POEZIA PATRIOTICĂ A MARIEI BOTNARU(2) – RUGĂCIUNEA UNUI ROMÂN

Botnaru Maria

RUGĂCIUNEA UNUI ROMÂN

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

De sub al vieţii teasc cu chingile-oţelite,
Ca din infernul zugrăvit de Dante, proletarul,
Rânjesc cu dinţi de fiară, turbate si spuzite,
Calvarele vieţii , tristeţea ei şi amarul.

Îmi poate zice unul, cu inima curată,
Că viaţa e în dungi, alb negru, colorată,
La orice nod vârtos găsim şi-o dezlegare,
Iar arşita globală ne este spre iertare.

Dar cum putem salva o ţară de pieire?
Urmaşilor, ca zestre, lăsăm ce pomenire?
Flămândului, speranţa, o hărăzim pe mâine?
Bătrânului, toiag, ii dăm hrinca de pâine?

Vedem străinul lacom cum ne-ncovoaie spate,
Furându-ne pământul de sub călcâi, măi frate,
Şi cum ne fac de râs-ngropând Tara-n blestem,
Un pumn de bogătaşi si un inapt guvern.

Vedem, dar ce ne pasă, trăim ca-ntr-o beţie,
Stăpânii cresc averi,  poporul – mare saracie,
Nu ni se interzice prieten s-avem cartea,
Din raiul infernal – un avantaj e moartea.

Cu locuinţe lux, momiţi cu împrumut,
Prin ştreangul, agăţat de-o bancă, ca un scut,
Ne mână, ca pe-o turmă, spre orizont abrupt,
Vor să uităm cine suntem şi unde ne-am născut.

Dar, mult diminuat, ne-aşteaptă viitorul,
Când omenirea-ntreagă va asculta “păstorul”,
Prin micul cip, ascuns din naştere pe frunte,
Ca nimeni niciodată să nu ne mai confunde,
Ca nimeni niciodată să nu ne mai asculte,
Când sforile ascunse rata-vor să ne mute…

Renaşte-mi, Doamne, lumea, dar nu din lut, din piatră,
Adu-ne la-nceputuri în Dacia, o fericită vatră,
Unde n-aveam lumină, nici internet, nici stat,
Dar – liberi de a fi manipulaţi de un magnat.
De-o minte “luminată” nu ne vrem dirijaţi,
Pe cine sa iubim, cui sa fim devotaţi,
Nici pasul si nici gândul sa nu fie gradat,
Să ne simţim poporul pe care l-ai creat…

La ora de calvar în care-am ancorat,
Mă rog, ascultă, de român, acerbă rugăciune,
Prin sfintele porunci, Părinte-aşa ne-ai învaţat,
Mai fă şi pentru neamul Daciei o ultimă minune,
Să nu ne pierdem fără urme, fără nume în genuine,

Coboară-n sufletele celor, care de tine au uitat,

cu a ta lumină şi dintotdeauna vie-nţelepciune!

25 septembrie 2013  Maria Botnaru

Sursa: http://www.tighinaromaneasca.wordpress.com

Anunțuri

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Acest articol a fost publicat în MĂRIA SA - POEZIA ! (dedicaţii şi...). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s