APARIŢII EDITORIALE „MOLDOVA DE LA EST DE PRUT 1940-1941

Monografia istoricului Mariana S. ŢĂRANU

„Moldova de la Est de Prut în timpul primei

ocupaţii sovietice (1940-1941)”, Sibiu, 2010, 208 pag.

COPERTA CARŢII

Adevărul şi dreptatea doare, însă ceea ce ne lasă răni adânci este totuşi minciuna, aşa glăsuieşte o maximă. Căutatea adevărului prin arhive şi în literatura de specialitate a fost preocuparea de mai mulţi ani a cercetătoarei Mariana S. Ţăranu, care şi-a încununat munca cu apariţia unui studiu monografic valoros „Moldova de la Est de Prut în timpul primei ocupaţii sovietice (1940-1941)”

Anul 2010 este anul în care s-au împlinit 70 de ani de la cedarea forţată a teritoriului Basarabiei Uniunii Sovietice (28 iunie 1940). Cu toate acestea trebuie să constatăm că deocamdată nu sunt cercetate toate aspectele şi consecinţele Pactului Ribbentop-Molotov, îndeosebi în timpul primei ocupaţii sovietice. În această ordine de idei lucrarea istoricului Mariana S. Ţăranu „Moldova de la Est de Prut în timpul primei ocupaţii sovietice (1940-1941)” vine să ne completeze acest gol istoriografic.

În capitolul I intitulat „Teroarea-modalitate de comunizare a Moldovei de la Est de Prut” autoarea se referă la modalităţile de instituire a terorii sovietice pe teritoriul ocupat menţionând, că din primele momente de ocupaţie s-a purces la un şir de măsuri drastice, specifice regimului sovietic: comunizarea populaţiei locale, distrugerea capitalului prin orice mijloace, distrugerea personalităţii, bisericii, comerţului individual şi a industriei, deopotrivă cu lichidarea persoanelor înstărite (pag. 13). În mod special, şi pe bună dreptate, cercetătoarea elucidează condiţiile inumane în care o parte din populaţia din Basarabia s-a retras peste Prut (pag. 18), exterminarea elitelor politice (pag. 25), terorizarea ţărănimii (pag. 42), a intelectualităţii de creaţie (pag. 37) etc. O atenţie sporită autoarea o acordă activităţii organizaţiei antisovietice „Maidahonda” (pag. 32).

LANSAREA VOLUMULUI LA SIBIU 2010

Varietatea documentelor de arhivă consultate, cât şi documentarea amplă ce a realizat-o, i-au permis istoricului Mariana S. Ţăranu ca referindu-se la teroarea reprezentanţilor administraţiei publice locale ce au activat în perioada românescă să conchidă că „în momentul în care penitenciarele existente au devenit neîncăpătoare, iar industria grea sovietică necesita în permanenţă forţă de muncă, la iniţiativa maiorului Sazâkin, NKVD-istul principal de la Chişinău, şi evident cu confirmarea celor de la Kremlin, mii funcţionari în timpul administraţiei româneşti, au fost tranferaţi în lagărele de muncă din URSS. Pe parcursul primului an de ocupaţie au fost organizate de două ori astfel de transferuri. La sfârşitul lunii august 1940 şi aprilie 1941 organele NKVD-ului de la Chişinău au organizat în cea mai mare taină trimiterea acestora la munci forţate în lagărele de muncă din RSS Kazahă, regiunea Kazan (RASS Tătară), Karaganda, Siberia, RASS Komi, lagărele Vâtegorsk, Veatsk, Cerepoveţ (pag. 31). Un tablou similar, constată autoarea, avea loc şi în cazul ţăranilor care nu erau în stare să achite impozitele exagerate la stat (pag. 45). Materialele prezentate de cercetătoarea Mariana S. Ţăranu în acest capitol ne conduc la concluzia, că în timpul primei ocupaţii sovietice “de trei ori a fost organizată transferarea persoanelor bănuite de neloialitate faţă de puterea sovietică impusă cu foarţa în regiune: de două ori ale condamnaţolor din motive politice şi o dată ale ţăranilor” (pag. 56).

