70 DE ANI DE LA DEPORTĂRILE SOVIETICE ÎMPOTRIVA BASARABIEI ŞI BUCOVINEI DE NORD (2)

ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU PRIETENII BLOGULUI „SECRETELE ISTORIEI” PUBLICĂM DOCUMENTE INEDITE DE ARHIVĂ DIN VOLUMUL ALEXANDRU MORARU”BASARABIA ANTISOVIETICĂ”APĂRUT LA IAŞI ÎN 2009  (Continuare,vezi I parte în Secretele Istoriei  din 12 iunie 2011)

Documentul 31

                         SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S

(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM pe dosarul lui Pînzari Dmitrii Rodionovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 24 mai1949 afost condamnat pe art. 54-10 alin. 1 şi art. 69-1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,

            PÎNZARI DMITRII RODIONOVICI, anul naşterii 1920, originar din satul Cegherleni, raionul Kotovsk, RSSM, moldovean, din ţărani mijlocaşi, cetăţean al URSS, fără de partid, fără antecedente penale, căsătorit (familie din 3 persoane), din iulie1944 aparticipat la luptele împotriva cotropitorilor germano-români în componenţa detaşamentului de partizani în [cu] numele lui Kotovski, până la arestare locuia şi lucra în satul de baştină în propria gospodărie.

            PÎNZARI a fost condamnat pentru faptul că în anturajul său făcea agitaţie antisovietică, clevetind orânduiala colhoznică şi realitatea sovietică, ameninţa cu moartea activul sovietic din teritoriu pentru activitate în lucrul de organizare şi consolidare a colhozurilor.

            Acuzarea adusă inculpatului PÎNZARI se confirmă deplin atât în materialele anchetei preliminare, cât şi în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor GROSS A. D. (p. d. 114 verso), ANDRONACHI G. I. (p. d. 115), BOINGAN N. V. (p. d. 115 verso), BUTILA I. A. (p. d.115 verso).

            Fiind interogat atât în ancheta preliminară, cât şi în cea judiciară, PÎNZARI nu şi-a recunoscut vinovăţia (proces-verbal al şedinţei de judecată p. d. 114-116).

            În aprilie anul 1953 de către MAI şi Procuratura RSSM s-a efectuat un control suplimentar în scopul stabilirii corectitudinii acuzării lui PÎNZARI şi a participării lui în detaşamentul de partizani în numele lui Kotovski.

            În procesul controlului, efectuat în teritoriu în raionul Kotovsk, prin interogarea repetată a martorilor, declaraţia lui PÎNZARI privind relaţiile nenormale cu martorii nu şi-a găsit confirmare, iar referitor la participarea lui în detaşamentul de partizani în numele lui Kotovski faptele s-au adeverit (p.d. 126-134, 135-182).

            Astfel, urmează de recunoscut, că PÎNZARI a fost condamnat corect.

Totodată, având în vedere, că PÎNZARI provine din ţărani mijlocaşi, din anul 1944 este participant al detaşamentului de partizani în numele lui Kotovski, în componenţa căruia participa activ în luptele împotriva cotropitorilor germano-români, consider sentinţa stabilită lui prea dură.

În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

ROG:

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 24 mai 1949 referitorla PÎNZARI DMITRIIRODIONOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi, în virtutea Decretului din 27 martie 1953 „Despre amnistie”, a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                            (A. KAZANIR)

                 F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 172-174.

Documentul 32

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S

(în ordinea supravegherii)

Pe dosarul lui Popa  Ivan Dmitrievici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 17 aprilie1953 afost condamnat pe art. 54-3 şi art. 54-10 alin. 2 al CP al RSSU, cu sancţiunea art. 54-2 al CP al RSSU şi în conformitate cu Decretul din 26 mai 1947 „Privind abolirea pedepsei cu moartea”, la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii,

            POPA IVAN DMITRIEVICI, anul naşterii 1903, originar şi locuitor al satului Ghirişeni, raionul Teleneşti, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, căsătorit, ştiutor de carte, din ţărani mijlocaşi, până la arestare lucra în colhoz, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică.

            POPA a fost condamnat pentru faptul că, fiind ostil Puterii sovietice, în timpul Războiului pentru Apărarea Patriei, aflându-se pe teritoriul temporar ocupat al RSSM, în anul 1942 de bună voie a intrat în serviciul cotropitorilor români în funcţia de delegat (adjunct) al primarului satului Ghirişeni.

            Activând în această funcţie până în luna mai 1943, POPA cu forţa scotea cetăţenii sovietici la reparaţia drumurilor de şosea de importanţă militară şi la transportarea pâinii.

            POPA, împreună cu şeful de post al jandarmeriei române a arestat şi interogat pe locuitorul satului Ghirişeni – Chichiros Semion, care, ulterior, a fost condamnat de tribunalul militar.

            Pe lângă aceasta, POPA activ ajuta forţele ocupaţioniste să strângă de la populaţie haine calde, produse alimentare pentru armata românească.

            Rămânând pe poziţii duşmănoase faţă de orânduiala socialistă, POPA, lucrând ca brigadir al brigăzii de construcţii în colhozul în numele lui Suvorov, în anul 1952, în discuţii cu martorul DANILO, clevetea orânduiala colhoznică.

            În timpul alegerilor în Sovietul Suprem al URSS, POPA a confecţionat o foaie volantă cu caracter antisovietic, în care clevetea realitatea sovietică şi pe unul din conducătorii partidului comunist şi statului sovietic şi la 12 martie anul 1950 în timpul votării i-a dat drumul în urnă.

            Fiind interogat atât în şedinţa de judecată, POPA şi-a recunoscut vinovăţia parţial, adică în faptul că, în timpul ocupaţiei teritoriului Moldovei de către armata germano-românească, a intrat în serviciul ocupanţilor români şi a activat ca delegat (adjunctul primarului) în satul Ghirişeni, iar referitor la desfăşurarea agitaţiei antisovietice şi confecţionarea foii volante nu şi-a recunoscut vinovăţia (p. d. 233 verso, 234, 239), însă vinovăţia lui a fost confirmată prin depoziţiile martorilor în şedinţa de judecată:

            BÎNZARI M. N. (p. d. 234-234 verso), BÎNZARI M. A. (p. d. 234 verso), COŞCOVAL A. P. (p. d. 34 verso-235), COŞCODAN M. P. (p. d. 235-235 verso), DANILO G. F. (p. d. 235 verso, 236), DULEA A. V. (p. d. 236-236 verso), HAREA P. I. (p. d. 236 verso), CALDARÎ N. I. (p. d. 237), CHICOROS S. E.       (p. d. 237-237 verso), IONIŢA C. C. (p. d. 237 verso-238), SPÎNU C. D. (p. d. 238-238 verso).

            Astfel, activitatea colaboraţionistă şi declaraţiile antisovietice din partea inculpatului POPA au fost pe deplin confirmate, atât prin materialele anchetei preliminare, precum şi prin materialele anchetei judiciare, probe materiale şi actul expertizei grafice şi POPA a fost condamnat corect.

 Totodată, având în vedere, că POPA provine din ţărani mijlocaşi, până la arestare era colhoznic, nu are antecedente penale şi acţiunile lui nu au dus la careva urmări grave, consider sentinţa stabilită lui prea dură.

În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

ROG:

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 17 aprilie 1953 referitorla POPA IVAN DMITRIEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 10 ani de LCM.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                              (A. KAZANIR)

                 F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 178 -180.

Documentul 33

                         SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S

(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM pe dosarul lui BRIDIGHIN F. I, MITREANU A.S., COBÎLAŞ F. P. şi  BATRÎNEAC S.I.

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 12 ianuarie 1948 au fost condamnaţi pe art. 54-2 al CP al RSSU, în conformitate cu art. 2 al Decretului din 26 mai 1947 „Privind abolirea pedepsei cu moartea”, şi art. 46 al CP al RSSU la 15 ani de detenţie în LCM, fiecare din persoanele indicate mai jos, şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii,

            1. BRIDIGHIN FIODOR IVANOVICI, anul naşterii 1918, originar din satul Bădiceni, raionul Zguriţc, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, căsătorit, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare lucra în propria gospodărie.

            2. MITREANU ANANII SEMIONOVICI, anul naşterii 1923, originar din satul Bădiceni, raionul Zguriţc, RSSM, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, necăsătorit, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare lucra în propria gospodărie.

            3. COBÎLAŞ FIODOR TIMOFEEVICI, anul naşterii 1904, originar din satul Bădiceni, raionul Zguriţc, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, căsătorit, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până            la arestare lucra în propria gospodărie.

            4. BATRÎNEAC SEMION IVANOVICI, anul naşterii 1913, originar din satul Bădiceni, raionul Zguriţc, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, căsătorit, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare lucra ca învăţător-educator în internatul de copii din Bădiceni.

            BRIDIGHIN F. I, MITREANU A. S., COBÎLAŞ F. P. şi BATRÎNEAC S. I. au fost condamnaţi pentru faptul că, fiind nemulţămiţi de Puterea sovietică, în noiembrie 1946 au devenit membri ai unei organizaţii antisovietice, numită „ONB” – „Organizaţia Naţionalistă din Basarabia”, care avea drept scop răscoala armată împotriva puterii sovietice.

            Împreună cu persoanele enumerate au fost condamnaţi: BRIGHIDIN Alexei Fiodorovici, GRAJDEANU Fiodor Savovici, GUŞAN Alexandr Eliseevici şi DRAGALIN Ivan Ivanovici.

            La sfârşitul lunii noiembrie 1946 ei toţi au asistat la adunarea, organizată şi condusă de conducătorii ei BATRÎNEAC VASILII, DOMAŞCAN Pimon şi DOMOŞCAN Nicolai (condamnaţi pe alt dosar).

            La această adunare au participat la discutarea chestiunilor privind atragerea noilor membri în rândurile organizaţiei „ONB”, procurarea armamentului, săvârşirea actelor teroriste asupra activului sovietic de partid şi atacarea depozitelor de stat în scopul jefuirii lor. BRIDIGHIN Alexei atunci a propus în ziua şedinţei festive legate de sărbătorirea revoluţiei socialiste din octombrie să arunce în sovietul sătesc din Bădiceni o grenadă în scopul omorârii activiştilor sovietici.

            Pe lângă aceasta, ei făceau agitaţie antisovietică, lăudau condiţiile de trai în România burgheză, totodată clevetind puterea sovietică.

            Acest fapt este confirmat prin mărturiile tuturor condamnaţilor şi depoziţiile martorilor DOMAŞCAN N.G. şi DOMOŞCAN P.I. (proces-verbal al şedinţei de judecată vol. 2 p. d. 231-269).

            Astfel, urmează de recunoscut, că 8 persoane – membri ai unei organizaţii contrarevoluţionare au fost traşi la răspundere penală şi condamnaţi corect.

  Totodată, având în vedere, că BRIDIGHIN F. I, MITREANU A. S., COBÎLAŞ F. P. şi BATRÎNEAC S. I., precum se vede din materialele dosarului, au fost membri ai organizaţiei antisovietice un timp scurt şi activitatea lor duşmănoasă nu a fost constatată, acest fapt nefiind luat în vedere de judecată, consider pedeapsa de 15 ani de LCM stabilită fiecăruia prea dură.

În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

ROG:

1. Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 12 ianuarie 1948 referitorla BRIDIGHIN FIODORIVANOVICI, MITREANU ANANII SEMIONOVICI, COBÎLAŞ FIODOR TIMOFEEVICI şi BATRÎNEAC SEMION IVANOVICI            de modificat, pedeapsa de micşorat până la 10 ani de LCM, cu menţinerea celor 5 ani de interdicţie de drepturi şi confiscarea averii.

2. Referitor la ceilalţi condamnaţi sentinţa nu se modifică[1].

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                            (A. KAZANIR)

                F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 161 -163.

Documentul 34

                         SECRET

COLEGIULUI JUDICIAR PE AFACERI PENALE AL

JUDECĂTORIEI SUPREME A URSS

R E C U R S

(în ordinea supravegherii)

Pe dosarul lui BRIDIGHIN F. I, MITREANU A. S. şi alţii   

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 12 ianuarie 1948 au fost condamnaţi pe art. 54-2, 54-11 al CP al RSSU, în conformitate cu Decretul din 26 mai 1947 „Privind abolirea pedepsei cu moartea”, şi art. 46 al CP al RSSU la 15 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii,

            1. BRIDIGHIN FIODOR IVANOVICI, anul naşterii 1918, originar din satul Bădiceni, raionul Zguriţc, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, căsătorit, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare lucra în propria gospodărie.

            2. MITREANU ANANII SEMIONOVICI, anul naşterii 1923, originar din satul Bădiceni, raionul Zguriţc, RSSM, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, necăsătorit, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare lucra în propria gospodărie.

            3. COBÎLAŞ FIODOR TIMOFEEVICI, anul naşterii 1904, originar din satul Bădiceni, raionul Zguriţc, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, căsătorit, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare lucra în propria gospodărie.

            4. BATRÎNEAC SEMION IVANOVICI, anul naşterii 1913, originar din satul Bădiceni, raionul Zguriţc, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, ştiutor de carte, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare lucra ca învăţător-educator în internatul de copii din Bădiceni.

            Prin aceeaşi sentinţă, împreună cu persoanele enumerate, au fost, de asemenea, condamnaţi:

BRIGHIDIN Alexei Frolovici la 25 ani de LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii;

GUŞAN Alexandr Eliseevici la 10 ani de LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii;

GRAJDEANU Fiodor Savovici la 15 ani de LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii şi

DRAGALIN Ivan Ivanovici la 10 ani de LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii.

Ultimii doi, GRAJDEANU şi DRAGALIN, au murit în lagăr.

BRIGHIDIN A. F., GRAJDEANU A. S., BRIGHIDIN F. I. şi MITREANU A. S. au fost condamnaţi pentru faptul că, fiind nemulţămiţi de Puterea sovietică, în noiembrie 1946 de bună voie au devenit membri ai organizaţiei antisovietice, numită „ONB” – „Organizaţia Naţionalistă din Basarabia”, care avea drept scop răscoala armată împotriva puterii sovietice în Moldova, săvârşirea actelor teroriste împotriva activului sovietic de partid.

