ARMA SECRETĂ: PROTESTATARII CĂDEAU DIN PICIOARE ŞI SE TĂVĂLEAU PE JOS DE DURERE

Armele psihotronice sunt folosite mai ales pentru a provoca revolte sau mişcări sociale

Încă de la începutul secolului XX, cercetătorii militari din ţările avansate economic s-au străduit să realizeze o armă puternică, prin intermediul căreia să poată controla minţile oamenilor, transformându-i în simple marionete.

Conform unor teorii, dezvoltarea armelor psihotronice a atins astăzi asemenea culmi, încât acţionarea asupra creierelor oamenilor poate fi realizată practic prin intermediul oricărui aparat electronic: telefon mobil, televizor, radio.

“Orice individ poate fi manipulat. O asemenea influenţă asupra maselor este practicată de multă vreme de majoritatea serviciilor secrete.
Cel mai des, armele psihotronice sunt folosite pentru a provoca revolte sau mişcări sociale”, afirmă psihologul Dmitri Zîkov, cercetător în cadrul Asociaţiei pentru studiul fenomenelor psihotronice de la Novosibirsk, Rusia.

În noiembrie 2007, la Tbilisi, Georgia, mii de oameni au ieşit în stradă să demonstreze împotriva politicilor dure ale preşedintelui Mihail Saakaşvili.
După numai o oră de la declanşarea manifestaţiilor, pe străzile capitalei gruzine s-a petrecut un fenomen incredibil. Protestatarii cădeau efectiv din picioare, se tăvăleau pe jos de dureri, se loveau cu capul de pereţii clădirilor.
La spitalul central de urgenţe au început să sosească sute de oameni care se plângeau de dureri cumplite de cap şi stomac, de atacuri de panică şi pierderi de memorie. Majoritatea nu îşi aminteau nici măcar că fuseseră la demonstraţie.

Aşa cum s-a dovedit ulterior, pentru a alunga demonstranţii de pe străzi, miliţia georgiană nu a folosit numai jeturi de apă şi gloanţe de cauciuc, ci şi o armă acustică.

Experţii militari afirmă că astfel de instrumente s-au folosit şi în războiul din Irak şi Afganistan.
Arma a fost creată în Statele Unite şi se numeşte LRAD. Ea emite sunete puternice, greu de suportat şi provoacă dureri de cap, pierderi de memorie, leşin, sentimente inexplicabile de teamă.
Potrivit unor informaţii apărute în presa occidentală, în laboratoarele secrete ale armatei ruse, oamenii de ştiinţă se străduiesc să perfecţioneze această armă.

Undele emise de ea sunt complet insesizabile de urechea umană, dar foarte periculoase pentru organism. Frecvenţa acestor infrasunete este cuprinsă între 2 şi 20 de hertzi şi poate afecta funcţionarea normală a organelor interne, poate provoca halucinaţii, depresii, stări de anxietate. Cele mai periculoase unde sunt cele cuprinse între 6 şi 9 hertzi. Omul bombardat cu asemenea sunete are senzaţia că ţeasta capului i se va despica, cade într-o stare de cumplită depresie, de panică şi groază. În astfel de momente, individul este lipsit de apărare, din mintea lui se poate extrage orice informaţie şi, invers, se poate inocula orice gând”, susţine Dmitri Zîkov.

Dmitri Zîkov

“Aceste experimente, aparent inofensive, sunt puse în aplicare destul de frecvent. Un asemenea caz a scăpat de sub control şi a ajuns în presă, în Japonia, în anul 1997.
Într-o seară, canalul de televiziune Tokyo TV a transmis câteva episoade din seria de desene animate “Pokemon”. La 20 de minute după începerea difuzării, sute de părinţi au apelat serviciul de ambulanţă, solicitând ajutor pentru copiii lor.
Toţi descriau aceleaşi simptome: ameţeli, greaţă, vărsături, convulsii şi pierderea cunoştinţei.
La câteva zile s-a declanşat o anchetă prin care s-a descoperit că în episodul de desene animate fusese montată o hieroglifă care reprezenta cuvântul moarte. Ea era ascunsă în spatele unor imagini fireşti. Subconştientul copiilor însă o detectase. Semnul se repetase atât de des, încât le provocase copiilor simptome specifice epilepsiei. Ancheta nu a putut însă stabili de către cine şi în ce scop fuseseră folosite asemenea imagini subliminale asupra creierelor copiilor”, spune Dmitri Zikov.

