DIN PREMISELE INCEPUTULUI RĂZBOIULUI DE ELIBERARE NAŢIONALĂ

 

 

Timp de peste 22 de ani, 1918-1940, URSS a promovat faţă de România o politică
colonială şi expansionistă.În 1934 Maxim Litvinov, ministru sovietic de externe, i-a
declarat lui Nicolae Titulescu următoarele:
„…vom încerca să reluăm Basarabia prin toate mijloacele juridice şi militare care ne vor fi posibile”.
În conformitate cu pactul Ribbentrop-Molotov, Germania şi URSS au distrus Polonia într-o lună.Germania a atacat Anglia şi Franţa, au fost ocupate Olanda şi Belgia, iar
URSS a atacat Finlanda, apoi Stalin s-a răfuit cu Ţările Baltice.
De fapt, la 28 iunie 1940 Stalin a pornit războiul împotriva României.Documentele de arhivă confirmă că la 28 iunie 1940, 36 de divizii(420.000 de ostaşi şi ofiţeri) ale URSS au atacat România, anexând Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa.
România n-a cedat, dar nu a putut să reziste invaziei sovietice.Din punct de vedere
tactic, România a procedat corect.S-a salvat.În caz contrar, putea fi cucerită în întregime de către URSS şi împărţită între URSS, Ungaria şi Bulgaria.
Tragedia României constă în faptul, că URSS nu s-a mărginit numai cu aceste anexiuni.În opinia istoricilor Victor Suvorov şi Alexandr Necrici, Stalin se pregătea să atace România şi să ocupe zonele petroliere din regiunea Ploieşti.Aici în Basarabia,
a fost pregătită armata a 9-a, care avea misiunea să atace la 6 iulie 1941 statul român.
La 27 septembrie 1940 Ion Antonescu a menţionat la şedinţa guvernului că”punctul
nevralgic pentru România rămâne cel rusesc”.În partea de est, Rusia contesta graniţa
României, care între 1877 şi 1918 a fost canalul Chilia.Comandamentul rusesc încerca
Să strămute frontiera mai la sud, care ar cuprinde aproape o şeptime din debitul de apă al canalului Chilia.Deplasând frontiera mai la sud cu 5 kilometri, conducerea URSS
Încerca să închidă în general portul Sulina.
La 26 septembrie 1940, unităţile militare sovietice au atacat o şalupă românească.
Mareşalul Ion Antonescu menţiona, că „Rusia încearcă două mari manevre.Prima este
de a pătrunde în Comisia internaţională, adică în regimul internaţional al Dunării până la Bratislava.Al doilea rând, Rusia voia să limiteze statul român de posibilitatea de a naviga pe canalul Chilia.Dacă ieşim din canalul Chilia, spunea Ion Antonescu, atunci
ieşirea la Marea Neagră a ţării noastre este aproape compromisă”.
În perioada 3 iulie 1940-22 iunie 1941, URSS a încercat să ocupe mai multe teritorii
Româneşti, a declanşat 39 de operaţii teroriste,care s-au soldat cu morţi, răniţi,
răpiri de persoane, capturarea vaselor militare şi civile ale României de la Dunăre.
La 25-26 octombrie 1940, trupele sovietice au atacat 4 monitoare româneşti, au încercat să ocupe insulele Dalerul Mare şi Salangik.La 2 ianuarie 1941 nouă nave militare sovietice au atacat mişeleşte forţele armate române de pe canalele Starî-Stambul şi Bistriţa.Între 3 iulie 1940-22 iunie 1941 aviaţia sovietică a violat spaţiul aerian românesc de 265 de ori, pătrunzând banditeşte până în Valea Siretului şi Vatra Dornei din Carpaţi.URSS avea pe teritoriul Basarabiei 420.000 de ostaşi şi ofiţeri, mai mult decât contingentul armatelor a 3-a şi a 4-a româneşti luate împreună.
României i s-a impus o stare nedeclarată de război. După 28 iunie 1940 URSS pregătea consistent noi operaţiuni militare.Din cauza eventualei agresiuni,România s-a pregătit, şi la 22 iunie 1941 a început lupta sfântă pentru eliberarea teritoriilor, care se aflau temporar sub ocupaţia sovietică.
Se ştie, că la 23 noiembrie 1940 Ion Antonescu a semnat la Berlin protocolul de adeziune a României la pactul tripartit sau „pactul anticominternist”.N-a existat nici
un document prin care România ar fi devenit aliat a Germaniei naziste.Hitler şi Stalin erau deopotrivă primejdioşi pentru România.
Participarea României în lupta pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord n-a
făcut precedată de încheierea unei convenţii militare, care ar reglementa multiplele
aspecte ale relaţiilor dintre România şi Germania.În concepţia lui Hitler,mai presus de tot era Germania.El nu admitea o adevărată cualitie, în care toţi partenerii se întâlneau să realizeze o strategie unică.
Armata română n-a avut misiuni de luptă independentă de armata germană, dar îndeplinea anumite misiuni speciale. România nu avea statutul de aliat, ci era considerată ca „stat participant”.În luptele de eliberare a Basarabiei au participat armatele 3-a şi a 4-a române şi armata a 11-a germană.Armata a 3-a română(comandant-general de corp de armată, Petre Dumitrescu) avea scopul de a înainta şi a elibera Bucovina şi Ţinutul Herţa, iar Armata a 4-a română(comandant General de corp de armată Nicolae Ciupercă)activa pe linia Iaşi-Ungheni şi până la Dunăre.Pe tot frontul româno-sovietic activa Armata a 11-a germană(comandant Eugen von Schobert).Ea lupta pe linia dintre Comarna şi Cârlibaba.
În Basarabia şi Bucovina se aflau în faţa armatelor române, armatele a 19-a şi a 9-a sovietice şi armata specială sovietică de pe litoralul Mării Negre.

Alexandru Moraru

(va urma)

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s