            La sfârşitul lunii noiembrie 1946 ei toţi au asistat la adunarea, organizată şi condusă de conducătorii ei BATRÎNEAC Vasilii, DOMAŞCAN Pimon şi DOMAŞCAN Nicolai (condamnaţi pe alt dosar).

            La această adunare ei au participat activ la discutarea chestiunilor privind atragerea noilor membri în rândurile organizaţiei „ONB”, procurarea armamentului, săvârşirea actelor teroriste asupra activului sovietic de partid şi atacarea depozitelor de stat în scopul jefuirii lor. BRIDIGHIN Alexei atunci a propus în ziua şedinţei festive legate de sărbătorirea revoluţiei socialiste din octombrie să arunce în sovietul sătesc din Bădiceni o grenadă în scopul omorârii activiştilor sovietici.

            La această adunare BRIDIGHIN Alexei a fost ales conducător al organizaţiei „ONB” în satul Bădiceni. La sfârşitul adunării BRIGHIDIN A. F., GRAJDEANU A. S., BRIGHIDIN F. I. şi MITREANU au primit bilete de membru al „ONB”.

            COBÎLAŞ, DRAGALIN, GUŞAN şi BATRÎNEAC, fiind ostili puterii sovietice, în noiembrie 1946 au fost atraşi în organizaţia „ONB”.

            Toţi ei, după intrarea în această organizaţie, au acceptat să lupte activ împotriva Puterii sovietice, precum şi să atragă în „ONB” noi membri, să caute arme.

            Pe lângă aceasta, persoanele enumerate mai sus făceau agitaţie antisovietică, lăudau condiţiile de trai în România burgheză, totodată clevetind puterea sovietică.

            Persoanele menţionate, atât în ancheta preliminară, cât şi în şedinţa de judecată, şi-au recunoscut vinovăţia pe deplin, fiind totodată demascaţi şi prin depoziţiile martorilor DOMAŞCAN N. G. şi DOMOŞCAN P. I. (vol. 1 p. d. 33-45, 67-87, 116-127, 152-164, 182-189, 204-213, 232-237, 254-260; vol. 2 p. d. 230-269).

            Astfel, urmează de recunoscut, că persoanele enumerate, fără excepţii, au fost aduşi în faţa judecăţii corect.

   Totodată, având în vedere, că BRIDIGHIN F. I, MITREANU A. S., COBÎLAŞ F. P. şi BATRÎNEAC S. I. au fost membri ai organizaţiei antisovietice un timp scurt şi activitatea lor duşmănoasă nu a fost constatată, precum şi faptul,        că pedeapsa stabilită de Judecătoria Supremă a RSSM de 15 ani de LCM fiecare nu corespunde legii, deoarece art. 54-2 al CP al RSSU prevede pedeapsa cu moartea „prin împuşcare”, dar conform Decretului din 26 mai 1947 „Privind abolirea pedepsei cu moartea” împuşcarea se înlocuieşte cu 25 ani de LCM.

Astfel, pedeapsa pentru BRIGHIDIN F. I., MITREANU A. S. şi alţii, conform legilor indicate, urma a fi stabilită de 25 ani de LCM sau, în cazul unor circumstanţe atenuante, în conformitate cu art. 54-2 al CP al RSSU – 10 ani de LCM.

Luând în consideraţie aceste circumstanţe, comisia pentru reexaminarea cazurilor la şedinţa sa din 30 noiembrie1954 adecis contestarea sentinţei Judecătoriei Supreme a RSSM din 12 ianuarie 1948 privind micşorarea pedepsei lui BRIDIGHIN F. I, MITREANU A. S., COBÎLAŞ F. P. şi BATRÎNEAC S. I. până la 10 ani de LCM şi în conformitate cu această hotărâre de către procurorul RSSM la 07.12.1954 a fost înaintatla Prezidiumul JudecătorieiSupreme a RSSM un recurs.

Prezidiumul Judecătoriei Supreme a RSSM la şedinţa sa din 9 decembrie1954 arespins recursul procurorului republicii şi a păstrat pentru persoanele indicate pedeapsa stabilită anterior.

Consider decizia Prezidiumului Judecătoriei Supreme a RSSM din 9 decembrie 1954, precum şi sentinţa Judecătoriei Supreme din 12 ianuarie 1948, drept ilegale şi pasibile anulării din motivele indicate mai sus.

În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

ROG:

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 12 ianuarie 1948 şi decizia Prezidiumului Judecătoriei Supreme a RSSM din 9 decembrie 1954 referitorla BRIDIGHIN FIODORIVANOVICI, MITREANU ANANII SEMIONOVICI, COBÎLAŞ FIODOR TIMOFEEVICI şi BATRÎNEAC SEMION IVANOVICI              de anulat, pedeapsa de stabilit în conformitate cu art. 54-2 al CP al RSSU – 10 ani de LCM.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul General al URSS

Consilier juridic de stat în funcţiune                                     (RUDENKO)

                 F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 164 -167.


Documentul 35

                         SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S

(în ordinea supravegherii)

 

De către Judecătoria Supremă a RSS Moldoveneşti la 23-24 septembrie 1950, pentru participare la organizaţia antisovietică numită „Sabia dreptăţii”, au fost condamnaţi:

  1. LUNGU Piotr Vasilievici;
  2. BOBEICO Alexandr Mihailovici;
  3. MORARI Ivan Ilarionovici;
  4. ŢURCAN Vasilii Stepanovici;
  5. LEAHU David Mihailovici;
  6. MORARESCU Chiril Ivanovici;
  7. OLEINIC Vasilii Panteleevici;
  8. ISTRATII Pavel Semionovici;
  9. GUŢU Evghenii Mihailovici;
  10. GHEORGHILAŞ Mihail Fiodorovici.

Judecata a stabilit că organizaţia contrarevoluţionară cu numele „Sabia dreptăţii”, depistată de organele de anchetă, în anii 1949-1950 activa pe teritoriul raioanelor Bălţi, Lipcani, Tîrnovo şi Drochia din RSS Moldovenească.

            Participanţii acestei organizaţii antisovietice, în lupta lor contra Puterii sovietice, aveau drept sarcină de bază: atragerea membrilor noi din rândul elementelor duşmănoase, confecţionarea şi răspândirea printre populaţie a documentelor antisovietice, încercarea de a stabili legături cu alte elemente ostile faţă de puterea sovietică.

            Referitor la fiecare inculpat s-a stabilit:

1. LUNGU Piotr Vasilievici, anul naşterii 1930, originar din satul Cotiujeni, raionul Lipcani, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, provine din ţărani mijlocaşi, fără de partid, necăsătorit, are studii medii, până la arestare locuia în oraşul Bălţi, făcea studiile la şcoala pedagogică.

2. BOBEICO Alexandr Mihailovici, anul naşterii 1922, originar şi locuitor al satului Drochia, raionul Tîrnovo, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, provine din ţărani, ştiutor de carte, fără de partid, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, în perioada Războiului pentru Apărarea Patriei a făcut serviciul în Armata română, lucra fotograf.

3. MORARI Ivan Ilarionovici, anul naşterii 1929, originar din satul Slonina, raionul Tîrnovo, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, provine din ţărani culaci, fost membru al ULCTM, studii medii neterminate, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare locuia în satul Şurî, raionul Drochia RSSM, lucra ca învăţător în şcoala primară.

4. ŢURCAN Vasilii Stepanovici, anul naşterii 1932, originar din satul Drochia, raionul Tîrnovo, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, provine din ţărani mijlocaşi, fost membru al ULCTM, studii medii neterminate, până la arestare era student al şcolii pedagogice din Bălţi.

            Toţi patru au fost condamnaţi pe art. 54-10 alin. 1 şi art. 54-11 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM, 5 ani de interdicţie de drepturi şi 10 ani de deportare după ispăşirea pedepsei fiecare pentru faptul că LUNGU P. V., MORARI I. I., ŢURCAN V. S., fiind studenţi ai şcolii pedagogice din Bălţi, iar BOBEICO A. M., lucrând ca fotograf în oraşul Bălţi, în anii 1948-1950, în anturajul lor făceau agitaţie antisovietică, în anul 1949 au creat şi condus organizaţia contrarevoluţionară „Sabia dreptăţii”, atrăgeau în această organizaţie oameni noi, întocmeau şi răspândeau scrisori, în care cleveteau politica partidului comunist şi Guvernului sovietic, lăudau regimul ţărilor capitaliste.

            Activitatea criminală a acestor persoane a fost confirmată prin mărturisirile personale atât în ancheta preliminară, cât şi în şedinţa de judecată, prin probe materiale şi depoziţiile martorilor: LUNGU N. V., GRUBÎI M. I. şi LEAHU G. M. (vol. I p. d. 106-345, vol. 3 p. d. 198-293, vol. 5 p. d. 7-31, 45-93, vol. 4 p. d. 367).

5. LEAHU David Mihailovici, anul naşterii 1915, originar din satul Drochia, raionul Tîrnovo, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, provine din ţărani săraci, ştiutor de carte, fără de partid, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare locuia la staţia Drochia, lucra ca croitor particular.

6. MORARESCU Chiril Ivanovici, anul naşterii 1916, originar din satul Şurî, raionul Drochia, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, provine din ţărani, ştiutor de carte, fără de partid, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare locuia la staţia Drochia, lucra ca paznic la judecătoria norodnică.

7. OLEINIC Vasilii Panteleevici, anul naşterii 1904, originar din satul Slonina, raionul Tîrnovo, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, provine din ţărani culaci, ştiutor de carte, fără de partid, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare era în ilegalitate.

            LEAHU, MORARESCU şi OLEINIC au fost condamnaţi pe art. 54-10 alin. 1 şi art. 54-11 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM fiecare, 5 ani de interdicţie de drepturi şi 10 ani de deportare după ispăşirea pedepsei fiecare pentru faptul, că fiind nemulţămiţi de regimul sovietic existent, au făcut legături cu conducătorii organizaţiei antisovietice „Sabia dreptăţii” şi, în anturajul lor, făceau agitaţie antisovietică.

            Faptul efectuării de către persoanele susnumite a agitaţiei antisovietice este confirmat prin mărturisirile condamnaţilor LEAHU, MORARESCU, şi depoziţiile martorilor: IAROSLAVSCHII F. V., VÎŞCO V. L., ŢAPUŞA S. A. şi alţii (vol. 3 p. d. 90-94, vol. 4 p. d. 368, 369, 370, 372, 373).

            Referitor la apartenenţa lui LEAHU, MORARESCU şi OLEINIC la organizaţia antisovietică „Sabia dreptăţii”, acest fapt nu a fost confirmat în şedinţa de judecată a Judecătoriei Supreme a RSSM, de aceia art. 54-11 urmează a fi exclus.   

8. ISTRATII Pavel Semionovici, anul naşterii 1894, originar din satul Mîndîc, raionul Tîrnovo, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, provine din ţărani culaci, fără de partid, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare locuia la locul de origine, era colhoznic.

            A fost condamnat pe art. 54-10 alin. 2 şi art. 54-11 al CP al RSSU, cu sancţiunea art. 54-2 al CP al RSSU, cu luarea în consideraţie a Decretului din 26 mai 1947 „Privind abolirea pedepsei cu moartea” la 25 ani de LCM, 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea întregii averi şi 10 ani de deportare în regiunile îndepărtate ale URSS.

            ISTRATII a fost condamnat pentru faptul, că în vara anului1949 astabilit legături cu conducătorii organizaţiei contrarevoluţionare „Sabia dreptăţii” şi desfăşura agitaţie antisovietică în rândurile populaţiei. Pe lângă aceasta, în anul1941 aorganizat întâlnirea şefului de post a jandarmeriei, îi acorda ajutor activ, chemând la interogatoriu activiştii sovietici. În anul1942 aţinut la adunarea ţăranilor din satul Mîndîc o cuvântare antisovietică.

            În şedinţa de judecată s-a stabilit că ISTRATII, fiind ostil faţă de puterea sovietică, în perioada ocupaţiei temporare a Moldovei, desfăşura în anturajul său agitaţie antisovietică. Acest fapt se confirmă prin depoziţiile martorilor: ISTRATII Eremei Mihailovici, MOLODOI Andrei Fiodorovici, CVASNIUC Leontii Fiodorovici şi infracţiunea comisă de el trebuie calificată numai pe art. 54-10 alin. 2 al CP al RSSU. Însă, apartenenţa lui la o organizaţie contrarevoluţionară nu a fost demonstrată în şedinţa de judecată (vol. 4 p. d. 364-376).

   9. GUŢU Evghenii Mihailovici, anul naşterii 1912, originar din satul Drochia, raionul Tîrnovo, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, provine din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, fără de partid, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare era în ilegalitate.

   10. GHEORGHILAŞ Mihail Fiodorovici, anul naşterii 1915, originar din satul Drochia, raionul Tîrnovo, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, ştiutor de carte, fără de partid, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare era în ilegalitate.

            GUŢU şi GHEORGHILAŞ au fost condamnaţi pe art. 54-10 alin. 1, art. 54-3 şi art. 54-11 al CP al RSSU şi în cumulul infracţiunii săvârşite, cu luarea în consideraţie a Decretului din 26 mai 1947 „Privind abolirea pedepsei cu moartea”, la 25 ani de LCM fiecare, 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea întregii averi şi 10 ani de deportare în regiunile îndepărtate ale URSS.

            GUŢU şi GHEORGHILAŞ au fost recunoscuţi de judecată vinovaţi de faptul, că, fiind ostili faţă de Puterea sovietică, în toamna anului 1949, prin BOBEICO au stabilit legături cu organizaţia antisovietică „Sabia dreptăţii” şi desfăşurau agitaţie antisovietică. În perioada ocupaţiei temporare a RSSM colaborau activ cu ocupanţii fascişti. GHEORGHILAŞ participa de rând cu jandarmii români la maltratarea şi batjocorirea cetăţenilor sovietici. GUŢU, împreună cu jandarmii, a participat la uciderea învăţătorului VAISMAN.