În urmă cu câţiva ani, arhivele serviciilor secrete sovietice s-au deschis şi o parte din dosare au fost desecretizate. Printre acestea, se numără şi “Dosarul special 25”, care conţine mărturii, schiţe, declaraţii, fotografii şi pelicule incredibile, dovezi ale proiectului de creare a unei arme psihotronice.

Bernard Kajinski

În 1923, profesorul Bernard Kajinski, un renumit inginer electronist rus, propunea o idee ieşită din comun: un instrument capabil să emită comenzi prin care oamenii să fie manipulaţi, indiferent de dorinţa ori voinţa lor.

Profesorul Kajinski era foarte apreciat în cercurile politice de la Kremlin, pentru ideile sale novatoare cu privire la telepatie şi folosirea acesteia ca armă ofensivă.
Schema dispozitivului psihotronic conceput de savantul rus avea un principiu complex: putea reda impulsurile creierului, transformându-le apoi în semnale sonore, ce puteau fi emise la distanţe mari.

Conform informaţiilor din dosar, în laboratoarele secrete ale serviciului de informaţii, profesorul Kajinski încerca să demonstreze că aşa-numitul radioreceptor din creierul uman poate funcţiona şi este eficient.
După luni de cercetări, experimente şi teste pe diverse animale, savantul a anunţat că aparatul său de transmitere şi introducere în creier, la nivel inconştient, a anumitor gânduri, este finalizat şi gata de a fi pus în aplicare: “Dispozitivul este alcătuit dintr-o antenă de amplificare, cu mai multe transformatoare şi lămpi cu catod. Gândul dumneavoastră va fi preluat de staţia radio de transmisie, care îl va amplifica şi apoi îl va retransmite în eter”.

Pentru prima dată, aparatul, care acţiona cu o putere incredibilă asupra minţii, a fost testat la finele anului 1924, la Moscova.
Gândul formulat era captat de staţia radio, emis mai departe prin unde de joasă frecvenţă şi recepţionat în inconştient de către subiect. Experienţa a fost realizată pe mai mulţi câini.
Profesorul Kajinski formula în gând comanda ca animalul să meargă în camera alăturată, să aleagă dintr-o stivă de cărţi un anume volum indicat de el şi apoi să i-l aducă. Câinele a executat cu succes comanda. Toţi patrupezii supuşi experimentului au îndeplinit ordinele orbeşte. Specialiştii prezenţi erau uluiţi.

A doua zi după demonstraţie, inginerul Bernard Kajinski a fost “invitat” la sediul central al serviciilor secrete. A fost întrebat direct dacă aparatul său poate inocula anumite gânduri “folositoare” şi subiecţilor umani. Răspunsul lui Kajinski a fost: “Sunt convins că acest «tun» va exercita influenţa dorită asupra oamenilor şi, astfel, voinţa lor va fi înlăturată. Însă deocamdată nu l-am testat suficient”.
Împreună cu vestitul dresor Vladimir Durov, profesorul Kajinski a continuat seria de experienţe pe animalele de la circ.
În 1928, aparatul se afla deja în proprietatea serviciilor secrete sovietice.
În toamna anului 1928, profesorul Bernard Kajinski a fost “convocat” la sediul poliţiei secrete. Nu s-a păstrat nici un document care să ofere răspunsuri despre discuţia acelei întrevederi. Important este faptul că, de atunci, profesorul Kajinski nu a mai fost văzut niciodată.

