70 DE ANI DE LA DEPORTĂRILE SOVIETICE ÎMPOTRIVA BASARABIEI ŞI BUCOVINEI

ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU PRIETENII BLOGULUI „SECRETELE ISTORIEI” ÎNCEPÂND DE AZI VOM PUBLICA DOCUMENTE INEDITE DE ARHIVĂ DIN VOLUMUL ALEXANDRU MORARU”BASARABIA ANTISOVIETICĂ”APĂRUT LA IAŞI ÎN 2009

D O C U M E N T E

Documentul 1

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Guzgan
Grigorii Fiodorovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 20 august 1952 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 şi art.69-I alin. I ale CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
GUZGAN GRIGORII FIODOROVICI, anul naşterii 1906, originar şi locuitor al satului Bolişie Asnaşanî, raionul Bălţi, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, studii – 3 clase, colhoznic, căsătorit, în anii 1935 – 1937 a făcut parte din partidul cuzist.
GUZGAN G.F. a fost condamnat pentru faptul, că în anii 1947 – 1950 făcea agitaţie antisovietică în rândul locuitorilor din satul Bolişie Asnaşanî. În anul 1947 în incinta sovietului sătesc a spart bustul fondatorului PCUS şi Statului sovietic, răspândea calomnii defăimătoare în adresa URSS, a ameninţat cu răfuială pe preşedintele sovietului sătesc Ţurcan Sofia şi pe preşedintele colhozului Barbaroş în legătură cu activitatea lor în sat.
Infracţiunea comisă de GUZGAN a fost denunţată prin depoziţiile martorilor: TENER I. A., RUSSU S. G., CIOFU L. I., SÎRBUŞCA A. I., ŢURCAN S. I. şi BARABOŞ V. I. (p. d. 212-216).
Astfel, GUZGAN a fost recunoscut vinovat conform art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect. Totodată, având în vedere, că GUZGAN provine din ţărani mijlocaşi, iar infracţiunea săvârşită n-a dus la urmări grave, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 20 august 1952 referitor la GUZGAN GRIGORII FIODOROVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)

F. 3085, inv.1, d.783, f. 2.

Documentul 2

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Balţatu
Gheorghii Semionovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 8 mai 1953 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
BALŢATU GHEORGHII SEMIONOVICI, anul naşterii 1891, originar din satul Peleneia, raionul Bălţi, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, provine din familia unui slujitor de cult, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare a locuit în oraşul Bălţi, RSSM, nu lucra.
BALŢATU a fost condamnat pentru faptul, că în anii 1950 – 1953 în anturajul său făcea agitaţie antisovietică, clevetea în adresa unuia din conducătorii partidului şi Guvernului sovietic, clevetea realitatea sovietică şi orânduiala colhoznică.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor : BÎRSAN Emil Ivanovici (p. d. 47-48), GORBUŞINA Anna Vasilievna (p. d. 48-49), FIODOROV Alexandr Fiodorovici (p. d. 48-49).
Astfel, urmează de recunoscut că BALŢATU a comis infracţiunea prevăzută în art. 45-10 alin.1 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că BALŢATU este de vârstă înaintată şi agitaţia antisovietică desfăşurată de el n-a dus la urmări grave, consider pedeapsa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 8 mai 1953 referitor la BALŢATU GHEORGHII SEMIONOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)

F. 3 085, inv.1, d.783, f. 3.

Documentul 3
SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Roşco
Iţhoc Gheţelevici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 aprilie 1953 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.2 al CP al RSSU cu sancţiunea art. 54-2 al CP al RSSU, cu aplicarea Decretului din 26 mai 1947 „Despre abolirea pedepsei cu moartea” la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii,
ROŞCO IŢHOC GHEŢELEVICI, anul naşterii 1903, originar şi locuitor al oraşului Chişinău, cetăţean al URSS, evreu, fără de partid, slujbaş, studii – 6 clase, căsătorit, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare a lucrat ca lăcătuş-mecanic la Combinatul de prelucrare a lemnului din Chişinău „Moldglavlesosbît”.

ROŞCO I. G. a fost declarat de judecată vinovat pentru faptul că din convingeri naţionaliste în 1928 a devenit membru al organizaţiei sioniste naţional-burgheze „Mercaz”, iar în 1932 a trecut în partidul evreiesc fascist al „sioniştilor – revizioniştilor”.
Locuind în oraşul Chişinău, ROŞCO în anturajul său făcea agitaţie antisovietică naţionalistă, clevetea referitor la politica naţională a Statului sovietic, situaţia materială a muncitorilor în Uniunea Sovietică, aducea laude modului de viaţă american, produselor din străinătate, ponegrea mărfurile sovietice.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor : AVERBUH I.S., GOLDŞTEIN E.O., ERLIH A.Z., precum şi mărturia parţială a inculpatului ROŞCO (procesul-verbal al şedinţei judiciare p. d. 107-105-106).
Astfel, urmează de recunoscut, că ROŞCO a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin.2 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect, dar pedeapsa stabilită de judecată e prea dură.
Având în vedere, că ROŞCO este muncitor, iar infracţiunea săvârşită de el n-a dus la urmări grave, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 aprilie 1953 referitor la ROŞCO IŢHOC GHEŢELEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 10 ani de LCM. În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)

F. 3085, inv.1, d.783, f. 5-6.

Documentul 4

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Carajeleasco
Ivan Dmitrievici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 6 august 1946 a fost condamnat pe art.54-3 al CP al RSSU cu sancţiunea art. 54-2 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea întregii averi,
CARAJELEASCO IVAN DMITRIEVICI, anul naşterii 1911, originar din satul Cemleioi, raionul Taratinsc, regiunea Ismail, din ţărani săraci, bulgar, puţin ştiutor de carte, fără de partid, cetăţean al URSS, până la arestare a lucrat ca preşedinte al sovietului sătesc în s. Constantinovca, raionul Căinari.
CARAJELEASCO a fost condamnat pentru faptul, că locuind pe teritoriul Moldovei temporar ocupat de duşman din martie până în august 1944 a fost translator într-o unitate militară germană. A participat la confiscarea produselor agricole de la populaţie pentru armata de ocupaţie. Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor : DRAGHIEVA P.I., VOLCOVA G.D., KOVALENKO A.I. şi alţii (procesul-verbal al şedinţei de judecată p. d. 94, 95, 96, 97).
Astfel, urmează de recunoscut, că CARAJELEASCO a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-3 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că provine din ţărani săraci, activitatea lui de colaboraţionist a durat 6 luni şi n-a dus la careva urmări grave, precum şi faptul, că în perioada ispăşirii pedepsei în lagăre lucrează conştiincios, pentru înalţi indici de producţie are un şir de mulţumiri din partea administraţiei lagărului , consider pedeapsa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 6 august 1946 referitor la CARAJELEASCO IVAN DMITRIEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)

F. 3085, inv.1, d.783, f. 9.

Documentul 5
SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Costiuc
Ivan Arsentievici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 23 aprilie 1952 pe cumulul infracţiunilor săvârşite a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 şi 69-1 alin.1 al CP ale RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
COSTIUC IVAN ARSENTIEVICI – anul naşterii 1914, originar din satul Sadoclia, raionul Romanovsc, RSSM, moldovean, fără de partid, ştiutor de carte, din ţărani mijlocaşi, căsătorit, cetăţean al URSS, până la arestare lucra ca dezinfector la spitalul din Sadoclia.
COSTIUC a fost condamnat pentru faptul, că în anii 1949-1952 în anturajul său făcea agitaţie antisovietică, clevetea orânduiala colhoznică şi condiţiile de viaţă ale oamenilor muncii, discredita pe unul din conducătorii Partidului şi Guvernului sovietic, răspândea zvonuri provocatoare privind inevitabilitatea războiului şi înfrîngerii URSS, ameninţa activul colhozului cu răfuială.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: BONDAREV T.M., CIMPOIEŞ F.I., GARABA F.A. şi alţii, precum şi prin recunoaşterea parţială a inculpatului (procesul-verbal al şedinţei de judecată p. d. 205-210).
Astfel, urmează de recunoscut, că COSTIUC a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin.1şi 69-1 alin.1 ale CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că COSTIUC provine din ţărani mijlocaşi, are 3 copii minori, precum şi faptul, că infracţiunea comisă de el n-a dus la urmări grave, consider pedeapsa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 23 aprilie 1952 referitor la COSTIUC IVAN ARSENTIEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 “Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A.KAZANIR)
F. 3085, inv. 1, d. 783, f. 10-11.

