(continuare)
Răscolitor al trecutului, istoric şi sociolog, neîntrecut orator şi iscusit diplomat, mare om politic şi de stat, Mihail Cogălniceanu a purtat întotdeauna un deosebit interes pentru popoarele vecine, inclusiv pentru poporul rus. Despre evenimentele de mai sus descrise Cogălniceanu scria: „Tirania otomană se întemeiază asupra lor (popoarelor din Balcani – Al.M.) şi cu dânsa superstiţia, ignoranţa şi întunericul. La începutul veacului trecut, se iveşte biruitorul lui Carol XII, Petru cel Mare, mărinimosul monarh îşi pleacă un ochi îndurător asupra popoarelor creştine a Turciei. Eroul Rusiei spre mântuirea obştească, se uneşte cu Brâncoveanu şi Cantemir,dar invidia şi ura acestor domni nimicesc un plan aşa de mare şi aşa de bine început”.
Însă evenimentele îşi urmau nestingherite cursul. La 30 iunie 1711 oştirile ruse au intrat în Moldova. Domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir a trecut de partea ruşilor. Însă domnul Valahiei Brâncoveanu bănuit de turci că ar avea contacte secrete cu ruşii a hotărât să rămână de partea Turciei.
Era o arşiţă nesuferită. Lăcustele au distrus toată iarba. Lipseau nu numai furajele, ci şi proviziile, nu ajungea apă. Oboseala oştirilor ruse de pe urma marşurilor istovitoare şi lipsa acută de provizii au avut drept consecinţă faptul că raportul de forţe n-a fost în favoarea lor: 40 de mii de ostaşi a forţelor ruso-moldave împotriva la 200 de mii turceşti. Necătând la eroismul ostaşilor ruşi şi molodoveni Rusia a fost înfrântă în acest război fiind nevoită să cedeze Turciei cetatea Azov. Dimitrie Cantemir părăseşte Moldova pentru totdeauna. Războiul ruso-turc din 1711 n-a adus eliberare popoarelor din Balcani, dar misiunile diplomatice înterprinse au jucat rolul lor pozitiv în dezvolatea relaţiilor diplomatice europene.
În direcţia apropierii cu Rusia au continuat să acţioneze o parte din boerii clarvăzători din Moldova şi Muntenia. E necesar de amintit pe fraţii David şi Teodor Corbea, s-au dovedit a fi adepţi credincioşi ai Rusiei, unde au trecut cu traiul.
Despre David Corbea se spunea că a fost otrăvit mişeleşte de o mână duşmănoasă din Varşovia, aflîndu-se aici cu o misiune secretă din partea ţarului Petru Alexeevici.
Tragică a fost şi soarta domnitorului Constantin Brâncoveanu. Aflând de relaţiile secrete care le avuse cu ţarul rus, sultanul a poruncit să fie adus la Constantinopol împreună cu cei patru feciori ai săi şi decapitaţi.
Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.