Analizând probele de condamnare a lui GUŢU şi GHEORGHILAŞ, s-a stabilit, că în ancheta preliminară condamnatul BOBEICO a declarat, că l-a atras în organizaţia antisovietică pe GUŢU E. M. (vol. 2 p. d. 47-52, 154-158). Însă, în şedinţa de judecată şi-a schimbat depoziţiile şi a declarat:

            „… la 13 ianuarie 1950 la mine a fost LUNGU şi a cerut lista persoanelor care ar putea fi în organizaţie. La acest moment eu deja discutasem cu GHEORGHILAŞ, OLEINIC şi GUŢU, ei toţi îşi exprimau nemulţumirea faţă de puterea sovietică. Referitor la organizaţie nu am avut discuţii…” (proces-verbal al şedinţei de judecată vol. 4 p. d. 367).

            Prin materialele şedinţei preliminare şi celei judiciare s-a stabilit, că GUŢU în perioada ocupaţiei teritoriului Moldovei era în funcţia de instructor pentru pregătirea premilitarilor şi acorda ajutor ocupanţilor. Acest fapt se confirmă prin depoziţiile martorilor: ŢURCAN P. I., BUZNEA G. I., CEAILIC A. I., CERETEU F. A. (vol. 4 p. d. 26, 28, 34-35, 38, 47) şi infracţiunea săvârşită de GUŢU urmează a fi calificată numai conform art. 54-3 al CP al RSSU. Referitor la participarea lui GUŢU la o organizaţie antisovietică şi desfăşurarea de către acesta a agitaţiei antisovietice, precum şi participarea lui la uciderea cetăţeanului VAISMAN, acestea nu au fost demonstrate.

            Referitorla GHEORGHILAŞ, în şedinţa de judecată s-a stabilit că el a colaborat cu ocupanţii. Această acuzaţie se confirmă prin mărturisirea inculpatului însuşi, depoziţiile martorului GROISMAN Ester Şmulevici (vol. 4 p. d. 370, 371, 373).

            În legătură cu alte fapte de acuzare referitorla GHEORGHILAŞprin materialele dosarului nu s-a stabilit:

            În ancheta preliminară BOBEICO a declarat că GHEORGHILAŞ a devenit membru al unei organizaţii antisovietice (vol. 2 p. d. 132-137), dar în şedinţa de judecată nu a confirmat aceste depoziţii. Condamnatul GHEORGHILAŞ, de asemenea, în ancheta preliminară a recunoscut că a participat în organizaţie (vol. 3 p. d. 44-50), dar în şedinţa de judecată a declarat că nu a acceptat să devină membru al unei organizaţii antisovietice şi nu a desfăşurat agitaţie antisovietică (vol. 4 p. d. 370). Alte probe privind participarea lui GHEORGHILAŞ în organizaţie şi desfăşurarea agitaţiei antisovietice nu există, de aceea art. 54-10       alin. 1 şi art. 54-11 ale CP al RSSU din acuzarea lui GHEORGHILAŞ urmează             a fi excluse.

            Astfel, verificând toate materialele, consider că vinovăţia condamnaţilor LUNGU P. V., BOBEICO A. M., MORARI I. I. şi ŢURCAN V. S. a fost demonstrată pe deplin, infracţiunea comisă de ei a fost calificată corect şi pedeapsa stabilită corespunde celor înfăptuite.

            Referitorla LEAHUD. I., MORARESCU C. I. şi OLEINIC V. P. s-a stabilit că ei desfăşurau agitaţie antisovietică, adică au comis infracţiunea prevăzută de art. 54-10 alin. 1 al CP al RSSU. Acuzarea lui LEAHU D. I., MORARESCU C. I. şi OLEINIC V. P. pe art. 54-11 al CP al RSSU nu a fost demonstrată şi urmează a fi exclusă.

            Prin materialele anchetei judiciare s-a demonstrat că condamnatul ISTRATII P. S. a comis infracţiunea prevăzută de art. 54-10 alin. 2 al CP al RSSU. Apartenenţa lui la o organizaţie antisovietică nu a fost demonstrată.

            Referitor la condamnaţii GUŢU E. M. şi GHEORGHILAŞ M. F. s-a constatat că ei au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 54-3 al CP al RSSU. Acuzarea lui GUŢU E. M. şi GHEORGHILAŞ M. F. pe art. 54-10 alin. 1 şi art. 54-11 ale CP al RSSU nu a fost demonstrată şi urmează a fi exclusă.

            Referitor la sentinţa stabilită pentru condamnaţii ISTRATII, GUŢU şi GHEORGHILAŞ, consider că este prea dură, deoarece infracţiunile săvârşite de ei nu au dus la urmări grave.

            În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

ROG:

            1. Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 23-24 noiembrie 1950 referitorla LUNGUPiotrVasilievici, BOBEICO Alexandr Mihailovici, MORARI Ivan Ilarionovici şi ŢURCAN Vasilii Stepanovici nu se modifică.

            2. Referitor la condamnaţii LEAHU David Mihailovici, MORARESCU Chiril Ivanovici şi OLEINIC Vasilii Panteleevici de exclus din sentinţă acuzarea pe art. 54-11 al CP al RSSU din lipsă de probe, în rest sentinţa nu se modifică.

            3. Referitor la condamnatul ISTRATII Pavel Semionovici de exclus din sentinţă acuzarea pe art. 54-11 al CP al RSSU din lipsă de probe cu micşorarea pedepsei până la 10 ani de LCM, în rest sentinţa nu se modifică.

            4. Referitor la condamnaţii GUŢU Evghenii Mihailovici şi GHEORGHILAŞ Mihail Fiodorovici de exclus din sentinţă acuzarea pe art. 54-10 alin. 1 şi art. 54-11 al CP al RSSU din lipsă de probe, cu micşorarea pedepsei până la 10 ani de LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, în rest sentinţa nu se modifică.

            5. De exclus pentru toţi condamnaţii 10 ani de deportare după ispăşirea pedepsei stabilite.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                            (A. KAZANIR)

                 F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 98-105.

 

 


Documentul 36

                     “APROB”                                              “SANCŢIONAT”

VICE-MINISTRU AL AFACERILOR            PROCURORUL ADJUNCT

INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI     PE PROBLEME SPECIALE AL RSSM

 GENERALUL-MAIOR                CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

        (KULIK)                                                       (KIZIKOV)

    23 aprilie 1953                                                25 aprilie 1953

Î N C H E I E R E

22 aprilie 1951                                                              or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv al Serviciului Special 1 al MAI al RSSM, locotenentul superior DERCACI, examinând dosarul nr.-302448 privind deportarea lui TRIBOI Iuliu Gheorghievici,

AM STABILIT:

            TRIBOI Iuliu Gheorghievici, anul naşterii 1920, originar şi locuitor al satului Cojuşna, raionul Chişinău, RSSM, în perioada ocupaţiei temporare a teritoriului Moldovei de către cotropitorii româno-germani, întreţinea legături criminale cu organele represive ale duşmanului. În anul1941 atrădat jandarmeriei române pe activiştii sovietici MÎNDRESCU Gheorghii, DOROŞ Ivan, SERGHEI Gheorghii şi alţii, care au fost arestaţi. Pe lângă aceasta, TRIBOI a participat la capturarea paraşutiştilor sovietici, la interogarea arestaţilor, era martor-acuzator în judecata română.

            În baza acestor date, TRIBOI I. G. urma a fi deportat împreună cu familia în locurile îndepărtate ale URSS. Însă, în ziua operaţiunii el a dispărut, de aceea la 6 iulie 1949 din raionul Chişinău a fost evacuată şi la 10.12.1949 condamnată de Şedinţa Specială pe lângă MSS al URSS la deportare în regiunea Tiumeni numai soţia lui TRIBOI Ana Isaevna cu copii: Victor, anul naşterii 1947 şi Ivan, anul naşterii 1948, ca membri ai familiei unui colaboraţionist.

            Conform informaţiei departamentului MSS pe regiunea Tiumeni cu nr. -9/2-984 din 06.02.1953, TRIBOI Iuliu Gheorghievici a sosit la soţia deportată TRIBOI Ana Isaevna (p. d. 22),

CONSIDER:

            Dosarul nr. 302448 de înaintat repetat spre examinare la Şedinţa Specială pe lângă MAI al URSS pentru condamnarea lui TRIBOI Iuliu Gheorghievici, anul naşterii 1920, originar din satul Cojuşna, raionul Chişinău, RSSM, la deportare              în regiunea Tiumeni, ca colaboraţionist.

Împuternicitul executiv al Secţiei1 a

a Serviciului special 1 al MAI al RSSM

locotenentul superior                                                   (DERCACI)

De acord: Şeful Secţiei 1 al Serviciului special 1

            al MAI al RSSM – maiorul                             (GUDÎMOV)

            Şeful Serviciului special 1

al MAI al RSSM                                            (VASILIEV)

locotenent-colonelul

                  F. 3 085, inv. 1, d. 704, f. 17-18.

Documentul 37

                     “APROB”                                                “SANCŢIONAT”

VICE-MINISTRU AL AFACERILOR          PROCURORUL ADJUNCT PE

INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI        PROBLEME SPECIALE AL RSSM

GENERALUL-MAIOR                 CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

        (KULIK)                                                           (KIZIKOV)

    23 aprilie 1953                                                    25 aprilie 1953

Î N C H E I E R E

22 aprilie 1951                                                               or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv al Serviciului Special 1 al MAI al RSSM, locotenentul superior DERCACI, examinând dosarul nr. -324633 privind deportarea lui ALEXEI Ivan Andreevici,

AM STABILIT:

            ALEXEI Ivan Andreevici, în perioada ocupaţiei temporare a teritoriului Moldovei de către cotropitorii româno-germani, îndeplinea funcţia de primar al satului, executa activ toate dispoziţiile ocupanţilor, forţa populaţia să lucreze la construcţia fortificaţiilor de apărare, sustrăgea de la locuitori produse alimentare pentru necesităţile armatei duşmane.

            ALEXEI I. A. şi membrii familiei lui nu au făcut serviciul militar în Armata sovietică, nu au participat la mişcarea de partizani, decoraţii guvernamentale şi merite deosebite faţă de Statul sovietic nu au.

            ALEXEI I. A. urma a fi deportat din Moldova, dar în ziua operaţiunii a dispărut, de aceea, la 6 iulie 1949 din raionul Orhei, RSSM, în regiunea Irkutsk au fost deportaţi numai membrii familiei acestuia: soţia – ALEXEI Eugenia Ivanovna, anul naşterii 1904, fiul ALEXEI Mina Ivanovici, anul naşterii 1934, copiii minori – Fiodor, Elizaveta, Vladimir, Timofei (p. d. 22, 23).

            Conform informaţiei departamentului MAI din regiunea Irkutsk cu nr.                -6/19-1010 din 11.02.1953, ALEXEI Ivan Andreevici a sosit în raionul Şitkinsk, regiunea Irkutsk la soţia deportată şi copii (p. d. 24).

            În baza celor expuse,

CONSIDER:

            Dosarul nr. -324633 de înaintat spre examinare la Şedinţa Specială pe lângă MAI al URSS pentru condamnarea lui ALEXEI Ivan Andreevici, anul naşterii 1900, originar din satul Nicolaevca, raionul Orhei, RSSM, la deportare în regiunea Irkutsk, ca colaboraţionist.

Împuternicitul executiv al Secţiei1 a

a Serviciului special 1 al MAI al RSSM

locotenentul superior                                                 (DERCACI)

De acord: Şeful Secţiei 1 al Serviciului special 1

             al MAI al RSSM – maiorul                           (GUDÎMOV)

            Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM                                           (VASILIEV)

            locotenent-colonelul

                  F. 3 085, inv. 1, d. 704, f. 19-20.

 

 

Documentul 38

                     “APROB”                                                 “SANCŢIONAT”

VICE-MINISTRU AL AFACERILOR            PROCURORUL ADJUNCT PE

INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI       PROBLEME SPECIALE AL RSSM

         GENERALUL-MAIOR                    CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

       (KULIK)                                                         (KIZIKOV)

   27 aprilie 1953                                                 29 aprilie 1953

Î N C H E I E R E

25 aprilie 1951                                                                or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv al Serviciului Special 1 al MAI al RSSM, locotenentul superior DERCACI, examinând dosarul nr.-316979 privind deportarea lui PLAMADEALĂ Sava Fiodorovici,

AM STABILIT:

PLAMADEALĂ Sava Fiodorovici, anul naşterii 1898, soţia lui PLAMADEALĂ Ana Nicolaevna, anul naşterii 1901, copiii Vasile, anul naşterii 1945, Ivan, anul naşterii 1948, la 6 iulie 1949 au fost evacuaţi din raionul Kotovsk şi la 25 ianuarie 1950 condamnaţi de Şedinţa Supremă pe lângă MAI al URSS la deportare în regiunea Tiumeni, ca familie a unui colaboraţionist.

Fiii lui PLAMADEALĂ – PLAMADEALĂ Nicolai Savovici, anul naşterii 1931 şi PLAMADEALĂ Fiodor Savovici, anul naşterii 1934, de asemenea urmau a fi deportaţi, dar în ziua operaţiunii au dispărut şi nu au fost deportaţi.

Conform informaţiei departamentului MAI pe regiunea Tiumeni cu nr.                9/3-3665 din 07.04.1952, PLAMADEALĂ Nicolai Savovici şi PLAMADEALĂ Fiodor Savovici au sosit în raionul Dubrovinsk, regiunea Tiumeni la tatăl lor deportat PLAMADEALĂ Sava Fiodorovici (p.d. 25).