Documentul 6
SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Martînov
Evghenii Ivanovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 31 martie 1949 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
MARTÎNOV EVGHENII IVANOVICI – anul naşterii 1888, originar din oraşul Beloreţk, RSSA Başkiră, rus, studii medii, de profesie învăţător, până la arestare locuia în s. Şişcani, r-ul Cărpineni, RSSM, era întreţinut de fiu.
MARTÎNOV a fost condamnat pentru faptul, că în februarie 1948 a scris o scrisoare anonimă cu conţinut antisovietic în adresa Ministerului Afacerilor Externe al Uniunii RSS, în care clevetea orânduiala sovietică, politica externă a statului sovietic şi conducătorii partidului şi guvernului, lăudând orânduiala ţărilor capitaliste.
Acest lucru se confirmă prin probe materiale, actul expertizei grafice, recunoaşterea vinei de către MARTÎNOV în judecată (p. d. 57-58).
Astfel, urmează de recunoscut, că MARTÎNOV a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că are o vârstă înaintată (67 ani), că infracţiunea comisă de el n-a dus la urmări grave, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 31 martie 1949 referitor la MARTÎNOV EVGHENII IVANOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 “Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A.KAZANIR)
F. 3085, inv. 1, d. 783, f. 12-13.

Documentul 7
SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Zaleskii
Nicolai Alexandrovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 3 septembrie 1947 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 8 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
ZALESKII NICOLAI ALEXANDROVICI – anul naşterii 1902, originar din oraşul Demidov, regiunea Smolensk, rus, din muncitori, studii superioare, fără de partid, până la arestare lucra ca inginer şef în „Ukopinsoiuz”-ul din Bălţi.
ZALESKII a fost recunoscut de judecată vinovat de faptul, că în perioada anilor 1946-1947 a confecţionat peste 10 foi volante anonime, o parte din care aveau caracter antisovietic , în care clevetea condiţiile de trai în Moldova şi conducătorii partidului şi guvernului sovietic.
Acest lucru se confirmă prin probe materiale, actul expertizei grafice (p. d. 82), recunoaşterea vinei de către ZALESKII (p. d. 36-37, 73-74).
Astfel, urmează de recunoscut, că ZALESKII a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că ZALESKII provine din muncitori, în timpul războiului civil s-a înrolat voluntar în Armata Roşie, în timpul Războiului pentru Apărarea Patriei s-a aflat în blocada oraşului Leningrad, unde şi-a pierdut sănătatea, precum şi faptul, că infracţiunea comisă de el n-a dus la urmări grave, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 3 septembrie 1947 referitor la ZALESKII NICOLAI ALEXANDROVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 “Despre amnistie” – a-l pune în libertate.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
. F. 3085, inv. 1, d. 783, f. 14-15

Documentul 8

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Gorean
Evdochim Grigorievici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 1 august 1951 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 şi art.70 alin.2 ale CP al RSSU la 7 ani de detenţie în LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi,
GOREAN EVDOCHIM GRIGORIEVICI – anul naşterii 1932, originar şi locuitor al satului Pârlita, raionul Ungheni, RSSM, moldovean, din ţărani săraci, ştiutor de carte, până la arestare lucra ca responsabil de trecere la staţia Ungheni.
GOREAN E. G. a fost recunoscut de judecată vinovat de faptul, că fiind în stare de ebrietate, la 18 decembrie 1950 în clubul satului Pârlita, unde se afla sectorul electoral, a provocat acţiuni huliganice, se exprima cu cuvinte necenzurate.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor CEREPCO V. C. (p.d. 133-134), CIUPERCO I.P. (p.d. 134) şi CEBOTARI G. M.

Acuzarea înaintată lui GOREAN E. G. pe art.54-10 alin.1 al CP al RSSU pe parcursul anchetei judiciare nu a fost confirmată, de fapt şi în ancheta prealabilă acuzaţia se baza doar pe depoziţiile martorului KONGUROVA Maria Nichitovna, care nu au fost verificate în timpul şedinţei.
Astfel, urmează de recunoscut, că vina lui GOREAN E.G. pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU nu a fost demonstrată.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 1 august 1951 de modificat, art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU din acuzarea lui GOREAN EVDOCHIM GRIGORIEVICI de exclus, iar pe art. 70 alin. 2 al CP al RSSU pedeapsa de micşorat până la 4 ani de LCM fără interdicţie de drepturi şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 “Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A.KAZANIR)

. F. 3085, inv. 1, d. 783, f. 16-17.

Documentul 9

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Guşan
Dmitrii Fiodorovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 17 noiembrie 1945 a fost condamnat pe art. 54-3 al CP al RSSU cu sancţiunea art. 54-2 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
GUŞAN DMITRII FIODOROVICI – anul naşterii 1900, originar din satul Cainar-Veji, r-ul Drochia, RSSM, de naţionalitate moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, fost comersant, culac, ştiutor de carte, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, n-a fost decorat, până la arestare a lucrat ca dogar în „Lespromhozul” din Soroca.
GUŞAN a fost condamnat pentru faptul, că locuind pe teritoriul ocupat de duşman, în satul Cainar-Veji, din 1941 până în 1944 se ocupa cu comerţul particular, avea propriul restaurant, ţinea legături cu jandarmeria română, în anul 1941 a fost membru al comisiei pentru vânzarea lucrurilor prădate de ocupanţi de la cetăţenii sovietici de naţionalitate evreiască, din 1941 până în 1944 efectua colectarea produselor agricole pentru a fi transportate în România. Acest fapt se confirmă prin depoziţiile a 4 martori şi recunoaşterea parţială a vinei de către inculpat (p.d. 81-83).
Astfel, urmează de recunoscut, că GUŞAN a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-3 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect, totuşi pedeapsa stabilită lui este prea dură, deoarece infracţiunea săvârşită de GUŞAN n-a dus la careva urmări.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 17 noiembrie 1945 referitor la GUŞAN DMITRII FIODOROVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 6 ani de LCM şi în legătură cu ispăşirea pedepsei – a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A.KAZANIR)
. F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 22-23.

Documentul 10
SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Başchir
Piotr Afanasievici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 12 ianuarie 1949 a fost condamnat pe art. 54-10 alin. 1 al CP al RSSU la 8 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,

BAŞCHIR PIOTR AFANASIEVICI – anul naşterii 1893, originar din satul Ivanţa, raionul Orhei, RSSM, din ţărani săraci, ucrainean, cetăţean al URSS, familist, până la arestare a lucrat în colhoz la locul de trai.
BAŞCHIR a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1948 printre locuitorii satului făcea agitaţie antisovietică, îndreptată spre discreditarea colhozurilor. Acest lucru se confirmă prin depoziţiile a martorilor: ASANDIUC G. I., REABOI T. G., ZUBANCIK V. C. şi POIŞAI D. A.
Astfel, urmează de recunoscut, că BAŞCHIR a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin. 1 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totuşi, având în vedere, că infracţiunea săvârşită de BAŞCHIR nu a dus la careva urmări grave, că provine din ţărani săraci, iar agitaţia antisovietică din partea lui BAŞCHIR se datorează incompetenţei sale politice, precum şi faptul, că a făcut deja 6 ani de lagăre, consider pedeapsa stabilită lui prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 12 ianuarie 1949 referitor la BAŞCHIR PIOTR AFANASIEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 “Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A.KAZANIR)

. F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 24-25.

Documentul 11

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Rusu
Andrei Ivanovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 15 martie 1946 a fost condamnat pe art. 54-3 cu sancţiunea art. 54-2 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
RUSU ANDREI IVANOVICI – anul naşterii 1896, originar şi locuitor al satului Schineni, r-ul Zguriţk, RSSM, ştiutor de carte, fără de partid, fără antecedente penale, din ţărani mijlocaşi, moldovean, cetăţean al URSS.
RUSU a fost condamnat pentru faptul, că, locuind pe teritoriul temporar ocupat a fost desemnat delegat al primăriei satului Schineni. Fiind în această funcţie, confisca de la ţărani vite, pe care le transmitea ocupanţilor, întâlnea armata de ocupaţie cu pâine şi sare, întreţinea legături cu jandarmeria.
Activitatea colaboraţionistă a lui RUSU se confirmă prin depoziţiile a martorilor: CEBAN T.A.(p.d.68), VACARI D.D. (p.d.69), GOLUBCOVA (p.d. 69-90).
Astfel, urmează de recunoscut, că RUSU a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-3 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că RUSU provine din ţărani mijlocaşi, infracţiunea săvârşită de el nu a dus la careva urmări grave, precum şi faptul, că a ispăşit deja mai mult de 8 ani de detenţie, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti referitor la RUSU ANDREI IVANOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 “Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul-adjunct al RSS Moldoveneşti
Consilier juridic superior (M.KIZIKOV)
F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 33-34.

