În documentul menţionat sunt aduse şi unele soluţii de a depăşi această situaţie. De a atenţiona comitetele orăşeneşti şi raionale de partid, organelor sovietice, comsomoliste şi sindicale privind necesitatea înăspririi luptei cu sectarismul religios, care poartă un caracter antistatal şi aberant (iehoviştii, penticostalii, inochentiştii, adventiştii – reformişti ş.a.) În lucru de desbinare a credincioşilor de la secte atenţia principală trebuie atrasă la caracterul educativ al acestuia. Alături de măsurile răspândite în mase (lecţii, referate, discuţii, serate de întrebări şi răspunsuri, serate tematice, conferinţe, demonstrarea filmelor artistice şi jurnalelor cinematografice pe teme ateiste) mai desfăşurat de folosit metoda lucrului individual cu oamenii. Discipolilor sectelor antistatale şi aberante cu răbdare să se explice esenţa reacţionară a religiei, inclusiv şi a învăţăturii sectariste, de a le explica de ce legislaţia sovietică interzice activitatea sectelor nominalizate, de a demasca persoanele, care acoperindu-se cu religia duc o activitate duşmănoasă şi antisovietică.”[15]

Către începutul anului 1962 în RSS Moldovenească, în urma unei evidenţe a grupurilor şi asociaţiilor religioase s-a constatat că iehoviştii, cu toate că era sectă interzisă, număra 1406 de credincioşi.[16] Acest număr era în descreştere dacă comparăm cu informaţia prezentată procurorului general-adjunct al URSS, general-locotenentului de justiţie Vavilov A.P. la 10 decembrie 1947 de procurorul RSSM Colesnic. Vă propunem un fragment din respectivul document:[17]

„…Pe teritoriul RSSM în secta aceasta au fost atraşi după date nedifinite, din 21 de sate din raioanele Brătuşeni, Râşcani, Edineţ, Lipcani, Briceni şi Sângerei – 2256 de oameni, care făceau parte din 243 de cercuri, iar cercurile formau 23 de grupe şi toate aceste grupe peunite într-o circumscripţie.”

În acelaşi document sunt enumerate scopurile şi metodele „Martorilor lui Iehova” folosite pe teritoriul RSS Moldoveneşti; lista şi scurte date biografice a 14 activişti iehovişti arestaţi şi judecaţi de autorităţile sovietice.

Alexandru   Moraru

Publicat în „Glasul Naţiunii”nr.35 din 23 septembrie 2004, pag.9

---

[1] Martorii lui Iehova-proclamatori ai regatului lui Dumnezeu .(de la începuturi până în prezent),Brooklyn , New York, tipărită în Italia 1997 , fila 406

[2] Arhiva Naţională a RM , F. 3305 , inv.2 , d. 5 , f . 21

[3] Ibidem , fila  22

[4] Dicţionar Enciclopedic Moldovenesc , ed ESM , Chişinău , 1989 , pag.361

[5] Valeriu Pasat”Trudnâe straniţî istorii Moldovâ 1940-1950 “ed”Terra” , Moscova, pag..641

[6] V. Gajos”Ăvoliuţia religioznogo sectantstva v Moldavii”, ed”Ştiinţa” , Chişinău ,1975 , f . 83

[7] V. Gajos “ Ăvoliuţia religioznogo sectantstva v Moldavii” , ed”Ştiinţa” , Chişinău , f. 84

[8] Ibidem , fila 79-80

[9] Reacţionnaia  roli religii i ţercvi “ . Sbornic documentov ,Chişinev ,1969 ,fila 65 .

[10] Împuternicitul Consiliului privind cultele religioase pe lângă Consiliul de Miniştri  al RSSM

[11] ANRM , F. 3305 , inv. 2 , d . 11 , f . 11

[12] ANRM , F. 3305 , inv. 2 , d . 13 , f. 33

[13] Tot acolo , fila 34

[14] Tot acolo

[15] Tot acolo , fila 37

[16] ANRM , F. 3305 , inv. 2 , d . 14 , f. 36  , 201

[17] ANRM , F . 3085 , inv. 1 , d . 143 , f . 17