TRAGEDIA UNUI SAVANT : FIICA S-A DEZIS DE TATĂ

D O C U M E N T    D E     A R H I V Ă

T R A G E D I A  U N U I   S A V A N T

1944. Pe urme încă calde a operaţiilor militare au poposit ocupanţii . Printre cei care prezentau şi apărau această putere erau unităţile de elită a NKVD-ului. Acesta era un mecanism de teroare, un fel de ghestapou, numai că sovietic, care avea ca sarcină generală apărarea puterii sovietice şi a ideologiei bolşevice, nimicirea morală şi fizică a „duşmanilor poporului” şi altele, inclusiv terorismul internaţional şi exportul de revoluţie.

Printre sutele de mii de „duşmani ai poporului” s-a numărat şi familia unui savant, jurnalist şi militar rus Antipin Stepan Dmitrievici,care se stabilise cu traiul în aşa numita Republică Sovietică Socialistă Moldovenească.Acest om a luptat cu comunismul toată viaţa sa, prin toate mijloacele posibile…Cu regret însă,sistemul totalitar a transformat multe vieţi omeneşti în adevărate tragedii,inclusiv a numitului om de ştiinţă.

Ce frică?Ce impact trebuie să sufere omul,ca să se dezică de părintele său Cât de puternică trebuie să fie educaţia comunistă în spiritul”eroismului”lui Pavlic Morozov(care şi-a vândut autorităţilor sovietice cele mai apropiate rude!), pentru a aduce un om tânăr, matur, studentă la Colegiul de exploatare mineră să se dezică de tatăl său ? Nu vorbesc de ziua de azi,când domnişoare de vârsta respectivei,nasc copii, îi bagă în sacoşe şi îi aruncă la gunoi.Etc, etc.Vorbesc despre perioada de după războiul mondial, când credinta ortodoxă era puternică,când păcatul era considerat păcat !

Lovitura adusă credintei,familiei, peroanei a fost dezastruoasă!

Vă propunem un document,care în opinia mea nu se cere comentat,dar solicită o meditaţie amplă pentru a înţelege gravitatea împactului adusă societăţii, umanităţii şi

dacă vreţi raţiunii de sistemul totalitar comunist,care prin violenţă, frică,înjosire,trădare au educat un nou soi de oameni-homos soveticus!

Documentul a fost depistat în Arhiva Naţională a Republicii Moldova în fondul arhivistic „Procuratura RSS Moldovenească” si a fost tradus din limba rusă de autorul acestor modeste rânduri.Să urmărim documentul:

“APROB”                                                                 “SANCŢIONAT”

MINISTRU AL AFACERILOR          PROCURORUL RSS  MOLDOVENEŞTI
INTERNE  AL RSS MOLDOVENEŞTI

GENERALUL-MAIOR                                 CONSILIERUL JUDICIAR  DE STAT

(KULIK)                                                                       (KAZANIR)

7 iulie 1954                                                         8 iulie  1954

Î N C H E I E R E

5 iule 1954                                                          or. Chişinău, RSSM

Eu, şeful secţiei 4 a Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul major Gavrev, examinînd cererea deportatului Antipin S.D., materialele dosarului personal nr. 395 şi dosarul nr. 7308 privind deportarea,

A M  S T A B I L I T :

La 6 iulie 1949 din oraşul Chişinău a fost  deportată în regiunea Tiumeni familia albgardistului Antipin Stepan Dmitrievici în următoarea componenţă:

Capul familiei – Antipin Stepan Dmitrievici, anul naşterii 1893,

Soţia lui – Ivaşcenco Valentina Zaharovna, anul naşterii 1910

Fiica – Antipina Ludmila Stepanovna, anul naşterii 1935.

Temei pentru deportare au servit materialele privind faptul, că Antipin S.D., fiind descendent din familie de culaci, în perioada războiului civil a fost ofiţer în armata albgardistă, era redactorul ziarului albgardiştilor „Vlasti naroda” şi în componenţa armatei lui Kolciak a participat la luptele împotriva partizanilor roşii.

În februarie 1954 Antipin S.D. s-a adresat cu o cerere pe numele Preşedintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, Voroşilov K.E., în care neagă participarea sa activă în lupta împotriva puterii sovietice, considerînd că a fost deportat neîntemeiat, şi roagă să fie eliberaţi din deportare el, soţia şi fiica.

Cereri similare au fost depuse de Antipenco anterior pe numele organelor guvernamentale, în care demonstrează, că în anul 1918 el a fost arestat de guvernul eserilor şi menşevicilor în oraşul Celeabinsk pentru caracterul radical revoluţionar al ziarului pe care îl redacta, a stat 1,5 ani la închisoare şi de acolo a fost mobilizat în armata lui Kolciak, de unde peste o lună cu arma în mînă a fugit la partizani în detaşamentul lui Melehin I., în componenţa căruia jumătate de an a luptat la Vladivostok împotriva intervenţiei nepone. Ulterior, demobilizîndu-se din cauza sănătăţii, a trecut la activitate didactică, a absolvit institutul şi pe parcursul a multor ani s-a ocupat cu lucrul ştiinţific, are 40 de lucrări ştiinţifice.

Documentele din dosarul privind deportarea: certificatul nr. 12/14/2532 şi biletul nr. 86/9 ale fostului ofiţer al armatei lui Kolciak demonstrează, că Antipin S.D. a făcut serviciul în armata lui Kolciak în calitate de ofiţer în grad de praporşcic, făcea parte dintr-un partid contrarevoluţionar şi redacta ziarul „Vlasti naroda” de orientare eserovistă.