Documentul 12

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Mîrza
Nicolai Mitrofanovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 26 februarie 1951 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
MÎRZA NICOLAI MITROFANOVICI – anul naşterii 1919, originar şi locuitor al satului Negrea, r-ul Carpineni, RSS Moldovenească, cetăţean al URSS, moldovean, din ţărani mijlocaşi, puţin ştiutor de carte, fără de partid, până la arestare lucra colhoznic de rând.
MÎRZA a fost condamnat pentru faptul, că în anii 1946-1949 printre locuitorii satului Negrea, raionul Carpineni, făcea agitaţie antisovietică, clevetea Guvernul sovietic şi pe unul din conducătorii partidului şi statului sovietic, scria şi afişa în locuri vizibile foi volante cu caracter antisovietic.
Acest fapt se confirmă prin depoziţiile a martorilor: MAFTEI D.C., STANCIU N.G., CHIRIL V.N., OBLEAC G.F. şi alţii, precum şi probe materiale (Procesul-verbal al şedinţei judiciare, p.d. 178-180).
Astfel, urmează de recunoscut, că MÎRZA a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că RUSU provine din ţărani mijlocaşi, este participant al Războiului pentru Apărarea Patriei, are 2 copii minori şi că a ispăşit deja mai mult de 3 ani de detenţie, consider pedeapsa stabilită lui prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 26 februarie 1951 referitor la MÎRZA NICOLAI MITROFANOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi – în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 “Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul-adjunct al RSS Moldoveneşti
Consilier juridic superior (M.KIZIKOV)

F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 35-36.

Documentul 13

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Zaporojan S.F.,
Balan G.F., Racu I.T. şi Calcăi P.A.

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 11 martie 1953 au fost condamnaţi:
ZAPOROJAN SERGHEI FIODOROVICI – anul naşterii 1924, originar din oraşul Chişinău, moldovean, fără de partid, preot în satul Chiţcani, raionul Teleneşti;
BALAN GHEORGHII FIODOROVICI – anul naşterii 1906, originar şi locuitor al satului Chiţcani, raionul Teleneşti, din ţărani mijlocaşi, individualist, moldovean, fără de partid, ştiutor de carte, fost membru al partidului „cuziştilor”, staroste bisericesc;
RACU IVAN TRIFONOVICI – anul naşterii 1900, originar şi locuitor al satului Chiţcani, raionul Teleneşti, colhoznic, fost membru al partidului „liberalilor”, membru al sovietului bisericesc şi staroste bisericesc, pe art. 54-10 alin. 2 şi art.54-11 al CP al RSSU la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii şi deportarea ulterioară a fiecăruia pe 5 ani.
CALCĂI PIOTR ANTONOVICI – anul naşterii 1889, originar şi locuitor al satului Chiţcani, raionul Teleneşti, moldovean, fără de partid, ştiutor de carte, fost membru al partidului „cuziştilor”, colhoznic, membru al sovietului bisericesc, pe art.art.54-3, 54-10 alin. 2 şi 54-11 al CP al RSSU la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii şi deportarea ulterioară a fiecăruia pe 5 ani.
ZAPOROJAN, BALAN, RACU şi CALCĂI au fost condamnaţi pentru faptul, că, fiind ostili faţă de Puterea sovietică, sistematic făceau agitaţie antisovietică în rândul locuitorilor satului Chiţcani, folosind în acest scop prejudecăţile religioase. Cleveteau condiţiile de trai din Uniunea Sovietică şi orânduiala colhoznică, răspândeau idei defetiste, activitatea duşmănoasă o direcţionau spre suspendarea măsurilor, efectuate de partid şi Guvernul Sovietic.
Pe lângă aceasta, CALCĂI, în perioada ocupaţiei temporare a Moldovei, era membru al primăriei, sistematic, la indicaţia jandarmeriei, patrula prin sat.
Acest fapt se confirmă prin depoziţiile a martorilor: ŞVEDOV D.N. (p.d. 268), VERDÎŞ B.V. (p.d. 269), GRUZIN M.M., ANTON D.G., PETRACHI F.N., ARAMA N.A. şi alţii (p.d. 269-275).
Astfel, urmează de recunoscut, că ZAPOROJAN, BALAN, RACU şi CALCĂI au fost condamnaţi corect.
Totodată, judecata la pronunţarea sentinţei le-a stabilit o pedeapsă prea dură.
Având în vedere, de asemenea, că CALCĂI este de vârstă înaintată (65 ani), iar ZAPOROJAN în anii 1944-1947 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 11 martie 1953 referitor la ZAPOROJAN SERGHEI FIODOROVICI, BALAN GHEORGHII FIODOROVICI , RACU IVAN TRIFONOVICI şi CALCĂI PIOTR ANTONOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 10 ani de LCM.
În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (KAZANIR)

F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 44-45.

Documentul 14
SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Baibarak
Nicolai Victorovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 18 februarie 1952 a fost condamnat pe art. art. 54-3, 54-10 alin.1 şi 69-1 alin.1 al CP al RSSU cu sancţiunea art. 54-2 al CP al RSSU la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii,
BAIBARAK NICOLAI VICTOROVICI – anul naşterii 1907, originar din satul Pociumbeni, raionul Bratuşani, RSS Moldovenească, moldovean, fără de partid, cetăţean al URSS, colhoznic, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică în anii 1944-1945.
BAIBARAK a fost condamnat pentru faptul, că, locuind în anii 1941-1944 pe teritoriul Moldovei temporar ocupat, a fost comandantul plutonului de pregătire militară a tineretului, aplica faţă de recruţi forţa fizică.
După eliberarea teritoriului Moldovei de ocupanţi, sistematic făcea agitaţie antisovietică. Clevetea orânduiala colhoznică, răspândea idei defetiste referitor la URSS, ameninţa activul sătesc.

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile a martorilor: NENIŢA M.A. (p.d. 248-249), GRIŢCO V.I. (p.d. 249), GHEINA E.A. (p.d. 250), TANASIUK G.A. (p.d. 291), COTEA I.I. (p.d. 251) şi alţii.
Astfel, urmează de recunoscut, că BAIBARAK a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că el provine din ţărani mijlocaşi, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, infracţiunea comisă de el n-a dus la careva urmări
grave, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 18 februarie 1952 referitor la BAIBARAK NICOLAI VICTOROVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 10 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.
În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (KAZANIR)

F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 45-46.

Documentul 15
SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Fricauţan
Andrei Panteleimonovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 9 aprilie 1948 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.2 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii,
FRICAUŢAN ANDREI PANTELEIMONOVICI- anul naşterii 1897, originar şi locuitor al satului Pîrliţa, raionul Bălţi, RSS Moldovenească, din ţărani, moldovan, fără de partid, căsătorit, ştiutor de carte, muncitor.
FRICAUŢAN a fost condamnat pentru faptul, că, locuind pe teritoriul ocupat în satul Pîrliţa, raionul Bălţi, RSS Moldovenească, sistematic făcea agitaţie antisovietică printre populaţie, cânta cântece antisovietice, clevetea Uniunea Sovietică, lăuda puterea militară a fostei Germanii fasciste, clevetea Guvernul Sovietic.
Acest fapt se confirmă prin depoziţiile martorilor: GHEIDEU S.V., TALTU E.G. şi CIOCAN I.I.
Astfel, urmează de menţionat, că FRICAUŢAN a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că agitaţia antisovietică desfăşurată de el în anii 1941-1942 nu a dus la careva urmări grave, că FRICAUŢAN este muncitor şi în perioada activităţii în cadrul transportului feroviar din 1944 până în 1948 declaraţii antisovietice din partea lui nu s-u sesizat, conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 9 aprilie 1948 referitor la FRICAUŢAN ANDREI PANTELEIMONOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 6 ani de LCM fără interdicţie de drepturi.
În legătură cu ispăşirea termenului pedepsei a-l pune pe FRICAUŢAN în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3,
(A. KAZANIR).

. F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 54-55.

