POEZIA PATRIOTICĂ A MARIEI BOTNARU (7): FALNIC STRĂMOŞ, ALEXANDRU cel BUN

POEZIA PATRIOTICĂ A MARIEI BOTNARU (7):

FALNIC STRĂMOȘ,

ALEXANDRU CEL BUN!

  imensitatea iubirii cu maria botnaru

Pentru falnic strămoș,  un Erou,

Ridic vocea ca valul în spumă,

Cu mândrie, storc din clopot ecou

Și prin vers torn o rugă de mumă.

Răscolesc amintiri, tulbur iarăși trecutul,

Glorios, al tău nume să-l învețe și mutul,

Mă cresc pom de livadă și cu floarea din vers,

Vreau s-audă dușmanii, chiar întreg Univers:

Tu ai fost nu doar Om, Domnitorul de soi,

Să faci neamul distins și să-i spulberi nevoi,

Cu iubire de neam, omenie, cu gândul la pace,

Ai impus și vecinii de țară între ei să se-mpace

Și cu ei ai trăit bun prieten la sfat și la faptă,

Înțelept, agreai numai calea cea dreaptă.

 

În religie-ai spus un cuvânt de părinte,

Ai adus la Suceava moaște scumpe și sfinte,

Pân la Constantinopol a ajuns vie vorba,

Epistolii-au spus: „Mitropolie-n  Moldova!”

Mănăstiri ai zidit întru-a păcii râvnire,

Chiar comerț ai pornit cu a ta stăruire,

Dacă Poarta-ndrăznea cu-a ei lance s-ochească,

Întăreai, ca un scut de oțel, fapta ta, ostășească.

Domn viteaz  apărat-ai integră glia străbună,

Val din Marea cea Neagră scălda malul de humă,

Din Cetatea cea Albă răsunau cânt și glumă,

Iar dușmanii, cu stimă, îți purtau vorba bună.

Mi se-ndoie azi pana într-un semn de-ntrebare,

Cum purtat-ai izbânzi fără sânge și foc de războaie?

Din ce artă sorbeai verbul clar de-a convinge?

Cum în creier  fierbeai gând lucid de-a învinge?

Pentru-a ta-nțelepciune cu care ai domnit

Pe Alexandru cel Bun tot românu-a iubit

Și-nalt ceru-a turnat harul întru domnire,

Pentru o viață de Om l-ai purtat ca menire.

Un vlăstar altoit-ai pentru posteritate,

Mare Ștefan, nepotul, falnic zid de cetate,

El a dus mai departe flamura de victorii

Și cu fapta-i măreață creștem azi succesorii.

Domnitor înțelept, știi de ce azi mă plâng?

Am un grai, am o Țară pe străbunul Pământ

N-are Țara un Domn ce-ar veni să ne strângă

Într-un stat unitar, prin izbânzi să învingă.

Au din tine o școală înțeleaptă, de pace,

Și-ai tăi pași glorioși n-are cine îi face,

Știi de ce astăzi tulbur pacea ta de mormânt?

Înțelept, Bun și Vrednic vreau să tuni prin cuvânt:

„Patrioți de dârvală, ce-ați făcut din străbunul pământ?

Ați vândut, ați distrus, risipita-ți moșia în vânt?

Învățat-ați din Iuda, fără frică de ziua ce vine,

Vă mai ține pământul?

                          Mai gustați și din hrinca-i de pâine?”

 

 Ca țărâna mă-nchin, te înalț în memorii,

Strămoșul meu, te-mbrac în versul de glorii,

Istoria te-a botezat Alexandru cel Mare și Bun,

Un simbol de iubire-absolută

                               pentru neamul și plaiul străbun!

 26 ianuarie 2013         Maria Botnaru

Anunțuri

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Acest articol a fost publicat în MĂRIA SA - POEZIA ! (dedicaţii şi...). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s