Vladimir Putin cu Andrei Bruşlinski

În dimineaţa zilei de 30 ianuarie 2002, directorul Institutului de Psihologie Aplicată din Moscova, Andrei Bruşlinski, se afla în biroul său, clasând cu mare atenţie documente importante, pe care urma să le studieze acasă.
În ziua următoare, avea să înceapă Conferinţa internaţională de psihologie, la care profesorul Bruşlinski trebuia să prezinte rezultatele extraordinare ale muncii sale.

De câţiva ani, savantul lucra la o metodă complexă de depistare şi prindere a teroriştilor, prin intermediul unei arme psihotronice, ce acţiona la nivel mental. Tehnica ar fi stârnit interesul mai multor servicii speciale, care astfel ar fi putut descoperi unde se află persoanele bănuite de acte criminale, ba chiar să le şi prevadă intenţiile. Întreaga comunitate a oamenilor de ştiinţă aştepta cu mare interes prezentarea acestei metode cu adevărat revoluţionare, care, în sfârşit, urma să stopeze flagelul mondial al terorismului.

Către seară, profesorul Bruşlinski şi-a luat servieta cu preţioasele documente şi, după ce a schimbat câteva cuvinte cu secretara, a coborât în grabă scările. A luat un taxi de la intrarea institutului şi s-a îndreptat direct spre casă.
Secretara sa a fost ultima persoană care l-a văzut în viaţă.
După un timp, soţia lui Bruşlinski, care îşi aştepta soţul să vină acasă, auzind nişte zgomote ciudate pe scara blocului, a ieşit pe palier.
Savantul zăcea într-o baltă de sânge, bătut cu sălbăticie.

Deşi a fost de îndată dus la spital, profesorul a murit. După câteva săptămâni de anchetă, procuratura a închis cazul.
Versiunea oficială: jaf.
Familia şi colegii apropiaţi ai savantului au însă altă părere.

“Când profesorul a fost găsit de soţia sa bătut şi în stare de inconştienţă, peste tot, în jurul său, erau împrăştiaţi bani. Buzunarele îi fuseseră întoarse pe dos, în aşa fel încât să pară un jaf. Însă profesorul avea încă la mână ceasul scump şi, pe deget, verigheta de aur. Numai geanta cu proiectul dispăruse fără urmă!”, povesteşte Nikolai Koroliov, unul din profesorii cu care lucrase Bruşlinski la proiectul antitero.

Metoda era valoroasă şi probabil nu trebuia să fie niciodată prezentată public. Deşi la proiect au lucrat mai mulţi cercetători, inclusiv eu, toate aspectele şi detaliile le cunoştea numai profesorul Bruşlinski. Depistarea teroriştilor s-ar fi realizat prin metode «elastice», de provocare a câmpului informaţional al persoanelor suspectate. La baza tehnicii era folosită teoria reflexelor condiţionate a lui Pavlov.
Astfel, teroriştii ar fi putut fi descoperiţi prin incitarea informaţiilor pe care ei le deţineau. Stimularea surselor informaţionale ar fi provocat indivizilor vizaţi, ca un reflex, reacţii involuntare. Printr-un program special pe computer, urma acţiunea propriu-zisă de depistare a locului în care se aflau suspecţii”.

Moartea suspectă a profesorului Bruşlinski nu este însă un caz singular. De multe ori, cei care au îndrăznit să se apropie periculos de soluţionarea atacurilor tero­riste, în spatele cărora se ascund oameni importanţi şi sume uriaşe, au plătit cu viaţa pentru această încercare.

Aparent, dosarul armelor psihotronice a fost clasat. În realitate însă, proiectul rămâne actual, iar experimentele, probabil, continuă, sub aceeaşi ştampilă “top secret”.

După un articol din “Formula As”

Sursa: Elldor.info

Anunțuri

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Galerie | Acest articol a fost publicat în TEXTE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s