Pe lîngă aceasta, în dosar sunt documente-fotocopii ale raportului lui Antipin S.D. din 22 iulie 1918 şi anchetei nr. 1470 pentru foştii ofiţeri ai armatei albgardiste, scrise de Antipin personal, care, de asemenea, îl demască ca albgardist.

În dosarul personal de arhivă a lui Antipin S.D. sunt documente, care confirmă acordarea lui a titlului ştiinţific de candidat în ştiinţe biologice şi gradului ştiinţific de docent la catedra „Biologie”, fapt demonstrat prin copiile hotărîrilor comisiei de calificare a Direcţiei şcolilor superioare a RFSSR din 17 noiembrie 1936 şi Comisiei supreme de atestare a Comitetului Unional pe problemele şcolilor superioare pe lîngă SNK al URSS din 11 iunie 1937.

Pentru perioada de lucru în calitate de şef secţie în Institutul de cercetări ştiinţifice în domeniul creşterii iepurilor şi animalelor din august 1939 pînă în decembrie 1946 Antipin se caracterizează pozitiv, în dosarul personal fiind prezentă caracteristica administraţiei institutului.

Activînd din octombrie 1947 pînă în mai 1949 în calitate de şef al catedrei de biologie generală a Institutului de medicină din Chişinău, Antipin S.D. pînă în octombrie 1948 se caracteriza pozitiv, precum se vede din caracteristica administraţiei institutului şi comitetului sindical, care se păstrează în dosarul său personal.

În caracteristica dată se menţionează, că  Antipin S.D. a elaborat preparatul hemostatic „Balzamin”, despre care scrie în cererile sale, şi că această lucrare este metodologic întemeiată şi extrem de actuală pentru medicina sovietică.

În prima jumătate a anului 1949 s-a depistat, că Antipin în activitatea sa practică admitea pseudoştiinţa, minciuna şi înşelarea, strecurînd ideile antimarxiste ale morganiştilor-veismanişti.

Deportarea lui Antipin S.D. a fost coordonată cu CC al Partidului Comunist al Moldovei, fapt despre care în dosar se conţine viza fostului prim-secretar al CC al PCM tov. Kovali.

Antipin S.D. şi membrii familiei lui au fost deportaţi în temeiul Hotărîrii fostei Şedinţe supreme pe lîngă Ministerul Securităţii de Stat al URSS din 19 noiembrie 1949, proces-verbal nr. 64a.

La locul deportării, Antipin S.D., lucrînd în şcoala medie nr. 44 din Baritovsk ca învăţător de ştiinţe, se caracterizează pozitiv, fapt demonstrat prin caracteristica directorului şcolii din 28 mai 1954.

Departamentul MAI din regiunea Kemerovo referitor la Antipin S.D. nu dispune de alte materiale compromiţătoare decît cele expuse mai sus.

Astfel, prin documente este demonstrat, că Antipin S.D. a făcut serviciul în armata lui Kolciak, într-o unitate de ofiţeri, în grad de praporşcic (acest grad a fost primit de el în armata ţaristă pînă în anul 1917), era redactorul ziarului „Vlasti naroda” de orientare eserovistă şi era membru al partidului contrarevoluţionar al muncii, fapt despre care personal scrie în ancheta din 25 noiembrie 1948 (p.d. 14). De aceea, el a fost deportat întemeiat.

La 8 februarie 1954, pe numele lui Voroşilov K.E. a parvenit o cerere de la fiica lui Antipin S.D. – Antipina Ludmila Stepanovna, anul naşterii 1935, studentă la Colegiul de exploatare mineră din oraşul Stalinsk, regiunea Kemerovo, care scrie, că ea pînă la 5 ani a locuit la bunica, iar apoi a locuit cu tatăl său şi a doua lui soţie – Ivaşcenco V.Z. şi roagă să i se anuleze restricţiile de deportare în baza faptului, că nu doreşte să răspundă pentru faptele tatălui, pe care le-a comis încă pînă la naşterea sa.

În baza celor expuse,

C O N S I D E R :

A face un demers către MAI  şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui Antipina Ludmila Stepanovna.

Restricţiile de deportare referitor la Antipin Stepan Dmitrievici şi soţia sa Ivaşcenco Valentina Zaharovna rămîn în vigoare.A remite toate materialele la Serviciul „P” al MAI al URSS pentru luarea deciziei finale.

Şeful secţiei 4 a Serviciului special 1

al MAI al RSSM – locotenentul superior               (Gavrev)

De acord:

Şeful adjunct al secţiei 4 a

Serviciului special 1 al MAI al RSSM   locotenent-colonelul                                                    (Ronis)

ANRM , F.3085, inv.1, d.785, f. 47 – 50

Maşina de propagandă şi agitaţie ,uriaşa maşină sângeroasă a nkvd- ului , kgb-ului a distrus multe vieţi atât moral, cat şi fizic, dar n-au izbutit să îndobitocească mintea oamenilor ! Posibilitatea de a regenera , de a se renaşte din scrum asemeni pasării Phenix. Locul  bunicilor şi părinţilor noştri împuşcaţi ,băgaţi în gropi cu var, exilaţi în Siberia, maltrataţi şi furaţi în propria casă l-am luat noi , copiii şi nepoţii lor, care în pezent luptă pentru  implimentarea  valorilor democratice.

Alexandru Moraru