PROFESORUL GHEORGHE BUZATU- REGRETATUL MEU PRIETEN ŞI MENTOR (III)

PROFESORUL GHEORGHE BUZATU – REGRETATUL MEU PRIETEN ŞI MENTOR(III)

Îmi amintesc, eram la Iaşi şi stăteam la un pahar de vorbă cu Profesorul Buzatu într-un restaurant. I-am spus: “ Toate documentele mele din volumul meu “Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944 Culegere de documente” confirmă faptul, că în Basarabia şi Transnistria n-a existat nici un fel de holocaust împotriva evreilor, ci erau arestaţi şi băgaţi în lagăre de muncă aceştea care făceau propagandă comunistă sovietică, cominternistă împotriva propriului stat, organizau tot felul de diversiuni, provocaţii sau se eschivau de la muncile publice în folosul statului pe timp de război…Se pedepsea infractorul indiferent de naţionalitate fie el român, rus, ucrainean, evreu sau ţigan! În respectivele lagăre de muncă din Basarabia şi Transnistria erau duşi reprezentanţi de toate aceste naţionalităţi, ocupaţia dăunătoare fiind principiul de pedeapsă: spioni sovietici, speculanţi, borfaşi, duşmani deschişi sau depistaţi de organele de resort, cei care se eschivau de la muncile publice…înseamnă că aşa numitul holocaust este o mare minciună!”

Distinsul savant a zâmbit şi a comentat: O minciună spusă sau mediatizată de mai multe ori începe să fie credibilă, iar când pe mâna lor se află toate finanţele lumii, toate mijloacele de informare, toate studiourile cinematografice şi televizate, este uşor să „dovedeşti” orice! Vorba poporului: cine plăteşte, acela comandă muzica! În anii 40-60 ai secolului trecut nu era încă inventat „holocaustul”- această fabrică sionistă de stors bani din celelalte popoare… au murit evrei, dar parcă numai evrei au murit? Milioane de ruşi, nemţi, români, polonezi, ucraineni, bieloruşi au murit. Pe vreme de război se moare…şi nimănui nu i-a trecut prin cap să ceară bani pentru… morţi…

Atunci l-am mai intrebat pe Marele cărturar: Cum credeţi, Mareşalul Antonescu ştia despre existenţa protocolului secret, anexă a Pactului Molotov- Ribbentrop, semnat la 23 august 1939?

-Mareşalul intuia acest lucru, deoarece relaţiile sovieto-germane în ultimii ani în ajun de război erau deosebite, chiar  speciale, ambele aveau acelaşi interes de a reîmpărţi globul pământesc, – a menţionat interlocutorul meu.

Multe seri la rând  discutam prin intermediul internetului tot felul de probleme care mă frământau. Nu ştiu care ar fi motivul, dar trebuie să recunosc cu mândrie, că Profesorul Gheorghe Buzatu ţinea la mine şi se străduia permanent, ca sa fiu cât mai bine informat în toată ramificaţia de probleme în istorie, istoriografie şi arhivistică. Îi răspundeam cu aceeaşi căldură şi prietenie. Îmi dădeam bine seama, că a fi prieten cu Gheorghe Buzatu, Marele  savant Gheorghe Buzatu, este o onoare şi mândrie, dar şi o mare responsabilitate morală de a fi demn de prietenia acestui strălucit istoric, patriot şi Mare Român. Anume din această cauză am fost stresat, când în anul 2012 au început a sosi din ce în ce mai puţine mesaje, apoi n-au mai venit deloc. Situaţia era gravă…

Vestea tristă mi-a comunicat-o Anatol Petrencu şi tot Domnia sa a organizat un transport pentru o delegaţie a istoricilor din Republica Moldova de a merge la Iaşi la  înmormântarea savantului. În afară de noi (eu şi A. Petrencu) au mai mers domnii Ion Negrei, Gheorghe Negru şi încă câţiva colegi. În drum spre Iaşi am aflat că capul delegaţiei noastre cunoscutul istoric Gheorghe Cojocaru (prieten şi el al regretatului savant şi înalt apreciat de acesta) va veni la funerarii direct de la Bucureşti,  aflându-se acolo într-o deplasare de serviciu.

Ceremonia religioasă a avut loc la Biserica Sf. Lazar, un ultim omagiu adus celui care a fost Gheorghe Buzatu. Din partea micului nostru grup a vorbit Gheorghe Cojocaru, şi credeţi-mă acest cuvânt de adio a fost atât de emoţionant şi sincer, că în jur plângeau nu numai doamnele, dar şi majoritatea bărbaţilor care l-au ştiut.

A plecat dintre noi cel mai bun Om pe care l-am cunoscut, dar cărţile lui vor face din ce în ce mai multă lumină în lumea noastră plină de minciună.

Cu tristeţe şi deznădejde, Dumnezeu să se îngrijească de sufletul lui.

Alexandru Moraru