MARELE ISTORIC GHEORGHE BUZATU, ELIMINAT DE UN AGENT KGB?

IPOTEZĂ TERIFIANTĂ: ISTORICUL GHEORGHE BUZATU, ELIMINAT DE UN AGENT KGB

Din ce in ce mai mult, in ultima perioadă, circulă zvonul că istoricul Gheorghe Buzatu, decedat la 20 mai 2013, a fost ţinta unei conspiraţii internaţionale, spre a fi redus la tăcere, pentru convingerile sale exprimate in mod public, dar şi in lucrările lui ştiinţifice, care au deranjat cercuri de interese de la cel mai inalt nivel, privind Noua Ordine Mondială.
Faptul că a documentat cu probe istorice incontestabile anumite evenimente privind istoria modernă şi contemporană a Armatei Romane, dar, mai ales, faptul că a abordat istoria petrolului, gazelor şi zăcămintelor statului nostru, că a cultivat memoria unor genii ale spiritualităţii neamului sau a unor lideri, precum Mihai Eminescu, Nicolae Titulescu, Regina Maria, Carol al II-lea, Ion Antonescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Lucreţiu Pătrăşcanu, Nicolae Ceauşescu, că a scris şi despre unii străini, cum ar fi Simon Wiesenthal, Ellie Wiesel, Miklos Horthy, Benito Mussolini, Iosif Vissarionovici Stalin, Lavrenti Beria, Ribbentrop, Molotov, Adolf Hitler, Harry Truman, Kennedy, George W. Bush, Mihail Gorbaciov, avind un punct de vedere obiectiv, dar şi patriotic, la adresa poporului nostru, a deranjat cercurile interesate in destructurarea ţării, colonizarea şi lichidarea acesteia, prin politici interne antistatale şi antinaţionale. Cui ii trebuie, in ziua de astăzi, un istoric patriot, cind Spania, Cipru, Irlanda, Italia, Grecia, Rusia sint in prag de lichidare, şi cu ajutorul eforturilor unora din interior?! Totodată, teza privind organizarea unui „holocaust“ in Romania intre anii 1940 şi 1944, in care ar fi pierit peste 450.000 de minoritari evrei, unguri, ţigani, armeni, lipoveni, ruşi, tătari, turci ş.a.m.d., fiind puternic combătută de marele savant, cu argumente ştiinţifice obţinute din marile arhive ale lumii şi din datele oficiale ale statelor cobeligerante, prin anularea acesteia pe baza unei ample documentări şi a istoriografiei romaneşti, ar fi zădărnicit solicitarea unor despăgubiri de peste 40 de miliarde de euro, ce au fost deja cerute de la statul nostru, ca răspundere pentru faptele prepuşilor, dacă, bineinţeles, acele fapte s-ar fi consumat cu adevărat. Gheorghe Buzatu reprezenta un obstacol in finalizarea planului de a obliga Romania să plătească daune de război pentru un genocid care nu a avut loc. Da, marele istoric a recunoscut că a existat un genocid, dar acesta a fost impotriva Poporului Roman, incă de pe timpul lui Decebal, şi pină azi, iar eliminarea prematură a sa confirmă această axiomă, conform tezei definirii unui posibil mobil al atentatului impotriva lui şi a celor care i-au studiat lucrările. Incepind de la ordinul suspect de a nu i se acorda onoruri militare la funeralii, primit pe canale diplomatice, şi terminind cu violente atacuri la persoană, in diverse publicaţii de istorie din Ungaria, Austria, Franţa, Federaţia Rusă, SUA, dar şi din Romania, sau comentarii abjecte apărute in spaţiul virtual, au fost semnale ca acesta să-şi inceteze preocupările şi să se plimbe liniştit prin Parcul Copou, fără să mai publice nimic. Nici agenţii de influenţă plantaţi in jurul său nu au reuşit să-l oprească din scris, el răminind cu o mare parte a operei sale nepublicate, dar şi fără vreo şansă de a mai fi publicată vreodată. Astfel, se comentează in cercurile criminalistice autorizate că, deşi Gheorghe Buzatu nu a făcut rău la nimeni, in toată viaţa sa, fiind un bonom şi o persoană foarte tolerantă, a fost relativ facil să fie otrăvit la Birlad, la ultima sesiune de comunicări ştiinţifice, cu un beta-blocant puternic, care să-i paralizeze muşchii inimii; inimă care, in ciuda dozei letale, a continuat să mai pulseze incă 3-4 ore. Faptul că nu s-a făcut nici un raport medico-legal, deşi familia a insistat să cunoască de ce s-a produs o moarte subită, confirmă bănuiala că, pe canale diplomatice, chiar persoane abilitate din Ministerul Sănătăţii sau de la Ministerul Afacerilor Interne au interzis efectuarea unor investigaţii medico-legale şi au blocat orice anchetă legată de această moarte. Chiar şi procurorii criminalişti au primit ordin să nu se implice. Rămine de văzut dacă organele abilitate vor reuşi să facă lumină in acest caz de omor. Pe de altă parte, un criminalist celebru, Ceacanica, a spus că, dacă o crimă nu este dovedită, nu-i crimă, ci atentat premeditat la viaţa unei persoane, rămas cu autori neidentificaţi. Poate doar unul ca Alimănescu să fi putut face lumină in acest caz, insă cum investigatorii profesionişti sint „rara avis“ in peisajul judiciar contemporan, se pare că acest atentat la Siguranţa Naţională va rămine pentru mult timp cu autori necunoscuţi. In fond, ar fi una dintre cele peste 2,5 milioane de soluţii date de magistraţii din Romania post-decembristă. Dacă un popor nu-şi apără valorile şi nu mai există siguranţa zilei de miine nici pentru oamenii de rind, nici pentru marile personalităţi ale spiritualităţii romaneşti, care sint incluse in orbita spiritualităţii mondiale, atunci se pare că ne merităm blestemul Mareşalului Antonescu, spus la finele procesului, in luna mai 1946: „Popor ingrat, te-am slujit cu credinţă in două războaie mondiale, dacă aş fi ieşit victorios, aş fi avut statui in toate oraşele ţării noastre reintregite, dar acum, după umilinţa infringerii şi a minciunii, nu-ţi voi lăsa nici măcar cenuşa mea“…

Brigada Fulger, Iaşi
ziarulromaniamare.ro