Capitolul II se referă la “Tentativele de legiferare a teritoriilor anexate: crearea RSSM”. Autoarea a recurs la tabele pentru a demonstra cât mai convingător persoanele care au fost numite de autorităţile comuniste în fruntea noi-createi RSSM, precum şi pe cei promovaţi în Sovietul Suprem de la Chişinău. Cititorii monografiei se vor convinge de nivelul intelectual mediocru şi de cât de dubioşi erau cei susţinuţi şi promovaţi de administraţia comunistă. Finalitatea acestor acţiuni a constat în faptul că încălcându-se legislaţia internaţională şi chiar Constituţia sovietică a fost creată artificial o nouă republică unională – RSSM.

O atenţie sporită Mariana S. Ţăranu o acordă elucidării cazurilor de exprimare deschisă a nemulţămirii şi indignării faţă de acţiunile înfăptuite de noua administraţie în regiune (pag. 68-69).

În capitolul consacrat “Degradării sistemului de învăţământ” autoarea menţionează pe bună dreptate, că imediat după anexarea teritoriului românesc de la Est de Prut a fost pus în aplicare sistemul sovietic al învăţământului public şi organizării instruirii în şcoală (pag. 79). În timp de câteva zile au fost deschise şcoli medii, şcoli serale şi de lichidare a analfabetismului şi create instituţiilor de învăţământ de tip sovietic.

Cercetătoarea scoate în evidenţă faptul că, sistemul sovietic a redus statutul învăţătorilor la instrumente sigure de promovare a intereselor anexioniste, aceştea fiind privaţi de dreptul elementar de proprie apărare (pag. 84), aducând multiple exemple care denotă că învăţătorii erau sancţionaţi la primul denunţ al elevilor fără a fi verificat veridicitatea acestuia.

În ceea ce priveşte învăţământul superior de tip sovietic, autoarea constată că pe teritoriul RSSM au activate cinci instituţii superioare de tip sovietic, însă, după cum era şi firesc, nu dispuneau de o bază tehnico-materială, profesori calificaţi etc., ceea ce a şi determinat calitatea sub orice nivel a studiilor.

Capitolul IV este  intitulat “Mass-media-mijloc de comunizare a teritoriului ocupat” în care autoarea ne prezintă o imagine de ansamblu asupra evoluţiei presei periodice în perioada cercetată, precum şi tematica abordată pe paginile acesteia.. Autoarea conchide că imediat după ocupare a fost creată o reţea largă de presă periodică bineorganizată, editându-se şapte ziare de circulaţie republicană şi mai multe ziare cu character local. Făcând o analiză a materialelor apărute în presa timpului, autoarea Mariana S. Ţăranu se referă la superficialitatea articolelor prezentate, lipsa liniei de subiect, iar prin tematica abordată se justifică politica sovietică anexionistă (pag. 113).

În ultimul capitol “Persecuţiile religiose” cercetătoarea reuşeşte să reflecte situaţia dramatică în care s-au pomenit credincioşii. Mariana S. Ţăranu subliniază că au fost închise un şir de biserici şi mănăstiri, altele au fost transformate în instituţii de distracţie, depozite etc. Atitudinea crudă faţă de preoţime a fost reflectată prin exemple concrete, inclusive, printr-un table sugestiv (pag. 197).

Monografia include şi “Cronologia primului an de ocupaţie sovietică a teritoriului românesc de la Est de Prut” în care cercetătoarea reuşeşte detaliat să prezinte în plan cronologic teroarea şi nedreptăţile comise de autorităţile sovietice pe parcursul anilor 1940-1941.

Lucrarea se încheie cu “Anexe” care include mai multe documente ce întregesc tabloul cercetărilor şi vin să ne confirme justeţea concluziilor pe care le-a făcut autoarea în studiu.

Monografia “Moldova de la Est de Prut în timpul primei ocupaţii sovietice (1940-1941)” va contribui la studierea echilibrată şi obiectivă a istoriei naţionale în timpul primului an de ocupaţie sovietică, constituind un instrument de lucru util pentru oamenii de ştiinţă, politicieni, diplomaţi, pentru studenţi, publicul larg de cititori.

Nu ne rămâne decat s-o felicitam călduros pe autoarea acestei cărţi de mare valoare ştiinţifică şi istorică ,care aduce  o încărcătură informaţională  nouă, inclusiv unele documente inedite, care fac lumină în unele probleme  ale acestui subiect destul de dificil,pentru cei care văd istoria românilor prin ochelarii roşii ai comunismului.Cât mai multi cititori  să aveţi dră Mariana Ţaranu!

ALEXANDRU  MORARU