POEZIE PATRIOTICĂ A MARIEI BOTNARU(1) – GRIGORE GHICA VODĂ

Botnaru Maria

PAGINI DE GLORIE AMARĂ

(moartea lui Grigore Ghica Vodă)

 IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU
Mai străduiau pe buze arome dulci, de mură,
Din ochii fiicelor o rugă ardea până la zgură
Și roua pe obraz, culeasă valuri în năframă,
Îl fereca în lanţ cu lacrima de Doamnă
                                                    şi de mamă…
 
Când inima-nțepa cu presimțiri prea aspre,
La Bucovina se gândea: cum să o dea-n dezastre?
Şi-ncremenea piciorul şi mâna s-oţelea-n săgeată:
“Duşmanul e viclean… sau vorba fraţilor – ciudată?”
 
Nu l-a clintit nici fapta, ce i-a curmat cărarea,
Când caii, din senin, căzură secerați, ca floarea
Şi nu mişcau, bătuţi avan, cu biciuri lungi, de fier,
Nici înjuraţi şi nici rugaţi de sfinţii lor, din cer.
 
Atunci cu fruntea-înălțată, cât un stejar de tare,
Învinge Domnul clocot de mânie pe giauri, ca fiare,
E trează-n el doar cinstea și simțul românesc…
Păși semeţ spre cursa-ntinsă de umărul frățesc.
 
În jilț  şedea vulpoiul „bolnav”, cu mâna pe pumnal,
Iar, mârșavi, bostangii pândeau un mic semnal,
Năframa de mătase neagră cade pe umărul bărbat,
“Mazil! Hain!”- urlă Capegibaşa, sultanul cel turbat…
 
Şi-un paloş-n lat de spate străpunge pân-la os,
Rănit, dar brav, ca leul, n-a căzut Domnul jos,
Fatală fu-ndârjirea, cu salt de vultur curajos,
A smuls din gheara turcă un iatagan vârtos.
 
Şi căsăpea geaurii în dreapta şi în stânga,
De parcă avea  în piept o carpatină stâncă
Şi a zdrobit opt inşi, de patriot – pornirea,
Sfinţind cu sânge hatul ce i-a sortit pieirea.
 
Ah! Patruzeci de paloşe i s-au înfipt, ca-n trunchi,
Căzu în curte, secerat…  dar nu-şi plecă genunchi!
Iar capul, agăţat pe o nuia din poartă, la Bilic,
Fu mârşăvia turcă faţă de-un Domn român, voinic.


Şi doar ceasornicul din Trei Ierarhi, din Iaşi,
S-opri: Grigore Ghica Vodă, căzu, vândut de laşi…
Dar bunătatea lui şi dragostea de-ntreaga Ţară,
Vor glăsui prin ani cu pagini despre gloria distinsă,
                                                              dar amară…

De-un timp sunt hărţuită de o fatidică-întrebare:
Unde-s eroii, ce mureau pentru o palmă din hotare?
De două sute ani e Basarabia-n a ruşilor robie
Şi nici-un Ghica nu se naşte în faimoasa Românie.

Tot plâns în Basarabia: sper şi mă zbat câineşte,
Dacă o mumă-Patrie nu mă iubeşte – nu mă alipeşte.
Da, ne numim azi fraţi, un neam, o limbă ne uneşte,
Dar, bănuiesc, sămânţa trădătorilor, pe ici-colea, răzbeşte…

 18 noiembrie 2013  MARIA BOTNARU

Sursa: http://www.tighinaromaneasca.wordpress.com

Anunțuri

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Acest articol a fost publicat în MĂRIA SA - POEZIA ! (dedicaţii şi...). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s