Documentul 16

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Oloieru
Vladimir Ananievici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 16 februarie 1952, a fost condamnat pe art. 54-10 alin. 1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM, 5 ani de interdicţie de drepturi şi 5 ani de deportare din RSSU şi RSSM după ispăşirea pedepsei,
OLOIERU VLADIMIR ANANIEVICI – anul naşterii 1921, originar din satul Aslaşenii Mari, raionul Bălţi, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, ştiutor de carte, cetăţean al URSS, căsătorit, a făcut serviciul militar în Armata sovietică. Până la arestare locuia în satul Voroşilovca, raionul Bălţi, RSSM şi lucra în colhozul în numele lui Hruşciov.
OLOIERU a fost condamnat pentru faptul, că, în anturajul său în satul Voroşilovca sistematic făcea agitaţie antisovietică.
Astfel, în septembrie, octombrie şi decembrie 1950 şi aprilie, octombrie 1951, în prezenţa martorilor: GÎSCA, CUŞNIR, BARANOVSCHII şi alţii, clevetea sistemul colhoznic, politica de pace a URSS, lăuda statele capitaliste, exprima idei defetiste referitor la Uniunea Sovietică.
Pe lângă aceasta, în anii 1949, 1950 şi 1951 a ameninţat cu moartea activul sătesc: CUŞNIR şi BARANOVSCHII.
Aceste fapte se confirmă prin depoziţiile martorilor: GÎSCA O.D., BOTNARI S.M., CUŞNIR I.P. (p.d. 309-312).
Astfel, urmează de menţionat, că OLOIERU a fost condamnat de judecată corect.
Totodată, având în vedere, că OLOIERU provine din ţărani mijlocaşi, din aprilie 1944 până în aprilie 1946 a făcut serviciul militar în Armata sovietică, în perioada aflării în lagăr nu a încălcat regimul, normele de producere le îndeplineşte cu 115-120%, că infracţiunea comisă de el nu a dus la careva urmări grave, conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 16 februarie 1952 referitor la OLOIERU VLADIMIR ANANIEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 6 ani de LCM, de exclus deportarea după ispăşirea pedepsei.
În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3,
(A.KAZANIR)

F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 64-65.

Documentul 17

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Gobjilă
Ivan Fiodorovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 5 septembrie 1950, a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
GOBJILĂ IVAN FIODOROVICI – anul naşterii 1899, originar şi locuitor al satului Dumbroviţa, raionul Chişcăreni, RSSM, moldovean, din ţărani mijlocaşi, neştiutor de carte, fără de partid, căsătorit, fără antecedente penale, colhoznic.
GOBJILĂ a fost condamnat pentru faptul, că în anii 1949 şi 1950 făcea agitaţie antisovietică, clevetea colhozurile, pe unul din conducătorii partidului şi guvernului şi lăuda ţările capitaliste Anglia şi America.
Infracţiunea săvârşită de a fost confirmată în cadrul anchetei prealabile, precum şi a celei judiciare, prin depoziţiile martorilor: POBEREJNIUK E.S., POSTORONCO S.G., TURUTA M.F., BALAN S.G., LUNGU I.C. şi alţii (procesul-verbal al şedinţei de judecată p.d. 103-105).
Astfel, urmează de menţionat, că GOBJILĂ a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că GOBJILĂ provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, neştiutor de carte, nu are antecedente penale, a recunoscut infracţiunea comisă, care nu a dus la careva urmări grave, că judecata i-a stabilit o pedeapsă prea dură, conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 5 septembrie 1950 referitor la GOBJILĂ IVAN FIODOROVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 “Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3,
(A.KAZANIR)
F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 70-71.

Documentul 18

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Rusu
Vasilii Vasilievici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 7 mai 1953, a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
RUSU VASILII VASILIEVICI – anul naşterii 1934, originar din satul Ciuciuleni, raionul Străşeni, RSSM, moldovean, din ţărani culaci, părinţii au decedat în anii 1934-1935, colhoznic, până la arestare a lucrat ca tractorist.
Rusu a fost condamnat pentru faptul, că în luna martie a anului 1953, în zilele de doliu, în legătură cu decesul conducătorului Guvernului, în anturajul său, şi-a permis manifestări antisovietice, se bucura de decesul conducătorului poporului sovietic, exprimându-se cu cuvinte necenzurate.
Acest fapt se confirmă prin depoziţiile martorilor: COVSMAN, VASILIŢU, CEBOTARI şi FOLTEA.
Astfel, urmează de recunoscut, că RUSU a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin. 1 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că RUSU este încă tânăr, a fost educat fără părinţi, este colhoznic, iar manifestările lui antisovietice nu aveau un caracter sistematic, consider pedeapsa stabilită lui prea dură.

În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 7 mai 1953 referitor la RUSU VASILII VASILIEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 “Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3,
(A. KAZANIR)
. F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 82-83.

Documentul 19

“APROB” “SANCŢIONAT”
MINISTRU AL AFACERILOR PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI

GENERALUL-MAIOR CONSILIERUL JUDICIAR DE STAT
(MORDOVEŢ) (OSIPOV)
20 iunie 1953 22 iunie 1953

Î N C H E I E R E

8 iunie 1953 or. Bălţi, RSSM

Eu, anchetatorul penal al Serviciului Direcţiei MAI din regiunea Bălţi, căpitanul KRASIN, examinând dosarul de arhivă nr.-0432666 privind acuzarea lui KIRILOV, dosarul de arhivă nr.II-1623 privind acuzarea lui KIRILOV I.G., KIRILOV T.G. şi alţii şi dosarul privind deportarea nr. 5565 (arh. Nr. 322288) a familiei lui KIRILOV G.E.,

A M S T A B I L I T :

La 19 mai 1944 de către fostul UO NKGB al RSSM din Bălţi a fost arestat şi tras la răspundere penală pe art. 54-1”a” al CP al RSSU –
KIRILOV Grigorii Eremeevici, anul naşterii 1898, originar şi locuitor al satului Mîndreşti, raionul Chişcareni, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, fără de partid, studii 4 clase, căsătorit.
În baza mărturiilor lui personale şi depoziţiilor martorilor, KIRILOV G.E. la 01.04. 1944 a fost condamnat pe art. 54-1”a” al CP al RSSU pentru faptul, că el, în august 1944 a fost recrutat de către jandarmeria română în calitate de agent şi se ocupa cu denunţarea cetăţenilor sovietici (p.d. 24).
La interogatoriile iniţiale KIRILOV a declarat, că fiind arestat în august 1941 a depus un acord scris privind colaborarea cu jandarmeria română şi a denunţat autorităţilor ocupanţilor pe consătenii săi – trei comsomolişti – MOISEI Elizaveta Antipovna, JIGHEU Ana Ivanovna şi BOGHEU Varvara Procopievna şi pe doi activişti sovietici – MELNICIUC Achim şi BARANOVSCHII Vasilii, care au fost arestaţi de către jandarmeria română (p.d. 14, 15, 17-20, 21-23, 25-27).
În interogatoriile ulterioare KIRILOV a renunţat la aceste depoziţii şi a declarat, că legături cu jandarmeria română nu a avut, iar în interogatoriile iniţiale a bârfit asupra sa (p.d. 29,30).
Din depoziţiile martorilor BRAŞOVAN I.V., STRATAN I.P. şi NASTAS E.A., aflate în dosar, se vede, că KIRILOV în perioada ocupaţiei româno-germane susţinea legături cu şeful de post al jandarmeriei române, însă,martorii nu cunosc care era natura acestor relaţii.