Pe lângă aceasta, din materialele cazului se întrevede că împreună cu familia lui PLAMADEALĂ S. F. a fost deportată şi mătuşa acestuia STERBIŢCAIA Elizaveta Ivatinovna, anul naşterii 1879, care de asemenea a fost condamnată de Şedinţa Supremă pe lângă MAI al URSS la deportare în regiunea Tiumeni (p. d. 20, 21, 24). Însă, printr-o verificare suplimentară la locul anterior de trai al familiei PLAMADEALĂ, s-a constatat că STERBIŢCAIA Elizaveta Ivatinovna într-adevăr era membru al familiei lui PLAMADEALĂ S. F. şi a fost ridicată pentru deportare, dar la punctul de îmbarcare a fost eliberată şi, în prezent, locuieşte în satul Ulma, raionul Kotovsk, suferă de boală în legătură cu vârsta înaintată.

Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: POPESCU F. I., PALAMARCIUC F. G., PODOLEAN I. C., certificatul sovietului sătesc şi medicului (p. d. 30, 31, 32, 33, 34, 35).

Astfel, STERBIŢCAIA E.I. în materiale e înscrisă ca deportată din greşeală.

În baza celor expuse,

CONSIDER:

            1. Dosarul nr. -316979 de înaintat spre examinare la Şedinţa Specială pe lângă MAI al URSS pentru condamnarea lui PLAMADEALĂ Nicolai Savovici, anul naşterii 1931 şi PLAMADEALĂ Fiodor Savovici, anul naşterii 1934, la deportare în regiunea Tiumeni, ca membri ai familiei unui colaboraţionist.

            2. A face un demers către Şedinţa Specială pe lângă MAI al URSS privind anularea hotărârii Şedinţei Speciale pe lângă MAI al URSS din 25.01.1950 referitor la condamnarea la deportare a lui STERBIŢCAIA Elizaveta Ivatinovna, anul naşterii 1879, acordându-i-se dreptul de a locui în Moldova.

Împuternicitul executiv al Secţiei1 a

a Serviciului special 1 al MAI al RSSM

locotenentul superior                                                 (DERCACI)

De acord: Şeful Secţiei 1 al Serviciului special 1

            al MAI al RSSM – maiorul                            (GUDÎMOV)

            Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM                                           (VASILIEV)

            locotenent-colonelul

                 F. 3 085, inv. 1, d. 704, f. 21-22.

Documentul 39

                      “APROB”                                            “SANCŢIONAT”

      MINISTRU AL AFACERILOR      PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI        

 GENERALUL-MAIOR                 CONSILIERUL JUDICIAR DE STAT

       (KULIK)                                                             (KAZANIR)

     7 iulie 1954                                                            8 iulie 1954

Î N C H E I E R E        

5 iulie 1954                                                                    or. Chişinău, RSSM

Eu, şeful secţiei4 aServiciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul major Gavrev, examinând cererea deportatului Antipin S. D., materialele dosarului personal nr. 395 şi dosarul nr. 7308 privind deportarea,

AM  STABILIT:

La 6 iulie 1949 din oraşul Chişinău a fost deportată în regiunea Tiumeni familia albgardistului Antipin Stepan Dmitrievici în următoarea componenţă:

Capul familiei – Antipin Stepan Dmitrievici, anul naşterii 1893,

Soţia lui – Ivaşcenco Valentina Zaharovna, anul naşterii 1910

Fiica – Antipina Ludmila Stepanovna, anul naşterii 1935.

Temei pentru deportare au servit materialele privind faptul că Antipin S. D., fiind descendent din familie de culaci, în perioada războiului civil a fost ofiţer în armata albgardistă, era redactorul ziarului albgardiştilor „Vlasti naroda” şi în componenţa armatei lui Kolciak a participat la luptele împotriva partizanilor roşii.

În februarie 1954 Antipin S. D. s-a adresat cu o cerere pe numele Preşedintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, Voroşilov K. E., în care neagă participarea sa activă în lupta împotriva puterii sovietice, considerând că a fost deportat neîntemeiat şi roagă să fie eliberaţi din deportare el, soţia şi fiica.

Cereri similare au fost depuse de Antipin anterior pe numele organelor guvernamentale, în care demonstrează, că în anul 1918 el a fost arestat de guvernul eserilor şi menşevicilor în oraşul Celeabinsk pentru caracterul radical revoluţionar al ziarului pe care îl redacta, a stat 1,5 ani la închisoare şi de acolo a fost mobilizat în armata lui Kolciak, de unde peste o lună cu arma în mână a fugit la partizani în detaşamentul lui Melehin I., în componenţa căruia jumătate de an a luptatla Vladivostokîmpotriva intervenţiei nipone. Ulterior, demobilizându-se din cauza sănătăţii, a trecut la activitate didactică, a absolvit institutul şi pe parcursul a multor ani s-a ocupat cu lucrul ştiinţific, are 40 de lucrări ştiinţifice.

Documentele din dosarul privind deportarea: certificatul nr. 12/14/2532 şi biletul nr. 86/9 ale fostului ofiţer al armatei lui Kolceak demonstrează, că Antipin S. D. a făcut serviciul în armata lui Kolceak în calitate de ofiţer în grad de praporşcic, făcea parte dintr-un partid contrarevoluţionar şi redacta ziarul „Vlasti naroda” de orientare eserovistă.

Pe lângă aceasta, în dosar sunt documente-fotocopii ale raportului lui Antipin S. D. din 22 iulie 1918 şi anchetei nr. 1470 pentru foştii ofiţeri ai armatei albgardiste, scrise de Antipin personal, care, de asemenea, îl demască ca albgardist.

În dosarul personal de arhivă al lui Antipin S. D. sunt documente care confirmă acordarea lui a titlului ştiinţific de candidat în ştiinţe biologice şi gradului ştiinţific de docent la catedra „Biologie”, fapt demonstrat prin copiile hotărîrilor comisiei de calificare a Direcţiei şcolilor superioare a RFSSR din 17 noiembrie 1936 şi Comisiei supreme de atestare a Comitetului Unional pe problemele şcolilor superioare pe lângă SNK al URSS din 11 iunie 1937.

Pentru perioada de lucru în calitate de şef secţie în Institutul de cercetări ştiinţifice în domeniul creşterii iepurilor şi animalelor din august 1939 până în decembrie 1946 Antipin se caracterizează pozitiv, în dosarul personal fiind prezentă caracteristica administraţiei institutului.

Activând din octombrie 1947 până în mai 1949 în calitate de şef al catedrei de biologie generală a Institutului de medicină din Chişinău, Antipin S. D. până în octombrie 1948 se caracteriza pozitiv, precum se vede din caracteristica administraţiei institutului şi comitetului sindical, care se păstrează în dosarul său personal.

În caracteristica dată se menţionează că Antipin S. D. a elaborat preparatul hemostatic „Balzamin”, despre care scrie în cererile sale, şi că această lucrare este metodologic întemeiată şi extrem de actuală pentru medicina sovietică.

În prima jumătate a anului 1949 s-a depistat că Antipin în activitatea sa practică admitea pseudoştiinţa, minciuna şi înşelarea, strecurând ideile antimarxiste ale morganiştilor-veismanişti.

Deportarea lui Antipin S. D. a fost coordonată cu CC al RC al Moldovei, fapt despre care în dosar se conţine viza fostului prim-secretar al CC al RCM tov. Kovali.

Antipin S. D. şi membrii familiei lui au fost deportaţi în temeiul Hotărârii fostei Şedinţe supreme pe lângă MSS al URSS din 19 noiembrie 1949, proces-verbal nr. 64a.

La locul deportării, Antipin S. D., lucrând în şcoala medie nr. 44 din Baritovsk ca învăţător de ştiinţe, se caracterizează pozitiv, fapt demonstrat prin caracteristica directorului şcolii din 28 mai 1954.

Departamentul MAI din regiunea Kemerovo referitor la Antipin S. D. nu dispune de alte materiale compromiţătoare decât cele expuse mai sus.

Astfel, prin documente este demonstrat, că Antipin S. D. a făcut serviciul în armata lui Kolceak, într-o unitate de ofiţeri, în grad de praporşcic (acest grad a fost primit de el în armata ţaristă până în anul 1917), era redactorul ziarului „Vlasti naroda” de orientare eserovistă şi era membru al partidului contrarevoluţionar al muncii, fapt despre care personal scrie în ancheta din 25 noiembrie 1948 (p.d. 14). De aceea, el a fost deportat întemeiat.

La 8 februarie 1954, pe numele lui Voroşilov K. E. a parvenit o cerere de la fiica lui Antipin S. D. – Antipina Ludmila Stepanovna, anul naşterii 1935, studentă a tehnicumului minier din oraşul Stalinsk, regiunea Kemerovo, care scrie că ea până la 5 ani a locuit la bunică, iar apoi a locuit cu tatăl său şi a doua lui soţie – Ivaşcenco V. Z. şi roagă să i se anuleze restricţiile de deportare în baza faptului,       că nu doreşte să răspundă pentru faptele tatălui, pe care le-a comis încă până la naşterea sa.

În baza celor expuse,

CONSIDER:

A face un demers către MAI şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui Antipina Ludmila Stepanovna.

Restricţiile de deportare referitorla Antipin StepanDmitrievici şi soţia sa Ivaşcenco Valentina Zaharovna rămân în vigoare.

A remite toate materialelela Serviciul„P” al MAI al URSS pentru luarea deciziei finale.

Şeful secţiei4 aServiciului special 1

al MAI al RSSM – locotenentul superior                  (Gavrev)

De acord:

                        Şeful adjunct al secţiei4 a

            Serviciului special 1 al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Ronis)

                F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 47-50.

 

 

Documentul 40

                “APROB”                                                    “SANCŢIONAT”

PREŞEDINTELE KGB PE LÂNGĂ      PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
  SM AL RSS MOLDOVENEŞTI        

        GENERALUL-MAIOR                      CONSILIERUL JUDICIAR DE STAT

            (MORDOVEŢ)                                                   (KAZANIR)

   8 iulie 1954                                                      14 iulie 1954

Î N C H E I E R E         

iulie 1954                                                                       or. Chişinău, RSSM

Eu, adjunctul şefului Secţiei5 aServiciului 4 al KGB pe lângă SM al RSSM – căpitanul Culalaev, examinând cererile lui Ţurcan D. S. din 10.01.1954 şi 14. 02.1954 şi dosarul nr. 3840 privind deportarea tatălui ei Kissa Z. S.,

AM STABILIT:

Kissa Zinovii Sergheevici, anul naşterii 1884, până la reunirea Basarabiei cu RSSM, era conducătorul organizaţiei săteşti a partidului liberalilor, fapt pentru care în anul1940 afost represat de organele Puterii sovietice. În anul 1946, după ispăşirea pedepsei, s-a întors cu traiul la locul de baştină – în satul Daşcovo, raionul Orhei, RSSM, unde până în anul 1940 avea gospodărie de culac, folosind munca argaţilor.

În baza celor expuse, Kissa Z. S. şi soţia lui Kissa Maria, conform deciziei Şedinţei speciale pe lângă MSS al RSSM din 10 decembrie 1949, au fost deportaţi în regiunea Irkutsk.

În cererile sale, fiica lor adoptivă Ţurcan D. S. roagă să li se permită să plece la ea în oraşul Orhei şi se angajează să-i întreţină.

Având în vedere, că Kissa Z. S. şi Kissa M. M. nu sunt apţi de muncă, la moment sunt întreţinuţi de stat, aflându-se în casa invalizilor din Poleavsk, regiunea Irkutsk,

CONSIDER:

A face un demers către MAI privind anularea restricţiilor de deportare lui Kissa Zinovii Sergheevici şi Kissa Maria Manuilovna cu permisiunea de a locui pe teritoriul RSSM.

Adjunctul şefului Secţiei 5

a Serviciului 4 al KGB pe lângă SM al RSSM

căpitanul                                                                    (Culalaev)

De acord:

                        Şeful Serviciului 4 al KGB pe lângă SM al RSSM

            locotenent-colonelul                                      (Mihailov)

  F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 63-64.

 

 

Documentul 41

                   “APROB”                                                   “SANCŢIONAT”

MINISTRU AL AFACERILOR                      PROCURORUL ADJUNCT PE

INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI       PROBLEME SPECIALE AL RSSM

           GENERALUL-MAIOR                  CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

       (KULIK)                                                           (KIZIKOV)

    15 iulie 1954                                                       15 iulie 1954

Î N C H E I E R E     

15 iulie 1954                                                                             or. Chişinău, RSSM

Eu, inspectorul superior al Secţiei penitenciare a MAI al RSSM – locotenentul major Zakandîkin, examinând materialele dosarului nr. 176 privind deportarea şi cererea deportatului Iovu I.C. privind anularea restricţiilor de deportare lui şi soţiei sale,

AM STABILIT:

Iovu Ivan Casianovici, anul naşterii 1892, originar din RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, în anul1949 afost deportat în regiunea Irkutsk ca naţionalist             şi colaboraţionist, împreună cu el fiind deportată şi soţia – Iovu Elena Efimovna, anul naşterii 1892, ca membru al familiei unui naţionalist.

În cererea sa Iovu I. C. roagă anularea restricţiilor de deportare lui şi soţiei sale, deoarece sunt de vârstă înaintată şi la locul deportării sunt singuri.

Din materialele anexate la dosar se constată, că Iovu I. C. şi soţia lui Iovu E. E. într-adevăr sunt de vârstă înaintată şi la locul deportării sunt singuri.

Având în vedere, că la locul deportării materiale compromiţătoare asupra lor nu sunt, iar copiii, care locuiesc în RSSM, sunt de acord să-i întreţină,

                                               C O N S I D E R:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne privind eliberarea din deportare a lui Iovu Ivan Casianovici şi soţiei lui Iovu Elena Efimovna, cu permisiunea de a se întoarce în RSSM pentru a fi întreţinuţi de fiicele Roibu Sofia Ivanovna şi Ciobanu Xenia Ivanovna, care locuiesc în satul Gruşevo, raionul Vadul-lui-Vodă, RSSM.

Inspectorul superior al Secţiei penitenciare

a MAI al RSSM

locotenentul major                                          (Zakandîkin)

De acord:

Şeful adjunct al Secţiei penitenciare

            a MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                          (Elizarov)

            F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 71.

