POEZIA PATRIOTICĂ A MARIAI BOTNARU: OSÂNDIȚI LA RĂBDARE

OSÂNDIȚI LA RĂBDARE

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Parcă suntem născuți, pe-astă lume, pitici,                                                                                       Ca-ntr-o noapte trăim…  încă vii licurici,                                                                                 Parcă soarta ne-arucă ca semințele mici,                                                                                         Să ajungem la capăt cu speranțe de pici.

Și nici nu se-ntrevede începutul mai clar,                                                                                       Şi-un dezastru ne-aşteaptâ pe toți în final,                                                                                             Iar „mai marii pe noi” râd de sus, de pe mal,                                                                                   Cum se zbate poporul, coperit de-acest val, infernal.

Dacă astăzi tăcerea este-o mască de bal                                                                                        Și răbdarea ne-a prins în colți de metal,                                                                                           Dacă ne-au oropsit să-acceptăm acest hal,                                                                                       Aspira-vor urmaşii „mai măreț” ideal?

E minciuna stăpână pe-acest colț de țărână
        Şi un pumn de nebuni spre peire ne mână,
                      Unde, oare, se-ascunde acea magică mână,
                                     Licuricilor vii să le dea şi puțină lumină….

Cu hotarul deschis în Europa batem la poartă,
           O tristețe ne-ajunge în os…  enigmatică soartă,
                       Uniuni de tot felul au croit cum au vrut vechea hartă,
                                      Dar nimic nu învață românul… rătăcirea desfată!

O rabdare-n tăceri îngropată nu aduce izbânzi niciodată!

… Atotputernic cerul îşi varsă pe pământ misterul,
Bulbucii copți îmi deapănă pe gânduri lerul,
Neliniştea în ziua cea de mâine mă petrece,
Mă-ncred în el…,  dar lacrima de nedreptate vine să  înece!

5 august 2014 Maria Botnaru

SURSA: http://www.tighinaromaneasca.wordpress.com

Anunțuri

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Galerie | Acest articol a fost publicat în MĂRIA SA - POEZIA ! (dedicaţii şi...), PRIETENII M-AU INFORMAT:. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s