De exemplu, martorul BRAŞOVAN I.V. la interogatoriul din 21 iunie 1944 a declarat, că KIRILOV mergea la jandarmeria română de obicei dimineaţa, o dată în săptămână, dar ce făcea acolo nu ştie (p.d. 37).
Martorul STRATAN I.P. la interogatoriul din 21 iunie 1944 a declarat: „dacă se ducea la şeful de post al jandarmeriei nu ştiu. Dar am văzut odată… în ianuarie 1943, aproximativ pe la ora 11, din casa lui KIRILOV a ieşit şeful de post al satului Mîndreşti, cât timp a stat în casă şi ce a făcut acolo nu ştiu” (p.d. 39).
Martorul NASTAS E.A. în interogatoriul din 23 iunie 1944 referitor la chestiunea dată a declarat: „prin iulie şi septembrie 1943, adică 2 ori, eu am văzut, cum KIRILOV intra la şeful de post, ce făcea acolo nu ştiu. Pe lângă aceasta, în iulie 1943 eu am văzut, cum KIRILOV stătea lângă locuinţa şefului de post.” În interogatoriul din 26 decembrie 1944, acelaşi martor a declarat, că şeful de post când s-a întâlnit cu KIRILOV lângă locuinţa sa, i-a propus, KIRILOV fiind croitor, să-i recoase mantaua (p.d. 42, 66).
La interogatoriul din 4 august 1944, precum şi la confruntarea cu martorul NASTAS E.A., KIRILOV totalmente nega legăturile sale cu jandarmeria română şi nu a confirmat depoziţiile martorilor indicaţi (p.d. 30, 43).
Alte probe pe această chestiune în dosar nu sunt.
Interogate în calitate de martori, MOISEI E.A., JIGHEU A.I. şi BOGHEU V. P., care conform mărturiilor lui KIRILOV au fost arestate de jandarmeria română la denunţul său, la interogatoriu au declarat, că în anul 1941 ele, ca activiste sovietice şi comsomoliste au fost arestate de jandarmeria română, dar nu la denunţul lui KIRILOV, ci la denunţul lui BOGONOS Ivan Andreevici şi POPA Stepan Mihailovici (p.d. 31, 32, 35).
Deoarece apartenenţa lui KIRILOV la agentura jandarmeriei române nu a fost demonstrată de anchetă, acuzaţia înaintată lui pe art. 54-1 „a” al CP al RSSU a fost suspendată şi KIRILOV, în baza materialelor dosarului a fost acuzat pe art. 5-33 al CP al RSSU, care constă în faptul, că el, lucrând în anii 1940-1941 ca preşedinte al sovietului sătesc din Mîndreşti, a stabilit legături cu culacii şi-i ascundea de la deportare în raioanele îndepărtate ale URSS, precum şi zădărnicea activităţile desfăşurate de Puterea sovietică (p.d. 33-34, 58, 59, 62, 64, 70).
La 19 mai 1945 la Şedinţa Specială pe lângă fostul NKVD al URSS, KIRILOV a fost condamnat pe art. 7-35 al CP al RFSSR la deportare în regiunea Aktiubinsk pe un termen de 5 ani, ca element social periculos, unde şi-a ispăşit pedeapsa până în mai 1949.
După acuzarea lui KIRILOV, familia lui – soţia KIRILOVA Domnica Selivestrovna, anul naşterii 1897, fiul KIRILOV Ivan Grigorievici, anul naşterii 1931, fiul KIRILOV Timofei Grigorievici, anul naşterii 1933 şi fiica KIRILOV Alexandra Grigorievna, anul naşterii 1939, la 6 iulie 1949, ca membri ai familiei unui colaboraţionist, în baza încheierii fostului MSS al RSSM din 21 mai 1949, a fost deportată în RASS Buriată.
Încheierea respectivă a fost pronunţată fără luarea în consideraţie a materialelor dosarului penal de arhivă nr. 0432666 privind acuzarea lui KIRILOV G.E.. În încheiere se spune, că KIRILOV G.E. în anul 1941-1944 era agent al jandarmeriei române şi se ocupa cu denunţarea cetăţenilor sovietici, pe când acest fapt nu a fost demonstrat de anchetă.
Mai sus se menţionează că KIRILOV a fost condamnat pe art. 7-35 al CP al RFSSR, materialele pentru deportarea familiei lui KIRILOV au fost pregătite şi prezentate fostului MSS al RSSM de fostul RO al MSS din Chişcareni.
În baza acestor date, Şedinţa Specială pe lângă MSS al URSS a pronunţat hotărârea (procesul-verbal nr.65 din 30 noiembrie 1949) privind deportarea familiei lui KIRILOV în RASS Buriată, membri ai familiei unui colaboraţionist (vezi dosar nr. 322288 p.d. 8, 13, 14).
Doi fii ai lui KIRILOV – KIRILOV Ivan şi KIRILOV Timofei, aflându-se în deportare, în august 1949 au evadat, dar au fost reţinuţi şi traşi de către MAI al RASS Buriată la răspundere penală, iar la 16 decembrie 1949 la Şedinţa Specială pe lângă MAI al URSS au fost condamnaţi pe alin. 2 al Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 26.11.1943 la câte 20 de ani de muncă silnică fiecare (proces-verbal nr. 63, dosar nr. 11-1623 p.d. 121, 122).
La 24 august 1951 condamnatul KIRILOV Timofei Grigorievici s-a adresat la MAI al URSS cu o petiţie, în care roagă reexaminarea cazului său şi cazului de deportare a rudelor.
În legătură cu petiţia parvenită a lui KIRILOV T.G., Secretariatul Şedinţei Speciale pe lângă MSS al URSS , sub nr. 30/9944 din 15 decembrie 1952 a returnat cazul la MSS al RSSM pentru reexaminare şi stabilirea corectitudinii deportării familiei lui KIRILOV G.E. (vezi dosar nr. 11-1623 p.d. 145, 146).
În procesul anchetării suplimentare, apartenenţa lui KIRILOV la agentura jandarmeriei române nu s-a confirmat. Înscrierile în încheierea de condamnare şi încheierea de deportare au fost efectuate incorect – fără a se lua în consideraţie materialele dosarului nr. 0432666 privind acuzarea lui KIRILOV G.E., în legătură cu acest fapt familia lui KIRILOV a fost deportată ca familia unui colaboraţionist, de asemenea, incorect.
După ispăşirea pedepsei KIRILOV s-a întors la locul anterior de trai, de unde la 31 octombrie 1952 din sancţiunea procurorului regiunii Bălţi a fost escortat la locul de deportare a familiei sale în RASS Buriată. Deportarea lui, conform materialelor indicate, de asemenea, nu a fost documentată corect (vezi dosar nr. 322288 p.d. 21, 22 şi dosar nr. 4 p.d. 1).
În baza celor expuse şi având în vedere, că KIRILOV a fost condamnat ca element social periculos şi familia lui nu urma a fi deportată,

C O N S I D E R :

A face un demers către Şedinţa Specială pe lângă MAI al URSS :
1. Pentru anularea hotărârii Şedinţei Speciale pe lângă fostul MSS al URSS din 30 noiembrie 1949 (proces-verbal nr. 65-a) privind deportarea familiei lui KIRILOV G.E. – soţia KIRILOVA Domnica Selivestrovna, fiul KIRILOV Ivan Grigorievici, fiul KIRILOV Timofei Grigorievici, şi fiica KIRILOV Alexandra Grigorievna.

2. Pentru reexaminarea dosarului de arhivă nr. 11-1623 privind condamnarea lui KIRILOV Ivan Grigorievici şi KIRILOV Timofei Grigorievici şi anularea referitor la ei a hotărârii Şedinţei Speciale pe lângă MAI al URSS din 16 decembrie 1949, care pentru evadare din locul deportării au fost condamnaţi la câte 20 de ani de muncă silnică fiecare.
3. Pentru anularea restricţiilor de deportare lui KIRILOV Grigorii Eremeevici în legătură cu ispăşirea termenului de deportare.

Anchetatorul penal al Serviciului
Direcţiei MAI din regiunea Bălţi
Căpitanul, (KRASIN)

De acord: Şeful Serviciului Direcţiei MAI
din regiunea Bălţi
locotenent-colonelul, (PANKEVICI)

Şeful Direcţiei MAI
din regiunea Bălţi
locotenent-colonelul, (KORCIOMKIN)

F. 3 085, inv.1, d.704, f. 34-37.

Documentul 20

“APROB” “SANCŢIONAT”
VICE-MINISTRU AL AFACERILOR PROCURORUL ADJUNCT PE PROBLEME
INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI SPECIALE AL RSSM

GENERALUL-MAIOR CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR
(KULIK) (KIZIKOV)
8 iunie 1954 9 iunie 1954

Î N C H E I E R E

8 iunie 1954 or. Chişinău, RSSM

Eu, colaboratorul MAI al RSSM, locotenentul ZEMLEANSCHII, examinând cererea deportatei VRABII Vera Ivanovna, anul naşterii 1932, adresată Sovietului de Miniştri al URSS, materialele duplicatului dosarului privind deportarea nr. 2588 şi materialele dosarului personal nr. 1595 al deportatei,
A M S T A B I L I T :