 

 

Documentul 42

     “APROB”                                                   “SANCŢIONAT”

MINISTRU AL AFACERILOR                     PROCURORUL ADJUNCT PE

INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI       PROBLEME SPECIALE AL RSSM

        GENERALUL-MAIOR                     CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

     (KULIK)                                                       (KIZIKOV)

   16 iulie 1954                                                  17 iulie 1954

Î N C H E I E R E     

16 iulie 1954                                                                              or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv al Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul Zemleanskii, examinând cererea deportatei Menzat Anastasia Fiodorovna, anul naşterii 1894, şi materialele duplicatului dosarului nr. 2634 privind deportarea familiei lui Menzat Ivan Trofimovici, anul naşterii 1893,

AM STABILIT:

Menzat A. F. roagă să fie eliberată din deportare, motivând prin faptul că este de vârstă înaintată şi nu este aptă de muncă.

Din materialele pe dosar se constată, că Menzat A. F. împreună cu soţul – Menzat I. T. a fost evacuată la 6 iulie 1949, iar la 8 aprilie1950 afost condamnată de Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS la deportare în regiunea Tiumeni, ca membru al familiei unui naţionalist.

Menzat I. T. a fost membru activ al partidului fascist „Garda de fier”. Fiind adjunctul conducătorului celulei partidului în satul Mîndîc, raionul Tîrnovo, participa activ la formarea acesteia. După 1944 în jurul lui Menzat s-au grupat foştii gardişti.

Aflîndu-se în deportare, la 10 februarie 1954 Menzat I.T. a decedat, soţia lui este colhoznică, nu poate munci fizic din cauza vârstei înaintate şi sănătăţii precare.

În satul Mîndîc, raionul Tîrnovo, RSSM, locuieşte fiica deportatei – Melnic Zinaida Ivanovna, care doreşte să-şi ia mama la întreţinere.

Melnic Z. I. lucrează în colhozul în numele lui Molotov, la lucru se caracterizează pozitiv, materiale compromiţătoare asupra ei nu sunt.

Având în vedere că Menzat A. F. este de vârstă înaintată, nu este aptă de muncă, iar fiica ei doreşte s-o întreţină,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind eliberarea din deportare a lui Menzat Anastasia Fiodorovna, cu permisiunea de a se întoarce în raionul Tîrnovo, RSSM, pentru a fi întreţinută de fiica – Melnic Zinaida Ivanovna.

Împuternicitul executiv al Serviciului special 1

al MAI al RSSM

locotenentul                                                               (Zemleanskii)

De acord:

Şeful secţiei4 aServiciului special 1

al MAI al RSSM

locotenentul major                                                     (Gavrev)

Şeful adjunct al Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Ronis)

                                                           F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 82-83.

 


Documentul 43

                    “APROB”                                                  “SANCŢIONAT”

      MINISTRU AL AFACERILOR                 PROCURORUL ADJUNCT PE

INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI       PROBLEME SPECIALE AL RSSM

GENERALUL-MAIOR                 CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

         (KULIK)                                                      (KIZIKOV)

     16 iulie 1954                                                   17 iulie 1954

Î N C H E I E R E

15 iulie 1954                                                                             or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv al Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul Zemleanskii, examinând cererea lui Pirogan Maria Gheorghievna, anul naşterii 1921, şi dosarul nr. 6009 privind deportarea familiei lui Pirogan Leontii Gheorghievici, anul naşterii 1901,

AM STABILIT:

Pirogan Leontii Gheorghievici cu soţia Pirogan Maria Gheorghievna în iulie 1949 au fost evacuaţi după hotarele RSSM, iar la 2 noiembrie 1949 au fost condamnaţi de Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS la deportare în RASS Bureată, ca membri ai familiei unui membru al organizaţiei naţionaliste.

Conform materialelor pe dosar, motiv pentru deportarea lor a servit informaţia privind faptul că Pirogan L. G. câţiva ani a lucrat gardist, iar apoi poliţist în poliţia română, pe lângă aceasta era membru al comitetului celulei săteşti a partidului fascist cuzist, atrăgând populaţia în acest partid, participa la demonstraţii, adunări, mitinguri, unde ţinea cuvântări cu conţinut contrarevoluţionar, participa la pogromurile evreieşti, de nenumărate ori pleca la congresele partidului cuzist.

Din 1943 până în1946 alucrat ca preşedinte al sovietului sătesc Radaisc, raionul Sîngerei, RSSM. În anul1946 afost condamnat pentru abuz în serviciu                la 3 ani de LCM. Peste 2 ani a fost eliberat.

În cererea sa Pirogan M. G. roagă să fie eliberată din deportare, motivând prin faptul că provine din familie de ţărani săraci, cu Pirogan L. G. s-a căsătorit în anul 1948 şi despre activitatea lui criminală nu ştia nimic. Totodată, ea menţionează că Pirogan L. G. în martie1954 adecedat.

În urma controlului efectuat pe cererea lui Pirogan M. G. s-a constatat, că Pirogan L. G. într-adevăr la 23 martie, Aflîndu-se în deportare, a decedat.

De asemenea, s-a constatat, că Pirogan M. G. provine din familie de mijlocaşi, cu Pirogan L. G. a început să trăiască din anii 1947-1948 căsătoria lor nu a fost oficializată.

Cele expuse mai sus se confirmă prin certificatele OSC din raionul Sîngerei, sovietului sătesc Radaisc şi depoziţiile martorilor Ceabotari F. N., şi alţii.

Având în vedere că Pirogan L. G. din vina căruia a fost deportată Pirogan M. G. a decedat, ea provine din ţărani săraci, cu Pirogan L. G. nu locuia de mult timp şi nu avea nici o legătură cu activitatea criminală a acestuia,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Pirogan Maria Gheorghievna.

Împuternicitul executiv al Serviciului special 1

al MAI al RSSM

locotenentul                                                               (Zemleanskii)

De acord:

Şeful secţiei4 aServiciului special 1

al MAI al RSSM

locotenentul major                                                     (Gavrev)

Şeful adjunct al Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Ronis)

                                                           F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 84-85.

 

 

Documentul 44

                     “APROB”                                            “SANCŢIONAT”

      MINISTRU AL AFACERILOR                PROCURORUL ADJUNCT PE

INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI      PROBLEME SPECIALE AL RSSM

GENERALUL-MAIOR                          CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

        (KULIK)                                                     (KIZIKOV)

     23 iulie 1954                                                  26 iulie 1954

Î N C H E I E R E

21 iulie 1954                                                                   or. Chişinău, RSSM

Eu, anchetatorul inspectoratului special al MAI al RSSM – locotenentul Bugaev, examinând cererea şi materialele controlului referitorla Bulat EfrosiniaIvanovna, anul naşterii 1897, originară din satul Vasilcău, raionul Soroca, RSSM, domiciliată în raionul Pudinsk, regiunea Tomsk,

AM STABILIT:

În organele MAI s-a adresat cu cerere deportata Bulat E. I., precum şi rudele ei: fratele – Cozac S. I., surorile Cozac Ana şi Maria, care locuiesc în satul Vasilcău, raionul Soroca, RSSM, în care roagă eliberarea lui Bulat E. I. din deportare, motivând prin faptul că este inaptă de muncă, are 57 de ani, în deportare locuieşte singură.

Din materialele controlului pe Bulat E. I. s-a constatat, că soţul ei – Bulat Alexei Anufrievici, anul naşterii 1896, până la reunirea Basarabiei cu Uniunea Sovietică, i.e. până în anul 1940, locuind în satul Vasilcău, raionul Soroca, RSSM, era agent informator al postului de jandarmi, fapt confirmat de materialele de arhivă.

În baza acestor date Bulat A. A. a fost arestat, iar soţia lui Bulat E. I. a fost deportată după [dincolo de] hotarele RSSM, în raionul Pudinsk, regiunea Tomsk, unde locuieşte până în prezent.

În urma controlului s-a constatat că la 12.07.1942 Bulat A. A., aflându-se în LCM, a decedat. Bulat E. I., aflată în deportare, este de vârstă înaintată, bolnavă şi inaptă de muncă, locuieşte singură.

Având în vedere că soţul lui Bulat E. I. – Bulat A. A., din vina căruia ea a fost deportată, în anul1942 adecedat în detenţie, precum şi faptul că în deportare locuieşte singură, este bolnavă şi inaptă de muncă, iar în RSSM locuiesc rudele sale, care o pot întreţine,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind eliberarea din deportare a lui Bulat Efrosinia Ivanovna, cu permisiunea               de a se întoarce în satul Vasilcău, raionul Soroca, RSSM, pentru a fi întreţinută             de fratele ei – Cozac Sofronie Ivanovici, fără retrocedarea averii confiscate.

Anchetatorul inspectoratului special

al MAI al RSSM

locotenentul                                                                          (Bugaev)

De acord:

Şeful secţiei4 aServiciului special 1

al MAI al RSSM

locotenentul major                                                     (Gavrev)

Şeful adjunct al Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Ronis)

                                               F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 88-89.

 

 

Documentul 45

                    “APROB”                                                “SANCŢIONAT”

        MINISTRU AL AFACERILOR       PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI        

GENERALUL-MAIOR             CONSILIERUL JUDICIAR DE CLASA III

       (KULIK)                                                   (KAZANIR)

    28 iulie 1954                                                 30 iulie 1954

Î N C H E I E R E

28 iulie 1954                                                                             or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv al Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul Zemleanskii, examinând materialele dosarului de arhivă nr. II-319372, dosarului personal nr. 46 şi încheierea Direcţiei Kurgan a MAI privind scoaterea de la evidenţă a deportatei –

Vidinovici Sevastia Ivanovna, anul naşterii 1886, originară din oraşul Ploieşti (România), de naţionalitate româncă, domiciliată în satul Baturino, raionul Baturin, regiunea Kurgan,

AM STABILIT:

La 6 iulie 1949 din satul Drochia, raionul Drochia, RSSM, a fost evacuată, iar la 2 noiembrie1949 afost condamnată de Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS la deportare în regiunea Kurgan familia colaboraţionistului Nedelciuc Vasilii Grigorievici, anul naşterii 1908.

La ridicarea familiei lui Nedelciuc V. G. a fost depistat că locuieşte cu ei Vidinovici S. I., care este indicată în extrasul din procesul-verbal al Şedinţei speciale pe lângă MSS al URSS… ca membru al familiei lui Nedelciuc V. G. …

În dosarul de arhivă nr.II-319372 se păstrează cererea lui Vidinovici S. I. din 6 iulie 1949 cu rugămintea de a i se permite să plece în regiunea Kurgan împreună cu familia lui Nedelciuc V. G. şi certificatul SR Drochia a MAI pe această chestiune (p. d. 28, 36).

Din încheierea Direcţiei Kurgan a MAI se constată, că Vidinovici S. I. până în iulie 1953 de asemenea locuia în familia Nedelciuc, apoi din cauza presiunii din partea lui Nedelciuc S. I. a fost nevoită să plece în calitate de dădacă în familia medicului veterinar şef din raionul Baturin, regiunea Kurgan.

În perioada aflării în deportare Vidinovici S. I. nu a încălcat regimul stabilit, materiale compromiţătoare asupra ei nu sunt.

Având în vedere că Vidinovici S. I. nu urma a fi deportată din RSSM şi a plecat cu familia Nedelciuc benevol, cu aceasta neavând legături de rudenie,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Vidinovici Sevastia Ivanovna.

Împuternicitul executiv al Serviciului special 1

al MAI al RSSM

locotenentul                                                               (Zemleanskii)

De acord:

Şeful secţiei4 aServiciului special 1

al MAI al RSSM

locotenentul major                                                     (Gavrev)

Şeful adjunct al Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Ronis)

                                                F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 92-93.

 

 

Documentul 46

         “APROB”                                             “SANCŢIONAT”

        MINISTRU AL AFACERILOR       PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI        

GENERALUL-MAIOR             CONSILIERUL JUDICIAR DE CLASA III

       (KULIK)                                                    (KAZANIR)

     29 iulie 1954                                                 30 iulie 1954

Î N C H E I E R E

21 iulie 1954                                                                             or. Chişinău, RSSM

Eu, anchetatorul inspectoratului special al MAI al RSSM, căpitanul Bugaev, examinând cererea şi dosarul personal referitor la deportatele –

Chetrari Ioana Ivanovna, anul naşterii 1893, şi fiica acesteia Chetrari Ana Antonovna, anul naşterii 1925, originare din raionul Floreşti, RSSM, domiciliate în oraşul Frunze, RSS Kirghiză,

AM STABILIT:

La Sovietulsuprem al URSS s-a adresat cu cerere fostul condamnat Chetrari Anton Ivanovici, anul naşterii 1890, domiciliat în oraşul Frunze, RSS Kirghiză, în care roagă să se anuleze restricţiile de deportare pentru soţia sa Chetrari I. I. şi fiica Chetrari A. A., motivând prin faptul că el deja a ispăşit pedeapsa şi de aceea roagă ca soţia şi fiica să nu răspundă pentru el.

Din materialele pe dosarul deportatelor Chetrari I. I. şi Chetrari A. A. se constată că soţul şi solicitantul – Chetrari A. I., până la reunirea Basarabiei cu Uniunea Sovietică, i.e. până în 1940, în gospodăria sa avea circa130 hade pământ, din care aproape100 hale dădea în arendă, era antreprenor la construcţia bisericilor, era proprietarul unui magazin alimentar, al unei treierători, în gospodărie folosea munca de argat. Pe lângă aceasta avea un fiu şi o fiică în România.

În baza acestor date Chetrari A. I. în anul1941 afost arestat, iar apoi condamnat de Şedinţa specială pe lângă NKGB al URSS la 5 ani de LCM, iar soţia lui Chetrari I. I. şi fiica Chetrari A. A. au fost deportate după hotarele RSSM în regiunea Tomsk.

După ispăşirea pedepsei Chetrari A. I. a plecat cu traiul în oraşul Frunze, RSS Kirghiză, de unde a făcut demers către organele MAI al URSS privind transferarea din regiunea Tomsk a soţiei şi fiicei sale.

În anul 1948 soţia – Chetrari I. I. şi fiica – Chetrari A. A. au sosit în oraşul Frunze, unde locuiesc până în prezent, sunt luate la evidenţă ca deportate.

Având în vedere că Chetrari A. I., ca element social periculos a fost condamnat la 5 ani de LCM, şi-a ispăşit pedeapsa şi acum locuieşte în oraşul Frunze ca cetăţean liber, iar soţia lui – Chetrari I. I. şi fiica – Chetrari A. A. locuiesc tot aici cu dânsul şi sunt la evidenţă ca deportate pentru infracţiunea pentru care el a fost condamnat şi eliberat la ispăşirea pedepsei, precum şi faptul că toţi se caracterizează pozitiv, materiale compromiţătoare asupra lor nu sunt,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Chetrari Ioana Ivanovna şi fiica acesteia Chetrari Ana Antonovna, cu informarea solicitantului Chetrari A. I. la locul de trai.

Anchetatorul inspectoratului special

al MAI al RSSM

căpitanul                                                                    (Bugaev)

De acord:

Şeful secţiei4 aServiciului special 1

al MAI al RSSM

locotenentul major                                                     (Gavrev)

Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Batişcev)

F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 94-95.


Documentul 47

                  “APROB”                                                 “SANCŢIONAT”

MINISTRU AL AFACERILOR                      PROCURORUL ADJUNCT PE

INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI      PROBLEME SPECIALE AL RSSM

         GENERALUL-MAIOR                    CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

       (KULIK)                                                      (KIZIKOV)

  11 august 1954                                               12 august 1954

Î N C H E I E R E

11 august 1954                                                              or. Chişinău, RSSM

Eu, colaboratorul MAI al RSSM – locotenentul Poleacov, examinând cererea deportatei Lupu Alexandra Feodosievna, anul naşterii 1886, şi duplicatul dosarului nr. 4195 referitor la deportarea acesteia,

AM STABILIT:

În iulie 1949, din satul Bleşteni, raionul Edineţ, RSSM, a fost deportată în regiunea Kurgan Lupu Alexandra Feodosievna, anul naşterii 1886, ca membru al familiei unui colaboraţionist.

Motiv pentru deportare a servit informaţia, precum că soţul ei – Lupu Ivan Loghinovici, locuind pe teritoriul Moldovei temporar ocupat, lucra delegat al primăriei, ţinea legături cu şeful postului jandarmeriei române şi îi denunţa pe activiştii sovietici.

Lupu I. L. în luna mai1946 afost condamnat de Tribunalul militar al armatei NKVD la 10 ani de detenţie.

În cererea sa, adresată comendaturii SRM Ceastooziorsk a MAI, Lupu A. F. roagă să i se dea un ajutor material, deoarece este de vârstă înaintată, este bolnavă de mai mult de 9 luni, din cauza bătrâneţii nu lucrează, iar rude apropiate, care ar putea s-o ajute, în deportare nu are.

În cererile sale, adresatela MAIal URSS, nepotul lui Lupu A. F. – Bulmaga Vladimir Ivanovici, anul naşterii 1912, domiciliat în satul Bleşteni, raionul Edineţ, RSSM, roagă anularea restricţiilor de deportare pentru mătuşa lui – Lupu Alexandra Feodosievna, motivând prin faptul, că se află în deportare singură, este de vârstă înaintată, nu se poate asigura material, iar rude apropiate, care ar putea s-o ajute, în deportare nu are.

Bulmaga Vladimir Ivanovici şi-a asumat obligaţiunea de a-şi întreţine mătuşa – Lupu Alexandra Feodosievna.

Având în vedere că Lupu A. F. se află în deportare singură, este de vârstă înaintată, nu se poate asigura material, iar rude apropiate, care ar putea s-o ajute, în deportare nu are, iar nepotul – Bulmaga Vladimir Ivanovici şi-a asumat obligaţiunea de a o întreţine,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Lupu Alexandra Feodosievna, anul naşterii 1886, cu permisiunea de se stabili cu traiul în satul Bleşteni, raionul Edineţ, RSSM, la nepotul Bulmaga Vladimir Ivanovici.

Colaboratorul MAI al RSSM

locotenentul                                                               (Poleacov)

De acord:

Şeful secţiei4 aServiciului special 1

al MAI al RSSM

locotenentul major                                                     (Gavrev)

Şeful adjunct al Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Ronis)

F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 100-101.

Documentul 48

                   “APROB”                                                  “SANCŢIONAT”

        MINISTRU ADJUNCT AL                     PROCURORUL ADJUNCT PE

AFACERILOR INTERNE AL RSSM         PROBLEME SPECIALE AL RSSM

    LOCOTENENT – COLONELUL          CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

       (BALAN)                                                     (KIZIKOV)

   28 august 1954                                                 31 august 1954

Î N C H E I E R E     

27 august 1954                                                               or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv superior al Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul major Pcelnikov, examinând cererea lui Guţan Maria Ivanovna cu rugămintea de a i se permite întoarcerea în raionul Baimaclia, satul Cîrpeşti,

AM STABILIT:

Guţan Maria Ivanovna, anul naşterii 1888, în iunie 1941 împreună cu soţul Guţan Fiodor Constantinovici au fost deportaţi din raionul Baimaclia în raioanele îndepărtate ale Uniunii Sovietice pentru faptul, că soţul ei pe timpul puterii române pe teritoriul Basarabiei exploata munca argaţilor, era membru activ al partidului ţărănist şi era membru al comitetului judeţean al partidului ţărănist. La moment Guţan F. C. este decedat, iar Guţan M. I. este de vârstă înaintată, invalid de grupa II, nu este aptă de muncă, alte rude la locul domicilierii nu are şi nu se poate asigura singur. În raionul Baimaclia, satul Cîrpeşti, locuieşte fiica ei Guţan (Şocotu) Evghenia Fiodorovna, care doreşte să-şi ia mama la întreţinere.

Reieşind din cele expuse,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne al URSS şi Procuratura URSS privind eliberarea din deportare a lui Guţan Maria Ivanovna cu permisiunea de a pleca în RSSM la fiica sa Guţan (Şocotu) Evghenia Fiodorovna, domiciliată în satul Cîrpeşti, raionul Baimaclia, RSSM.

Împuternicitul executiv superior

al Serviciului special 1 al MAI al RSSM

locotenentul major                                                     (Pcelnikov)

De acord:

Şeful secţiei4 aServiciului special 1

al MAI al RSSM

locotenentul major                                                     (Gavrev)

Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Batişcev)

                                               F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 107-108.

 

 

Documentul 49

                    “APROB”                                                 “SANCŢIONAT”

         MINISTRU ADJUNCT AL                    PROCURORUL ADJUNCT PE

AFACERILOR INTERNE AL RSSM         PROBLEME SPECIALE AL RSSM

     LOCOTENENT – COLONELUL         CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

       (BALAN)                                                         (KIZIKOV)

   30 august 1954                                                    31 august 1954

Î N C H E I E R E

30 august 1954                                                               or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv superior al Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul major Pcelnikov, examinând dosarul privind deportarea familiei lui Costroveţ Alexei Andreevici, anul naşterii 1910, originar din satul Ţîcalo, raionul Chişinău, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, la 9 ianuarie 1946 condamnat de Tribunalul militar pe art. 54-1a al CP al RSSU la 15 ani de muncă silnică (locul ispăşirii pedepsei nu este cunoscut),

AM STABILIT:

Capul familiei Costroveţ, locuind pe teritoriul temporar ocupat, în anul 1941 l-a denunţat jandarmilor români pe Neagu Alexandr şi pe soţia acestuia Neagu Galina, în rezultat Neagu Alexandr fiind condamnat la 6 luni de detenţie. Din aprilie 1942 până în mai 1943 era conducătorul organizaţiei naţionaliste antisovietice de tineret „Extra – şcolar”. Din iulie 1943 până în iulie1944 afăcut serviciul militar în armata română, a participat la luptele împotriva armatei sovietice.

În februarie 1950 mama lui – Costroveţ Olga Vasilievna, anul naşterii 1880, conform deciziei Şedinţei speciale pe lângă MSS al URSS, ca membru al familiei unui colaboraţionist, a fost deportată în regiunea Tiumeni sub supravegherea organelor MAI.

Dela Costroveţ OlgaVasilievna a parvenit o cerere, în care ea roagă să fie eliberată din deportare, motivând prin faptul, că este de vârstă înaintată, are sănătatea precară şi nu este aptă de muncă.

Cele relatate se confirmă prin certificatul de la locul deportării.

La dosar se anexează obligaţiunea fiului – Costroveţ Zaharia Andreevici (participant al Războiului pentru Apărarea Patriei), care se angajează să-şi întreţină mama.

În baza celor expuse,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind eliberarea din deportare a lui Costroveţ Olga Vasilievna, anul naşterii 1880, cu permisiunea de a se întoarce la întreţinerea fiului său – Costroveţ Zaharia Andreevici, domiciliat în satul Ţîcalo, raionul Chişinău, RSSM.

Împuternicitul executiv superior

al Serviciului special 1 al MAI al RSSM

locotenentul major                                                     (Pcelnikov)

De acord:

Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Batişcev)

 F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 109-110.


Documentul 50

(fragment)

                      “APROB”                                            “SANCŢIONAT”

           MINISTRU ADJUNCT AL         PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
AFACERILOR INTERNE AL RSSM        

     LOCOTENENT – COLONELUL       CONSILIERUL JUDICIAR DE CLASA III              

                       (BALAN)                                                   (KAZANIR)

  13 septembrie 1954                                       14 septembrie 1954

Î N C H E I E R E     

11 septembrie 1954                                                        or. Chişinău, RSSM

Eu, inspectorul superior al MAI al RSSM – maiorul Krivenkov, examinând materialele privind deportarea lui Vacariuc Ivan Petrovici şi membrilor familiei lui,

AM STABILIT:

Vacariuc Ivan Petrovici, anul naşterii 1892, originar şi fost locuitor al satului Ivancea, raionul Orhei, RSSM, ucrainean, cetăţean al URSS, până la instaurarea puterii sovietice în Basarabia în gospodăria sa avea15 hade pământ arabil, o pereche de boi, o vacă, folosea munca argaţilor.

În anul 1941, în baza acestor date, Vacariuc, împreună cu soţia Vacariuc Pelagheia Anisimovna, anul naşterii 1894, şi fiii Vacariuc Piotr Ivanovici, anul naşterii 1924, şi Vacariuc Ivan Ivanovici, anul naşterii1927, afost deportat peste hotarele RSSM în regiunea Tomsk, ca culac.

În anul 1942, la Şedinţa specială pe lângă NKVD al URSS, Vacariuc Ivan Petrovici a fost condamnat la 5 ani de detenţie, în anul 1946, odată cu ispăşirea termenului pedepsei, a fost eliberat şi s-a întors cu traiul în RSSM.

                                                            F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 125.

Documentul 51

       “APROB”                                              “SANCŢIONAT”

       MINISTRU ADJUNCT AL         PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
AFACERILOR INTERNE AL RSSM        

   LOCOTENENT – COLONELUL       CONSILIERUL JUDICIAR DE CLASA III

       (BALAN)                                                   (KAZANIR)

           16 septembrie 1954                                       16 septembrie 1954

Î N C H E I E R E

  14 septembrie 1954                                                      or. Chişinău, RSSM

Eu, inspectorul superior al MAI al RSSM – maiorul Krivenkov, examinând materialele privind deportarea lui Sîrbu Pulheria Antonovna şi încheierea Direcţiei Tiumeni a MAI privind scoaterea acesteia de la evidenţă ca deportată,

AM STABILIT:

Sîrbu Pulheria Antonovna, anul naşterii 1902, este soţia lui Sîrbu Andronic Nichitovici, anul naşterii 1908, care în baza certificatului SR Orhei a NKGB al RSSM, în anul1941, afost deportat peste hotarele RSSM ca element social periculos şi în anul 1942, conform deciziei Şedinţei speciale pe lângă NKVD al URSS, a fost condamnat la 10 ani de detenţie.

Aflîndu-se în detenţie, în anul 1947, Sîrbu a fost condamnat de Speţlagsud al MAI al URSS pe art. 16-116 alin. 2 al CP al RSSFR la 8 ani de LCM.

O dată cu deportarea lui Sîrbu, după hotarele RSSM în regiunea Tiumeni a fost deportată şi soţia lui – Sîrbu Pulheria Antonovna, în baza certificatului SR Orhei a NKGB al RSSM deja menţionat, în care se indică: „Componenţa familiei: soţia, locuieşte cu el”, ceea ce nu poate servi drept temei pentru reţinerea ei în continuare în deportare.

În anul 1953, după ispăşirea termenului de detenţie, Sîrbu Andronic Nichitovici a sosit la locul deportării soţiei sale în regiunea Tiumeni, unde locuieşte până în prezent, nu este luat la evidenţă ca deportat.

Având în vedere cele expuse, precum şi lipsa datelor compromiţătoare asupra lui Sîrbu Pulheria Antonovna pe perioada aflării ei la locul deportării,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne al URSS privind scoaterea lui Sîrbu Pulheria Antonovna de la evidenţă ca deportată.

Inspectorul superior

al MAI al RSSM

maiorul                                                                      (Krivenkov)

De acord:

Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Batişcev)

                                               F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 127-128.