VRABII – SEMENOVICI V. I. roagă să fie eliberată de deportare motivând prin faptul că toată viaţa sa conştientă ea a îndeplinit conştiincios datoria cetăţeanului sovietic.
Din materialele aflate în dosar se vede, că VRABII V. I. împreună cu tatăl său – VRABII Ivan Ivanovici, anul naşterii 1899, şi mama – Vrabii Maria Nicolaievna, anul naşterii 1901, a fost evacuată la 6 iulie 1949 şi condamnată la 17 mai 1950 la Şedinţa Specială pe lângă MSS al URSS la deportare în regiunea Tiumeni, ca membru al familiei unui colaboraţionist.
Aflându-se în deportare, VRABII V. I. a finisat studiile medii şi a intrat la învăţătură la Institutul prin corespondenţă de limbi străine din Moscova. Din ianuarie 1952 VRABII V. I. lucrează bibliotecară în şcoala de 7 ani din Işimsk, faţă de lucru are o atitudine conştiincioasă, permanent îndeplineşte însărcinările obşteşti. Pe parcursul a doi ani VRABII era agitator pe sector, membru al ULCTM din anul 1947 (p.d. 64).
În noiembrie 1953 VRABII V.I. s-a căsătorit cu cetăţeanul SEMENOVICI Mihail Andreevici.
SEMENOVICI M.A. este membru al PCUS, din 1942 până în 1950 a făcut serviciul militar în Armata sovietică.
De materiale compromiţătoare asupra lui VRABIE – SEMENOVICI V.I. SR a MAI din Işimsk nu dispune.
Având în vedere că SEMENOVICI V.I. (numele de domnişoară – VRABII) în timpul aflării în deportare desfăşura activitate obştească, s-a prezentat din partea pozitivă şi în prezent, după căsătorie, locuieşte aparte de părinţi,
C O N S I D E R :
A face un demers către MAI şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui SEMENOVICI (VRABII) Vera Ivanovna

Colaboratorul MAI al RSSM
Locotenentul (ZEMLEANSCHII)
De acord: Şeful Serviciului Special 1
al MAI al RSSM
locotenent-colonelul (BATIŞCEV)

F. 3 085, inv.1, d.785, f. 8 – 9.

Documentul 21

“APROB” “SANCŢIONAT”
VICE-MINISTRU AL AFACERILOR PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI
GENERALUL-MAIOR CONSILIERUL JUDICIAR DE STAT
(KULIK) (KAZANIR)
17 iunie 1954 15 iunie 1954

Î N C H E I E R E

14 iunie 1954 or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv superior al MAI al RSSM, căpitanul KOROTKOV, examinând cererea şi dosarul privind deportarea nr. 3242 pe MATCOVSCHII Zahar Grigorievici, anul naşterii 1870,

A M S T A B I L I T :

În anul 1949 din satul Cerepcovo, raionul Vertiujeni, RSSM, au fost evacuaţi şi la 11 februarie 1950 la Şedinţa Specială pe lângă MSS al URSS au fost condamnaţi la deportare în regiunea Amur – MATCOVSCHII Zahar Grigorievici, anul naşterii 1870, soţia acestuia MATCOVSCHII Maria Procopievna, anul naşterii 1884, şi nepotul lor MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, unde locuiesc până în prezent.
Drept temei pentru deportare au servit datele privind faptul, că fiul lor, împreună cu care locuiau şi de care depindeau material, MATCOVSCHII Ivan Zaharovici, în anul 1945 la Şedinţa Specială pe lângă NKVD al URSS a fost condamnat pe art. 54-6 al CP al RSSU la 7 ani de detenţie, iar al doilea fiu MATCOVSCHII Pavel Zaharovici, anul naşterii 1914, locuind pe teritoriul temporar ocupat, în anul 1942 a absolvit şcoala de contraspionaj din Bucureşti, iar ulterior a fost trimis ca agent civil al poliţiei militare în armata 3 românească, care în acea perioadă se găsea pe frontul româno-sovietic, fapt pentru care în anul 1946 a fost condamnat de Tribunalul militar al MAI al RSSM pe art. 54-1”a” la 10 ani de detenţie. Ambii la momentul dat îşi ispăşesc pedepsele.
În urma controlului efectuat s-a stabilit că MATCOVSCHII Z.G., soţia acestuia MATCOVSCHII M.P. şi nepotul MATCOVSCHII I.M. din anul 1950 se află în casa invalizilor la întreţinerea deplină a statului şi nu sunt apţi de muncă.
În martie 1954 pe încheierea Serviciului special 1 al MAI al RSSM şi sancţiunea procurorului RSSM s-a făcut un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, deoarece a fost deportat minor, iar referitor la MATCOVSCHII Z.G. şi soţia acestuia MATCOVSCHII M.P., în legătură cu inexistenţa rudelor, care ar putea să-i întreţină, restricţiile rămân în vigoare.
Totodată, conform informaţiei SR a MAI din Scovorodinsc, regiunea Amur, în Moldova locuieşte fiica lui MATCOVSCHII – FLOREA Sofia Zaharovna, stabilită în satul Rădulenii Vechi, raionul Floreşti, lucrează în colhoz colhoznică de rând, materiale compromiţătoare asupra ei nu sunt. Ea şi-a exprimat dorinţa să-şi ia părinţii la întreţinere, fapt despre care a depus o cerere scrisă la SRM a MAI al RSSM.
Având în vedere, că la locul de deportare familia MATCOVSCHII se află la întreţinerea deplină a statului, pe când fiica FLOREA S.Z. doreşte să-i întreţină,

C O N S I D E R :

A face un demers către MAI al URSS şi procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui MATCOVSCHII Zahar Grigorievici, anul naşterii 1870, soţia acestuia MATCOVSCHII Maria Procopievna, anul naşterii 1884, şi nepotului MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, cu permisiunea de a pleca la fiica FLOREA S.Z.

Împuternicitul executiv superior
al MAI al RSSM
căpitanul (KOROTKOV)

De acord:
Şeful Serviciului 1
al MAI al RSSM
locotenent-colonelul (BATIŞCEV)

F. 3 085, inv.1, d.785, f. 22 – 23.

Documentul 22

“APROB” “SANCŢIONAT”
VICE-MINISTRU AL AFACERILOR PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI
GENERALUL-MAIOR CONSILIERUL JUDICIAR DE STAT
(KULIK) (KAZANIR)
14 iunie 1954 15 iunie 1954
Î N C H E I E R E

1 iunie 1954 or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv superior al MAI al RSSM, căpitanul KOROTKOV, examinând cererea cetăţenei COJOCARI şi dosarul privind deportarea nr. 1887 pe GROZA Ioan Grigorievici, anul naşterii 1884,

A M S T A B I L I T :

La MAI al RSSM s-a adresat cetăţeana COJOCARI Evghenia Efimovna cu o cerere, în care roagă să se anuleze deportarea şi să se permită întoarcerea cu traiul în RSSM a mamei ei GROZA I.G. din cauza incapacităţii de muncă şi a singurătăţii.
Din materialele pe dosar s-a stabilit că GROZA I.G. este soţia condamnatului GROZA Efim Harlampievici, care în perioada ocupaţiei româno-germane a denunţat jandarmeriei române pe preşedintele sovietului sătesc RUSU şi secretarul BOCINSCHII, care au fost judecaţi de autorităţile ocupanţilor. La 14 august 1945 GROZA E.H. a fost condamnat de Tribunalul militar al MAI la 10 ani de LCM, iar la 30 decembrie 1945 el a murit.
În anul 1949 cu sancţiunea procurorului RSSM GROZA Ioana Grigorievna, anul naşterii 1884, a fost evacuată, iar la 30 noiembrie 1949 la Şedinţa Specială pe lângă MSS al URSS a fost condamnată, ca membru al familiei unui colaboraţionist, la deportare în regiunea Kurgan, unde se află până în prezent.
Având în vedere că GROZA I.G. este de vârstă înaintată, în deportare este singură şi nu e în stare să se întreţină material, soţul ei a murit în detenţie, iar în satul Rogojeni, raionul Cotiujeni, RSSM, locuieşte fiica ei COJOCARI Evghenia Efimovna, care roagă despre eliberarea mamei sale, doreşte s-o întreţină şi nu pretinde la averea confiscată a acesteia,

C O N S I D E R :

A face un demers către Judecătoria Supremă a URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui GROZA Ioana Grigorievna, anul naşterii 1884, şi a-i permite să se întoarcă în RSSM la fiica COJOCARI.
Împuternicitul executiv superior
al MAI al RSSM
căpitanul (KOROTKOV)