 


Documentul 52

                      “APROB”                                              “SANCŢIONAT”

        MINISTRU ADJUNCT AL         PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
AFACERILOR INTERNE AL RSSM        

   LOCOTENENT – COLONELUL       CONSILIERUL JUDICIAR DE CLASA III

     (BALAN)                                                      (KAZANIR)

         16 septembrie 1954                                         16 septembrie 1954

Î N C H E I E R E

14 septembrie 1954                                                       or. Chişinău, RSSM

Eu, inspectorul superior al MAI al RSSM – maiorul Krivenkov, examinând materialele privind deportarea lui Dascăl Maria Moiseevna şi fiicei ei Dascăl Maria Ioinovna şi informaţia Direcţiei Tiumeni a MAI privind reţinerea lor în deportare,

AM STABILIT:

Dascăl Maria Moiseevna, anul naşterii 1906, originară din satul Slobodca, raionul Orhei, RSSM, evreică, cetăţeană a URSS, era soţia lui Dascăl Ioina Gdalievici, anul naşterii 1904, care în baza certificatului SR Orhei a NKGB al RSSM, în anul1941, afost deportat peste hotarele RSSM ca mare antreprenor şi comerciant şi în anul 1942, conform deciziei Şedinţei speciale pe lângă NKVD al URSS, a fost condamnat la 5 ani de detenţie, iar în anul1943 adecedat la locul ispăşirii pedepsei.

În baza certificatului SR Orhei a NKGB al RSSM, în anul 1941, după hotarele RSSM în regiunea Tiumeni a fost deportată şi soţia lui Dascăl – Dascăl Maria Moiseevna împreună cu fiicele Dascăl Maria Ioinovna, anul naşterii 1928, şi Dascăl Riva Ioinovna, anul naşterii 1925, în certificat ele fiind menţionate: „Componenţa familiei: soţia şi 3 copii”, ceea ce nu poate servi drept temei pentru reţinerea lor în continuare în deportare.

Conform informaţiei Direcţiei Tiumeni a MAI, Dascăl Riva Ioinovna la indicaţia Secţiei „P” a MAI al URSS a fost scoasă de la evidenţă ca deportată.

Având în vedere cele expuse, precum şi faptul că Dascăl Maria Moiseevna şi fiica ei Dascăl Maria Ioinovna la locul deportării se caracterizează pozitiv,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne al URSS privind scoaterea lui Dascăl Maria Moiseevna şi fiicei ei Dascăl Maria Ioinovna de la evidenţă ca deportate.

Inspectorul superior

al MAI al RSSM

maiorul                                                                      (Krivenkov)

De acord:

Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Batişcev)

                                               F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 129-130.

 

Documentul 53

                     “APROB”                                             “SANCŢIONAT”

         MINISTRU ADJUNCT AL         PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
AFACERILOR INTERNE AL RSSM        

    LOCOTENENT – COLONELUL       CONSILIERUL JUDICIAR DE CLASA III

        (BALAN)                                                  (KAZANIR)

 16 septembrie 1954                                      16 septembrie 1954

Î N C H E I E R E

10 septembrie 1954                                                      or. Chişinău, RSSM

Eu, inspectorul superior al MAI al RSSM – maiorul Krivenkov, examinând dosarul de arhivă nr. 0103743 privind acuzarea lui Muntean Xenofont Pavlovici în săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 58-13 al CP al RSSFR, dosarul de evidenţă nr. 385 referitor la deportata Muntean Elena Vladimirovna şi cererea acesteia privind anularea restricţiilor de deportare,

AM STABILIT:

Muntean Xenofont Pavlovici, anul naşterii 1897, originar din satul Furceni, raionul Orhei, RSSM, moldovean, din ţărani, cetăţean al URSS, în trecut ofiţer al armatei ţariste, până la instaurarea puterii sovietice în Basarabia a fost ajutorul comisarului poliţiei române, activ realiza politica statului burghez România.

În anul 1941, împreună cu soţia Muntean Elena Vladimirovna, anul naşterii1911, afost deportat după hotarele RSSM, în anul 1942, conform deciziei Şedinţei speciale pe lângă NKVD al URSS, pentru luptă activă împotriva mişcării revoluţionare a fost împuşcat, iar soţia lui a fost deportată în regiunea Tiumeni.

În anul 1943, aflându-se în deportare, Muntean Elena Vladimirovna a fost condamnată pe art. 58 p. 10 alin. 2 al CP al RFSSR la 10 ani de detenţie şi 5 ani de interdicţie de drepturi.

Muntean provine din familie de muncitor, până la căsătorie era antrenată în munca obştească, cu Muntean Xenofont Pavlovici a convieţuit numai circa nouă luni.

În deportare Muntean se află singură, să lucreze fizic nu poate, deoarece este invalid de grupa II.

Având în vedere cele expuse,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne al URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Muntean Elena Vladimirovna, fără retrocedarea averii confiscate.

Inspectorul superior

al MAI al RSSM

maiorul                                                                      (Krivenkov)

De acord:

Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Batişcev)

                                                F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 131-132.

 

 

Documentul 54

        “APROB”                                                “SANCŢIONAT”

         MINISTRU ADJUNCT AL         PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
AFACERILOR INTERNE AL RSSM        

     LOCOTENENT – COLONELUL       CONSILIERUL JUDICIAR DE CLASA III

        (BALAN)                                                        (KAZANIR)

           24 septembrie 1954                                          28 septembrie 1954

Î N C H E I E R E     

23 septembrie 1954                                                      or. Chişinău, RSSM

Eu, colaboratorul MAI al RSSM – locotenentul Oleinik, examinând dosarul nr. 9717 privind deportarea şi cererea deportatului Minciună Fiodor Dmitrievici, anul naşterii 1888, originar din satul Bogzeşti, raionul Teleneşti, RSSM, domiciliat în raionul Horinsk, RASS Buriată,

AM STABILIT:

Minciună F. D., în trecut, pe timpul puterii române, până în anul 1940, era membru activ al partidului burghez naţionalist liberal, de două ori a fost ales primar al satului din partea acestui partid. Fiind primar al satului, Minciună avea o atitudine inumană faţă de populaţie, îi bătea pe ţărani. Printre oameni îşi exprima nemulţămirea faţă de puterea sovietică, fapt pentru care în iunie 1941, împreună cu soţia Minciună Vasilisa Constantinovna, anul naşterii 1902, au fost deportaţi, iar în iunie 1942 Minciună F. D. a fost condamnat de Şedinţa specială pe lângă NKVD al URSS            la 5 ani de surghiun.

În anul 1946 Minciună F. D. şi soţia lui Minciună V. C. s-au întors din deportare şi locuiau în satul Bogzeşti, raionul Teleneşti, RSSM.

În anul 1949, în luna iunie, Minciună F. D. şi soţia lui Minciună V. C. au fost evacuaţi din raionul Teleneşti, RSSM, iar la 2 noiembrie 1942 (conform originalului) au fost condamnaţi de Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS la deportare în RSSA Buriată, ca familie a unui membru al organizaţiei naţionaliste.

În octombrie 1953 Minciună F. D. s-a adresat cu o cererela Prezidiumul SovietuluiSuprem al URSS cu rugămintea de fi eliberat împreună cu soţia din deportare, deoarece sunt bătrâni şi inapţi de muncă.

În urma controlului cererii prin secţia „P” a MAI al RASS Bureată s-a stabilit, că Minciună F. D. la locul deportării locuieşte împreună cu soţia, ambii sunt bătrâni, din această cauză nu sunt apţi de muncă. Rude ce ar putea să-i întreţină în deportare nu au.

În satul Bogzeşti, raionul Teleneşti, RSSM, Minciună F. D. are rude – Minciună Prascovia Dmitrievna, care este de acord să-i întreţină pe Minciună F. D. şi Minciună V. C.

În baza celor expuse, Minciună F. D. ca fost membru al unei organizaţii naţionaliste a fost deportat corect, dar având în vedere, că locuind în deportare Minciună F. D. era antrenat în munca social – utilă, regimul deportaţilor nu a încălcat, de materiale compromiţătoare asupra lui şi soţiei lui secţia „p” a MAI al RASS Bureată nu dispune, ambii sunt bătrâni, inapţi de muncă,

                                               C O N S I D E R:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Minciună Fiodor Dmitrievici şi Minciună Vasilisa Constantinovna, cu permisiunea de a se întoarce în raionul Teleneşti, RSSM, pentru a fi întreţinuţi de sora Minciună Prascovia Dmitrievna, fără retrocedarea averii confiscate.

Colaboratorul MAI al RSSM

locotenentul                                                                          (Oleinik)

De acord:

Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Batişcev)

                                                F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 139-140.

 

 


Documentul 55

(fragment)

                     “APROB”                                            “SANCŢIONAT”

         MINISTRU ADJUNCT AL         PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
AFACERILOR INTERNE AL RSSM        

   LOCOTENENT – COLONELUL       CONSILIERUL JUDICIAR DE CLASA III

         (BALAN)                                                  (KAZANIR)

 25 septembrie 1954                                      28 septembrie 1954

Î N C H E I E R E     

24 septembrie 1954                                                       or. Chişinău, RSSM

Eu, anchetatorul Inspectoratului special al MAI al RSSM – căpitanul Bugaev, examinând cererea şi dosarul nr. 2720 şi nr. 0467060 referitorla Ciobanu NicolaiNichitovici, anul naşterii 1921, originar din satul Peteşti, raionul Floreşti, RSSM, mama lui – Ciobanu Zinovia Fiodorovna, anul naşterii 1899, domiciliată în regiunea Amur,

AM STABILIT:

La MAIal RSSM s-a adresat cu cerere deportata Ciobanu Z. F., în care roagă să i se anuleze deportarea.

Din materialele pe dosar se constată că fiul, din vina căruia ea a fost deportată, Ciobanu N. N., în anul 1940 în momentul reunirii Basarabiei cu Uniunea Sovietică făcea serviciul militar în poliţia română. În perioada ocupaţiei, anii 1941-1944, lucra ca adjunct al şefului postului de jandarmi, îi escorta pe cetăţenii sovietici arestaţi.

În baza acestor date Ciobanu N. N. la 14.11.1945 a fost condamnat de Şedinţa specială pe lângă NKVD al URSS pe art. 5-33 al CP al RSSU la 5 ani de LCM, iar mama lui – Ciobanu Z. F., surorile Maria, anul naşterii 1928, şi Daria, anul naşterii 1935, au fost deportate după [dincolo de] hotarele RSSM.

În urma controlului şi în baza materialelor dosarului nr. 0467060 s-a stabilit că mama condamnatului Ciobanu N. N., Ciobanu Z. F., la 15.06.1945, în procesul anchetei l-a denunţat pe fiul său Ciobanu N. N., ca fiind colaboraţionist.

Astfel, Ciobanu Z. F. a acordat ajutor organelor de anchetă la demascarea fiului său, deci pedeapsa pe care o ispăşeşte este nemeritată.

Având în vedere acest fapt, precum şi ceea că Ciobanu Z. F. este de vârstă înaintată – 65 ani, se caracterizează pozitiv, fiul din vina căruia a fost deportată şi-a ispăşit pedeapsa şi nu se ştie unde se află,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Ciobanu Zinovia Fiodorovna şi fiicele ei Ciobanu Maria Nichitovna şi Ciobanu Daria Nichitovna […]

                                                                       F. 3 085, inv. 1, d .785, f. 141.


Documentul 56

                     “APROB”                                              “SANCŢIONAT”

        MINISTRU ADJUNCT AL                     PROCURORUL ADJUNCT PE

AFACERILOR INTERNE AL RSSM         PROBLEME SPECIALE AL RSSM

    LOCOTENENT – COLONELUL          CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

        (BALAN)                                                    (KIZIKOV)

  1 octombrie 1954                                           5 octombrie 1954

Î N C H E I E R E

30 septembrie 1954                                                        or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv superior al Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul major Pcelnikov, examinând dosarul nr. 4653 privind deportarea fostului colaborator al jandarmeriei române Serghievici Grigorii Vasilievici, anul naşterii 1909, originar din satul Caşcauţi, raionul Cişcăreni, RSSM, condamnat în mai 1945 de Şedinţa specială pe lângă fostul NKVD al URSS la 5 ani de LCM, ca element social periculos, şi materialele controlului referitor la el şi mama sa,

AM STABILIT:

Serghievici G. V. până în anul1942 alocuit pe teritoriul României şi în decursul a opt ani a lucrat şoferla Direcţiade jandarmi a oraşului Bacău.

Din 1942 până în1944 alocuit pe teritoriul temporar ocupat în oraşul Bălţi, unde lucra şofer personal al şefului siguranţei judeţului Bălţi.

În anul 1944 Serghievici G. V. împreună cu armatele româno-germane în retragere a fugit în România, de unde a fost repatriat în 1944.

În septembrie1944 afost arestat de organele NKVD şi tras la răspundere, prin decizia Şedinţei speciale pe lângă fostul NKVD al URSS a fost condamnat pe art. 5-33 al CP al RSSU la 5 ani de LCM. Termenul pedepsei l-a ispăşit şi în anul 1947 s-a întors în patrie, la locul său de trai în oraşul Bălţi, RSSM.

În noiembrie 1949, conform deciziei Şedinţei speciale pe lângă fostul Ministru al securităţii de stat al URSS, Serghievici Grigorii Vasilievici, anul naşterii 1909, împreună cu mama sa Serghievici Profira Ivanovna, anul naşterii 1887, ca familie a unui colaboraţionist, au fost deportaţi în regiunea Irkutsk, sub supravegherea organelor MAI.

Pe numele Preşedintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS de la nepotul lui Serghievici Profira Ivanovna – Malcoci Ivan Gheorghievici a parvenit o cerere, în care roagă eliberarea mătuşii sale – Serghievici Profira Ivanovna din deportare, cu permisiunea de a se întoarce în RSSM la întreţinerea sa, motivînd prin faptul, că este de vârstă înaintată, are sănătatea precară şi nu este aptă de muncă. Pe lângă aceasta, el menţionează, că în deportare Serghievici P. I. locuieşte singură, deoarece fiul ei – Serghievici Grigorii Vasilievici s-a însurat, locuieşte separat şi deja câţiva ani nu-şi ajută mama.

Aceste fapte se confirmă prin materialele controlului efectuat la locul deportării.

În acelaşi timp, pe numele Ministrului Afacerilor Interne al URSS, tovarăşul Kruglov, şi deputatului Sovietului Suprem al URSS, tovarăşul Mordoveţ, a parvenit o cerere de la colonelul în retragere Serghievici Ivan Fiodorovici, domiciliat în oraşul Moscova, str. Kacialov 16, ap. 106, în care de asemenea roagă eliberarea soţiei fratelui său – Serghievici Profira Ivanovna, motivînd prin faptul, că ea a fost deportată neîntemeiat, este bătrână, şi să i se permită întoarcerea în RSSM.