De acord:
Şeful Grupului operativ
al MAI al RSSM
colonelul (SOROCA)

F. 3 085, inv.1, d.785, f. 24 – 25.

Documentul 23

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Lungu T.I.
şi Turta T.F.
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 17-18 noiembrie 1952 au fost condamnaţi pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
LUNGU TIMOFEI IVANOVICI, anul naşterii 1932, originar din satul Zubreşti, raionul Străşeni, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, necăsătorit, ştiutor de carte, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică din motiv de boală, până la arestare locuia la baştină şi lucra ca muncitor la combinatul alimentar.
TURTA TIMOFEI FIODOROVICI, anul naşterii 1923, originar din satul Zubreşti, raionul Străşeni, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, căsătorit, ştiutor de carte, a făcut serviciul militar în Armata sovietică, decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei în Marele Război pentru Apărarea Patriei din anii 1941-1945”, până la arestare locuia la baştină şi lucra ca muncitor la combinatul alimentar.
LUNGU T.I. şi TURTA T.F. au fost condamnaţi pentru faptul, că la 18 septembrie 1952, fiind în stare de ebrietate, au intrat în clubul satului Zubreşti, raionul Străşeni, unde se desfăşura adunarea comsomolistă şi, folosind cuvinte necenzurate, cleveteau puterea sovietică şi orânduiala colhoznică.
Au adresat ofense şi ameninţări comsomoliştilor; întrerupând astfel adunarea comsomolistă.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: ADAMOVSCHII G.M., MALIC F.G., COSTIN I.G. şi alţii (p.d. 187-188).
Astfel, urmează de recunoscut, că LUNGU T.I. şi TURTA T.F. au fost condamnaţi corect.
Totodată, având în vedere, că aceasta a fost unica declaraţie antisovietică din partea lui LUNGU şi TURTA, care nu a dus la careva urmări grave, TURTA a făcut serviciul militar în Armata sovietică, are patru copii minori, în perioada aflării în lagăre a avut o atitudine conştiincioasă faţă de muncă, consider sentinţa stabilită lor prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 17-18 noiembrie 1952 referitor la LUNGU TIMOFEI IVANOVICI şi TURTA TIMOFEI FIODOROVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)

F. 3 085, inv.1, d.783, f. 106-107.

Documentul 24
SECRET

COLEGIULUI JUDICIAR PE PROBLEME PENALE
AL JUDECĂTORIEI SUPREME A URSS

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La încheierea Colegiului judiciar pe
probleme penale al Judecătoriei
Supreme a URSS din 20.02.1954
pe dosarul lui Miron Marin
Alexandrovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 12 mai 1953 a fost condamnat pe art. 54-10 alin. 1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM, iar de Colegiul judiciar pe probleme penale al Judecătoriei Supreme a URSS la 20 februarie 1954 sentinţa a fost micşorată până la 6 ani de LCM,
MIRON MARIN ALEXANDROVICI, anul naşterii 1935, originar şi locuitor al satului Andruşul de sus, raionul Cahul, RSSM, fără de partid, din ţărani mijlocaşi, studii primare, colhoznic, fără antecedente penale.
MIRON M.A. a fost condamnat pentru faptul, că în februarie 1952, în apartamentul cetăţenei ARTENII M. I. din satul Andruşul Nou, a întocmit o foaie volantă cu caracter antisovietic, în care îşi exprima nemulţămirea faţă de politica fiscală a statului sovietic, precum şi clevetea la adresa conducătorului poporului sovietic, lipind-o mai apoi pe gardul şcolii.
Vinovăţia lui MIRON M. A. se confirmă prin probe materiale (p.d. 123), actul expertizei grafice (p.d. 120-122), depoziţiile martorilor: ARTENII M.I., TURUCEANU F.I. şi RACOVIŢA E.N. (p.d. 147-149), precum şi mărturisirile inculpatului (p.d. 146-147).
Astfel, urmează de recunoscut, că MIRON M. A. a fost condamnat pe art. 54-10 alin. 1 al CP al RSSU corect.
Totodată, având în vedere, că MIRON M. A. provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, nu are antecedente penale, iar în momentul săvârşirii infracţiunii era minor, precum şi recunoaşterea de către acesta a vinei sale, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :

Încheierea Colegiul judiciar pe probleme penale al Judecătoriei Supreme a URSS din 20 februarie 1954 referitor la MIRON MARIN ALEXANDROVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

Procurorul General al URSS
Consilier juridic de stat în exerciţiu (R.RUDENCO)

F. 3 085, inv.1, d. 783, f. 111-112.

Documentul 25

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Cantareli
Ioana Olimpievna

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 25 iunie 1951 a fost condamnată pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA, anul naşterii 1910, originară din satul Tatar-Capceac, raionul Taraclia, RSSM, cetăţeană a URSS, găgăuză, din ţărani săraci, puţin ştiutoare de carte, căsătorită, până la arestare locuia în satul Biruinţa, raionul Congaz, şi lucra ca îngrijitoare de încăperi în şcoală.
CANTARELI I.O. a fost condamnată pentru faptul că, fiind ostilă faţă de puterea sovietică, între locuitorii satului Biruinţa sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată împotriva măsurilor Guvernului sovietic şi răspândea idei provocatoare privind pieirea Statului sovietic, clevetea conducerea Partidului şi Guvernului sovietic.
Având în proprietate un aparat de radio, asculta emisiuni din America, Turcia şi Spania şi răspândea zvonuri privind izbucnirea războiului cu ţările capitaliste şi înfrângerea Statului sovietic în acest război.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: VASILIU G.F., CARAGHEAUR S. P., CIABANU A. N. (procesul – verbal al şedinţei de judecată p.d. 129 verso 131).
Astfel, urmează de recunoscut că, CANTARELI a fost trasă la răspundere penală pentru activitate antisovietică şi condamnată corect.
Totodată, având în vedere că, CANTARELI provine din ţărani săraci, e puţin ştiutoare de carte, la momentul arestării avea doi copii minori, iar infracţiunea comisă de ea nu a dus la careva urmări grave, consider sentinţa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 25 iunie 1951 referitor la CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA de modificat, pedeapsa de micşorat până la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)

F. 3 085, inv.1, d.783, f. 113-114.

Documentul 26
SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Plămădeala
Gheorghii Panfilovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 aprilie 1953 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.2 şi art. 54-11 ale CP al RSSU la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea întregii averi,
PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI, anul naşterii 1920, originar din satul Cobusca Nouă, raionul Bulboaca, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, ştiutor de carte, din ţărani mijlocaşi, din 1944 până în 1946 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, la lupte n-a participat, până la arestare locuia la locul de origine.
PLAMADEALĂ a fost condamnat pentru faptul că în anul 1948 a devenit membru al unei secte ilegale a inochentiştilor-arhanghelişti, fiind la început membru, iar mai apoi propovăduitor. Folosind prejudecăţile religioase, în anturajul său, sistematic făcea agitaţie antisovietică îndreptată împotriva activităţilor puterii sovietice, organiza şi desfăşura adunări ilegale ale sectanţilor şi atrăgea în sectă noi membri.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: SMOCINSCHII V.V., SCLIFOS R. E., CIORBA G. I. şi PLATON V.P. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 214-215) şi propria mărturie a inculpatului PLAMADEALA (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 212-213).
Astfel, urmează de recunoscut că PLAMADEALĂ a fost tras la răspundere penală şi condamnat de judecată pentru activitate antisovietică corect.
Totodată, având în vedere, că PLAMADEALĂ şi-a recunoscut vinovăţia, regretând crima săvîrşită, şi s-a dezis de învăţăturile inochentiştilor-arhanghelişti, precum şi faptul, că a făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi provine din ţărani mijlocaşi, consider sentinţa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 aprilie 1950 referitor la PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 10 ani de LCM.
În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)

F.3 085, inv.1, d.783, f.119-120.