În urma controlului s-a depistat că pe timpul ocupaţiei Serghievici P. I. locuia în oraşul Bălţi, avea magazin şi se ocupa cu comerţul.

Din materialele pe dosar se constată că Serghievici Profira Ivanovna şi fiul ei Serghievici Grigorii Vasilievici, conform deciziei Şedinţei speciale pe lângă fostul Ministru al securităţii de stat al URSS, în noiembrie 1949, ca familie a unui colaboraţionist, a fost deportată în regiunea Irkutsk, raionul Ziminsk corect, ceea ce se confirmă prin materialele pe dosar.

Totodată, având în vedere că Serghievici Grigorii Vasilievici, anul naşterii 1909, în anul 1944 pentru activitatea sa colaboraţionistă a fost condamnat la 5 ani de LCM şi a ispăşit pedeapsa, iar Serghievici Profira Ivanovna, anul naşterii 1887, este de vârstă înaintată, are sănătatea precară şi nu este aptă de muncă, precum şi faptul că la locul deportării locuieşte singură, iar în Moldova, în satul Coşcodeni, raionul Chişcăreni, locuieşte nepotul ei Malcoci Ivan Gheorghievici, care se obligă s-o întreţină,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind eliberarea din deportare a lui Serghievici Grigorii Vasilievici, anul naşterii 1909, şi Serghievici Profira Ivanovna, anul naşterii 1887, fără retrocedarea averii confiscate. A permite lui Serghievici Profira Ivanovna să se reîntoarcă cu traiul în RSSM la nepotul său Malcoci Ivan Gheorghievici, domiciliat în satul Coşcodeni, raionul Chişcăreni, RSSM.

Împuternicitul executiv superior

al Serviciului special 1 al MAI al RSSM

locotenentul major                                                     (Pcelnikov)

De acord:

Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Batişcev)

                                                           F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 142-144.


Documentul 57

(fragment)

                    “APROB”                                                  “SANCŢIONAT”

     MINISTRU AL AFACERILOR                  PROCURORUL ADJUNCT PE

INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI       PROBLEME SPECIALE AL RSSM

        GENERALUL-MAIOR                     CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

       (KULIK)                                                      (KIZIKOV)

16 decembrie 1954                                        24 decembrie 1954

Î N C H E I E R E

16 decembrie 1954                                                         or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv al Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul Zemleanskii, examinând cererea lui Curcă Gheorghii Afanasievici, anul naşterii 1904, originar din satul Sculeni, raionul Sculeni, RSSM, care roagă eliberarea din deportare şi materialele dosarelor de arhivă nr. 0206367 şi nr. II-303053 referitor la condamnarea sa,

AM STABILIT:

Curcă G. A. în trecut a fost membru al partidului liberal, făcea agitaţie în rândurile populaţiei în favoarea acestui partid.

Din1938 afost membru activ al partidului „Frontul Renaşterii Naţionale”, ca membru al partidului FRN, în fiecare duminică aduna populaţia matură din sat şi îi învăţa arta militară.

Pentru infracţiunea menţionată, la 3 octombrie 1942, Curcă G. A. a fost condamnat de Şedinţa specială pe lângă NKVD al URSS pe art. 58-4 al CP al RSSFR la 5 ani de LCM.

Membrii familiei sale – soţia Curcă Alexandra Pavlovna, anul naşterii 1909, fiii – Valentin, anul naşterii 1928, şi Mihail, anul naşterii 1933, au fost deportaţi în regiunea Altai.

În anul 1945 Curcă G.A. a fost eliberat înainte de termen şi a sosit la familie în oraşul Biisk.

În august 1949 Curcă G.A. a fost arestat a doua oară şi condamnat de către Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS pe art. 58-4 al CP al RFSSR la deportare în regiunea Novosibirsk.

La 20 septembrie 1954, în baza încheierii Procuraturii şi Direcţiei Novosibirsk a MAI, Curcă G. A. a fost eliberat din deportare fiind reabilitat, deoarece asupra lui s-a extins acţiunea ordinului MAI şi Procuraturii URSS nr. 127s/0391/073 din 16.07.1954 […]

              F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 189.

Documentul 58

                       “APROB”                                           “SANCŢIONAT”

      MINISTRU AL AFACERILOR                 PROCURORUL ADJUNCT PE

INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI       PROBLEME SPECIALE AL RSSM

           GENERALUL-MAIOR                  CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

           (KULIK)                                                 (KIZIKOV)

   13 decembrie 1954                                     24 decembrie 1954

Î N C H E I E R E

11 decembrie 1954                                                        or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv al Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul Zemleanskii, examinând cererea lui Andrusova Nadejda Efimovna, materialele dosarului nr. 4661 şi materialele dosarului de arhivă nr. 17380,

AM STABILIT:

Andrusova N. E. roagă eliberarea sa şi a familiei sale din deportare, motivînd prin faptul că nu a desfăşurat activitate colaboraţionistă pe timpul ocupaţiei româno-germane.

Din materialele pe dosar se constată că Timofti V. F., soţia lui – Andrusova Nadejda Efimovna, anul naşterii 1907, şi fiica lor nenatală – Osadcenco Liubovi Petrovna, anul naşterii 1930, la 6 iulie 1949 au fost evacuaţi din oraşul Bălţi, RSSM, iar la 1 aprilie 1950 au fost condamnaţi de către Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS la deportare în regiunea Irkutsk, ca familie a unui colaboraţionist (p. d. 17).

Temei pentru deportare au servit datele agenţilor şi depoziţiile martorilor Ţentilo Piotr Nicolaievici şi Staţenco Ivan Mihailovici care demonstrează, că Timofti V. F., în perioada ocupaţiei româno-germane a RSSM, în septembrie 1942 l-a denunţat siguranţei române din oraşul Bălţi pe fostul conductor şef al staţiei Bălţi – Staţenco Ivan Mihailovici, precum că în timpul puterii sovietice era activist sovietic, participa la ridicarea culacilor, în [drept] rezultat acesta fiind condamnat la 12 ani de detenţie (p.d. 5, 7, 8).

În urma examinării dosarului de arhivă s-a constatat că referitor la Timofti V. F. la 20 martie1945 afost intentat un dosar penal (colectiv) în baza aceloraşi materiale, care ulterior au servit temei pentru deportarea sa.

În procesul anchetei, în urma interogării unor noi martori, s-a stabilit, că Timofti V. F. nu l-a denunţat pe Staţenco I. M. şi nu a participat ca martor la judecata Tribunalului militar. Staţenco I. M. a fost judecat de autorităţile române pentru furtul unor lucruri din vagonul comisarului român în anul 1940 în timpul repatrierii lui din Basarabia în România (p.d. 77, 81, 83, 84, 19, 34).

La confruntare Staţenco a recunoscut că a falsificat totul, că l-a înduplecat pe Ţentilo P. N. să depună în organele MAI depoziţii false împotriva lui Timofti V. F. (p. d. 87).

În legătură cu faptul că vina lui Timofti V. F. nu a fost demonstrată, cazul a fost sistat (p. d. 91).

Conform celor expuse, motive pentru deportarea lui Timofti V. F. şi a familiei lui nu au fost, de aceea –

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind eliberarea din deportare a lui Timofti Vasilii Fiodorovici, Andrusova Nadejda Efimovna şi Osadcenco Liubovi Petrovna, cu permisiunea de a se întoarce în RSSM la locul de trai anterior.

Împuternicitul executiv

al Serviciului special 1 al MAI al RSSM

locotenentul                                                               (Zemleanskii)

De acord:

Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Batişcev)

                                                           F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 190.

 

 

Documentul 59

           “APROB”                                             “SANCŢIONAT”

        MINISTRU AL AFACERILOR       PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI        

GENERALUL-MAIOR                   CONSILIERUL JUDICIAR DE STAT

            (KULIK)                                                    (KAZANIR)

    14 decembrie 1954                                      24 decembrie 1954

Î N C H E I E R E     

13 decembrie 1954                                                         or. Chişinău, RSSM

Eu, colaboratorul MAI al RSSM – locotenentul Ranţev, examinând cererea lui Costaş Maria Petrovna şi materialele dosarului nr. 4188 privind deportarea lui Costaş Maria Gheorghievna,

AM STABILIT:

În baza încheierii MSS al RSSM, la 6 iulie 1949, din satul Trînca, raionul Edineţ, RSSM, în regiunea Kurgan, raionul Gleadeansk, au fost evacuaţi şi la 12 noiembrie 1949 de către Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS, proces-verbal          nr. 63-a, au fost condamnaţi la deportare ca familie a unui colaboraţionist:

Costaş Maria Gheorghievna, anul naşterii 1914 (soţia)

Costaş Leonara Ivanovna, anul naşterii 1941 (fiica)

Costaş Andriana Ivanovna, anul naşterii 1943 (fiica).

Împreună cu acestea a fost deportată şi condamnată deportata – Costaş Maria Petrovna, anul naşterii 1874, care locuia împreună cu ei şi era în dependenţă materială totală, asigurată total de acestea.

Motiv pentru deportare a servit faptul că, capul familiei Costaş Ivan Alexeevici, anul naşterii 1906, aflându-se cu traiul pe teritoriul ocupat, şi-a trădat Patria, a luat calea trădării. În iulie anul 1941 împreună cu organele represive ale ocupanţilor a luat parte la arestarea a 72 de oameni – cetăţeni sovietici de naţionalitate evreiască. Pentru infracţiunea comisă la 10 decembrie 1945 el a fost condamnat de către Tribunalul militar al armatei NKVD al RSSM la 10 ani de LCM, unde îşi ispăşeşte pedeapsa până în prezent.

Din locul deportării în adresa MAI al RSSM au sosit materialele comendaturii Gleadeansk, remise de Serviciul special 4 al Direcţiei Kurgan al MAI împreună cu cererea lui Costaş Maria Petrovna, în care ea roagă anularea restricţiilor de deportare şi permisiunea de a se întoarce la întreţinerea fiicei sale Orac Pelagheia Alexeevna, motivând prin faptul că este bătrână, în legătură cu boala (viciu cardiac) din anul 1952, nicăieri nu lucrează, până acum locuia la noră, care a refuzat s-o mai întreţină şi a alungat-o de acasă.

Având în vedere că pe perioada aflării în deportare materiale compromiţătoare asupra lui Costaş M. P. nu sunt, cazuri de încălcare a regimului din partea ei nu s-au depistat, în legătură cu vârsta înaintată – 77 ani şi boala, nu lucrează nicăieri, mijloace pentru existenţă nu are, trăieşte din milostenie, alte rude sau apropiaţi ce ar putea s-o întreţină Costaş M. P. la locul deportării nu are.

În Moldova are o fiică – Orac Pelagheia Alexeevna, care doreşte s-o întreţină, de aceea, în baza celor expuse,

CONSIDER:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Costaş Maria Petrovna, anul naşterii 1874, cu permisiunea de a se întoarce la întreţinerea fiicei Orac Pelagheia Alexeevna, domiciliată în satul Trinca, raionul Edineţ.

Colaboratorul MAI al RSSM

locotenentul                                                               (Ranţev)

De acord:

Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Batişcev)

                                              

            F. 3 085, inv. 1, d. 785, f. 195.


Documentul 60

                     “APROB”                                                   “SANCŢIONAT”

 VICEMINISTRU AL AFACERILOR                PROCURORUL ADJUNCT PE

INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI          PROBLEME SPECIALE AL RSSM

    LOCOTENENT- COLONELUL                       CONSILIERUL JUDICIAR

      (ŢVIGUN)                                                         (KIZIKOV)

29 ianuarie 1953                                                  5 februarie 1953

Î N C H E I E R E

 29 ianuarie 1953                                                            or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv al secţiei 1 al Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul securităţii de stat Dercaci, examinând dosarul de arhivă nr. II-324129 privind deportarea lui Borsuc Andrei Fiodorovici,

AM STABILIT:

Borsuc Andrei Fiodorovici, anul naşterii 1898, în trecut a fost membru activ al partidului profascist cuzist, exercita funcţia de vicepreşedinte al organizaţiei săteşti a acestui partid, în anii 1941-1942 a lucrat ca delegat al primăriei în satul Budei, se ocupa de problema aprovizionării armatei ocupaţioniste cu produse alimentare.

Borsuc A. F. urma să fie deportat după hotarele Moldovei, însă, la momentul desfăşurării operaţiunii lipsea de acasă, de aceea la 6 iulie 1949 din raionul Teleneşti a fost evacuată numai soţia lui Borsuc Profira Matveevna, anul naşterii 1899, care la 19.11.1949 a fost condamnată de către Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS la deportare în RASS Buriată ca membru al familiei unui colaboraţionist (p. d. 9, 12, 15).

Conform informaţiei MSS al RASS Buriată cu nr. II-9/30-3309 din 19.11.1952, Borsuc Andrei Fiodorovici a sosit în RASS Buriată la soţia sa deportată Borsuc Profira Matveevna.

             În baza celor expuse,

CONSIDER:

A remite dosarul nr. II-324129 pentru reexaminare la Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS pentru condamnarea lui Borsuc Andrei Fiodorovici, anul naşterii 1898, originar din satul Budei, raionul Teleneşti, RSSM, la deportare în RASS Bureată.

Împuternicitul executiv al secţiei 1

al Serviciului special 1 al MAI al RSSM

locotenentul major                                                     (Dercaci)

De acord:

Şeful secţiei 1

al Serviciului special 1 al MAI al RSSM

maiorul                                                                      (Gudîmov)

Şeful Serviciului special 1

            al MAI al RSSM

                        locotenent-colonelul                                      (Vasiliev)

 

                                                            F. 3 085, inv. 1, d. 704, f. 3.

 


[1] Vezi şi documentul următor.

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Acest articol a fost publicat în Carti, Documente, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s