Documentul 27
SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Dranca
Alexandr Ivanovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 noiembrie 1951 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 şi art. 69-1 alin. 2 ale CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM, 5 ani de interdicţie de drepturi şi lipsirea de medalia „Pentru victorie asupra Germaniei”,
DRANCA ALEXANDR IVANOVICI, anul naşterii 1919, originar din satul Larga, raionul Lipcani, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, ştiutor de carte, fără de partid, căsătorit, din ţărani mijlocaşi, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică.
DRANCA a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1949, în anturajul său, sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată spre zădărnicirea acţiunilor partidului şi guvernului sovietic, discreditarea puterii sovietice, clevetea orânduiala colhoznică şi lăuda traiul pe timpul României burgheze, răspândea idei provocatoare privind schimbarea ulterioară a regimului sovietic cu ajutorul ţărilor imperialiste, ameninţa cu răfuială activiştii sovietici şi crea obstacole în activitatea acestora.
Acest lucru a fost confirmat prin depoziţiile martorilor: DUMITRAŞCU A.G., TIHONOV P.A., BULGARI I.M., GAVRILIUC A.S., BECŞEV S.I. şi alţii (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 262,263,264,265,266,108,109).
Astfel, urmează de recunoscut, că DRANCA a fost tras la răspundere penală şi condamnat pentru activitate antisovietică corect.
Totodată, având în vedere, că DRANCA provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi a participat la lupta cu cotropitorii fascişti, este decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei”, are doi copii minori, ispăşindu-şi pedeapsa în lagăr se caracterizează pozitiv, norma de producţie o îndeplineşte cu 140%, precum şi faptul că în agitaţia antisovietică desfăşurată de el nu se întrevăd careva urmări, consider sentinţa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 noiembrie 1951 referitor la DRANCA ALEXANDR IVANOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.
În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)

F. 3 085, inv.1, d.783, f. 128-129.

Documentul 28
SECRET

COLEGIULUI JUDICIAR PE PROBLEME PENALE AL
TRANSPORTULUI FEROVIAR AL JUDECĂTORIEI SUPREME A URSS

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

Pe dosarul lui Dorojan
Fiodor Constantinovici

Prin sentinţa Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 21 mai 1949 a fost condamnat pe art. 54-1 „b” şi art. 54-10 alin.1 ale CP al RSSU la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii personale,
DOROJAN FIODOR CONSTANTINOVICI, anul naşterii 1916, originar din satul Limanscoie, raionul Reni, regiunea Ismail, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani săraci, muncitor, neştiutor de carte, fără de partid, familist, până la arestare a lucrat ca muncitor la staţia Reni-Nalivnaia a căilor ferate Chişinău.
DOROJAN a fost condamnat pentru faptul că, aflându-se în perioada Războiului pentru Apărarea Patriei în armata sovietică, în vara anului 1941, fiind în prizonierat la duşman, şi-a trădat Patria acceptând serviciul în batalionul de pază 18 al armatei române.
Din 1941 până în 1944 a făcut serviciul pe teritoriul ocupat al URSS, păzind obiecte militare ale armatei româno-germane, participând la capturarea partizanilor.
Întorcându-se după capitularea României în satul Limanscoie şi lucrând la staţia Reni, făcea printre muncitori agitaţie antisovietică cu caracter defetist, îşi permitea declaraţii ofensatoare la adresa conducătorilor Guvernului sovietic.
Fiind interogat în şedinţa de judecată, DOROJAN şi-a recunoscut vinovăţia parţial, în partea că în anii 1941-1944 a făcut serviciul în batalionul românesc de pază 18 pentru luptă cu bolşevicii şi comuniştii în grad de efreitor.
De două ori a participat la capturarea paraşutiştilor sovietici, păzea şi escorta prizonierii militari sovietici, referitor la desfăşurarea agitaţiei antisovietice DOROJAN nu şi-a recunoscut vinovăţia (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 205 verso-206), însă acest lucru a fost confirmat în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor : GRABOVSCHII M. M.(p.d. 206), MAIMULEAC E. M. (p.d. 207), STROIA M. I. (p.d. 207 verso), PANCA G. A. (p.d. 208) şi CASAIUC V. I. (p.d. 208 verso-209).
Prin materialele anchetei preliminare şi judiciare vinovăţia lui DOROJAN în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 54-1 „b” şi art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU a fost pe deplin demonstrată şi el a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că DOROJAN provine din ţărani săraci, este muncitor, neştiutor de carte, familist, nu are antecedente penale, precum şi faptul că pedeapsa stabilită de judecată de 25 ani de LCM este prea dură, conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 21 mai 1949 referitor la DOROJAN FIODOR CONSTANTINOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 10 ani de LCM.
În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul General al RSSM
Consilier juridic de stat în funcţiune (R. RUDENCO)

F. 3 085, inv.1, d.783, f. 144-145.

Documentul 29
SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S

La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Bostan
Spiridon Vasilievici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 21 octombrie 1945 a fost condamnat pe art. 54-3 al CP al RSSU cu sancţiunea art. 54-2 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
BOSTAN SPIRIDON VASILIEVICI, anul naşterii 1880, originar şi locuitor al satului Brînza, raionul Vulcăneşti, RSSM, moldovean, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, până în anul 1926 a fost membru al partidului ţărănist, până la arestare lucra în propria gospodărie.
BOSTAN a fost condamnat pentru faptul, că în perioada ocupaţiei româno-germane a teritoriului Moldovei, a lucrat ca primar al satului Brînza.

Fiind în această funcţie din februarie 1942 până în august 1944, BOSTAN activ îndeplinea toate ordinele şi indicaţiile ocupanţilor, efectua mobilizarea forţei de muncă, a cailor şi transportului pentru construcţia drumurilor de şosea, care aveau importanţă pentru armata română.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile a cinci martori şi mărturia inculpatului BOSTAN (p.d. 41, 42).
Astfel, urmează de recunoscut, că BOSTAN a săvârşit infracţiunea prevăzută în art. 54-3 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că BOSTAN provine din ţărani mijlocaşi, a ispăşit deja 8 ani de lagăre, precum şi faptul, că are o vârstă înaintată (73 ani), consider sentinţa stabilită lui prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 21 octombrie 1954 referitor la BOSTAN SPIRIDON VASILIEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 8 ani de LCM şi a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)

F. 3 085, inv.1, d.783, f. 149.

Documentul 30
SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S
(în ordinea supravegherii)

Pe dosarul lui Croitor
Ermolai Ivanovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 – 15 iunie 1953 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.2, art. 54-11 ale CP al RSSU cu sancţiunea art.54-2 al CP al RSSU şi în conformitate cu Decretul din 26 mai 1947 „Privind abolirea pedepsei cu moartea” la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
CROITOR ERMOLAI IVANOVICI, anul naşterii 1898, originar din satul Marinici, raionul Cărpineni, RSSM, moldovean, din ţărani mijlocaşi, până în anul 1940 făcea parte din partidul ţărănist, în anii 1930-1931 a fost primarul satului, ştiutor de carte, ţăran individual, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, decoraţii nu are, până la arestare locuia în satul de origine şi lucra ca dascăl în biserică.
CROITOR a fost condamnat pentru faptul că, fiind membru al sectei antisovietice a inochentiştilor, în anturajul său, făcea agitaţie antisovietică, clevetea puterea sovietică, răspândea idei provocatoare cu caracter defetist. În anii 1949-1950 participa la adunări ilegale, unde se răspândeau calomnii la adresa Puterii sovietice, orânduiala colhoznică şi unuia din conducătorii partidului şi guvernului sovietic.
Împreună cu CROITOR au fost condamnaţi urmaşii activi ai lui Inochentii, conducătorii sectei ilegale MÎRZA G. E. şi BUSILCOV D. N.
În ancheta preliminară şi de judecată CROITOR nu şi-a recunoscut vinovăţia, însă săvârşirea de către el a infracţiunii a fost confirmată prin depoziţiile martorilor PLEŞCAN S. C. (p.d. 131, 132), CEBAN S. G. (p.d. 132,133), GRAUR G. P. (p.d. 133) şi alţii.
Astfel, urmează de recunoscut că CROITOR a fost tras la răspundere penală şi condamnat pentru activitate antisovietică corect.
Totodată, având în vedere că CROITOR nu a fost conducătorul organizaţiei sectante antisovietice, ci doar un membru de rând, ceea ce a fost demonstrat prin materialele anchetei de judecată, are o vârstă înaintată, din cauza invalidităţii nu poate fi supus la munci fizice, precum şi faptul, că ispăşindu-şi pedeapsa în lagăre se caracterizează pozitiv, consider sentinţa stabilită lui – 25 ani de LCM prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13-15 iunie 1953 referitor la CROITOR ERMOLAI IVANOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 10 ani de LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi.
Referitor la condamnaţii MÎRZA Gheorghii Enacovici şi BUSILCOV Dmitrii Nicolaievici sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)

F. 3 085, inv.1, d.783, f. 154-155.