TESTAMENTUL LUI PETRU CEL MARE AL RUSIEI

Petru_IRomânia s-a aflat întotdeauna la intersecţia drumurilor puternicilor lumii, ceea ce l-a îndreptăţit pe Nicolae Iorga să afirme: „Când Orientul a pornit spre Occident, când Răsaritul şi-a dat mâna cu Apusul, când Nordul a vrut să se întâlnească cu Sudul, aici s-au întâlnit”. Aşa este şi astăzi! Potrivit comunicatului de presă remis la finalul recentei şedinţe a C.S.A.T., în cadrul acesteia a fost discutat şi aprobat bugetul de stat „pentru primul an de război” (pentru perioada 2014-2016). Membrii Consiliului au aprobat structura acestuia, „conceput ca parte integrantă în ansamblul de măsuri şi acţiuni care se stabilesc şi se realizează pe timp de pace pentru satisfacerea cerinţelor de apărare, concomitent cu asigurarea continuităţii activităţilor economico-sociale în caz de mobilizare sau război”. De asemenea, în contextul solicitărilor formulate de către forţele din cadrul sistemului naţional de apărare, a fost actualizat Planul de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare[1].(Redacţia ART-EMIS)
 
Prin așezarea lor „ca o lacrimă latină într-un imens ocean slav”, „românii au stat mereu în calea expansiunii panslaviste au încurcat totdeauna planurile cancelariei țariste”.În acest sens, din rapoartele adresate Comitetului de Salvare Publică de către C. Stamati, întâiul agent francez acreditat în Țările Române aflăm că „în cursul negocierilor pentru încetarea războiului început la 1787, rușii începură prin a cere Moldova și numai la urma se mulțumiră cu fruntăria Nistrului”. Tot din însemnările demnitarului francez aflăm că „Principatele Moldovei și Țării Românești au devenit obiectul ambițiunii cotropitoare” și că „după extensiunea limitelor sale până la țărmurile Nistrului, [rușii proiectează în chip vădit cotropirea Moldovei și aceea a Basarabiei, spre a se apropia pas cu pas de Dunare”.
 
Testamentul lui Petru cel Mare.
 
„În numele Prea Sfintei şi Nedespărţitei Treimi, Noi, Petru I, către toţi pogorâtorii noştri şi moştenitorii tronului şi guvernului naţiei rosieneşti:
Marele Dumnezeu de la care avem existenţa şi Coroana noastră, luminându-ne, şi sprijinindu-ne, îmi iartă mie a privi pe poporul rossienesc, ca chemat a stăpâni în viitorime toată Europa.
Eu pui temei acestei idei, că naţiile europene au agiuns, cele mai multe, într-o stare de decădere sau că merg ele cu mare grăbire spre a lor cădere.
Urmează dar a fi ele cu înlesnire şi fără îndoială subjugate de un popor tânăr şi nou când acela va ajunge la întregimea creşterii sale şi va căpăta totală puterea sa.
Eu privesc năvălirea popoarelor Nordului de a cuprinde ţările Occidentului şi ale Orientului ca o mişcare periodică hotărâtă în scopurile Proniei – care de asemenea au făcut a se renaşte şi poporul roman prin năvălirea barbarilor.
Strămutările oamenilor ce locuiesc spre pol sunt ca umflarea râului Nil ce vine la oarecare vreme ca să îngraşe cu ,al său mâl glodul ţărmurilor celor uscate ale Eghipetului. Eu am găsit pe Rossia un pârâuleţ şi o las un râu mare…, iar moştenitorii mei vor face-o şi mai întinsă, hotărât să rodească Evropa cea stârpită şi valurile lor se vor revărsa peste toate stavilele ce ar ispiti niscaiva mâini slăbănogite a pune împotriva lor, dacă însă urmaşii mei vor şti a îndrepta o direcţie a lor.
Pentru aceasta dar Eu le las lor instrucţiunile următoare care le, recomandă la a lor luare aminte ca să le păzească cu statornicie.
I. A ţine naţia rossienească nepreacurmat într-o stare de război spre a avea pre soldaţii ei pururea deprinşi la război, nelăsând-o a răsufla, decât numai pre câtă vreme va cere trebuinţa de a duce în mai bună stare finanţele statului, de a preface armiile şi de a alege prilejul favorabil pentru a începe vreun război; cu acest chip se va face o pace să ajute războiului şi războiul să ajute pacea în interesul întinderii Rossiei şi a înaintării ei la înflorire.
II. A chema prin toate mijloacele posibile de la naţiile cele mai învăţate ale Evropei comandirii în vremi de război şi oameni învăţaţi în vreme de pace, spre a face ca naţia rossienească să capete folosul de la celelalte naţii fără a pierde nimica din ale sale proprii.
III. Să se amestece la tot prilejul în toate provinciile şi dezbaterile din Evropa, mai vârtos în cele din Germania care fiind mai cu apropiere o interesează mai cu seamă. 
IV. A vârî vrajbă în Polonia, a hrăni în ea tulburări şi necontenite j aluzii, a-i câştiga cu bani  pe cei puternici ai ei, a avea înrâuriri în Dietele lor şi a le cumpăra spre a putea lucra şi ei la alegerile Crailor lor; a-şi face partizani în Polonia şi a-i proteja, a vârî oşti rosieneşti în Polonia şi a le ţine vremelniceşte, până la prilejul de a rămâne acolo pentru totdeauna.
Dacă puterile megieşe s-ar împotrivi atuncea să le împace vremelnic împărţind-o… până când va putea lua de la ele înapoi ce li s-a dat.
V. A lua cât s-ar putea mai mult din notările Sveziei (Suediei, n.r.) şi a şti cum să facă astfel ca însăşi Svezia să-i deschidă război spre a-i găsi pricină de a o subjuga. Pentru a isprăvi însă aceasta, trebuie a dezbina pe Svezia de Danemarca şi pe Danemarca de Svezia şi cu luare aminte a hrăni rivalităţile lor…
VI. A se însoţi prinţii rossieneşti totdeauna cu principesele din Germania spre a înmulţi rudirea cu mai multe familii a ei, a apropia interesurile ei de ale noastre, şi înmulţindu-se influenţa noastră acolo să se unească de la sine cu pricina noastră.
VII. A căuta să câştige alianţa de comerţ cu a Engliterei (Angliei, n.ed.) mai mult decât a oricărei alte puteri, pentru că ea este o putere care are mai multă trebuinţă de noi, la cele trebuitoare marinei, şi care poate fi şi mai folositoare la desvoltarea marinei noastre, a schimba cheresteaua noastră şi alte producturi ale noastre cu aurul ei şi a face ca neguţătorii şi matrozii să aibă cu ai noştri o nepreacurmată înclinare, căci ei vor deprinde şi pe acei ai naţiei noastre la navigaţii şi comerţ.
VIII. A se întinde neîncetat către Nord pe marginea Mării Baltice şi către Sud pe marginea Mării Negre. 
IX. A se apropia cât s-ar putea mai mult de Constantinopol şi de India, ca acel ce va stăpâni acolo va fi cel adevărat stăpânilor al Lumii.
Deci trebuie a deschide necurmat războaie, când cu Turcia, când cu Persia, a face tarsanele (arsenale, n.r.) pe Marea Neagră pentru a lucra la corăbii.
A pune câte puţin stăpânire pe această mare cum şi pe Marea Baltică, acestea fiind două poziţii trebuitoare la izbânda întreprinderii noastre.
A grăbi căderea Persiei, a străbate până la Golful Persic, a restatornici de se poate prin Siria comerţul cel din vechime al Orientului şi a-l întinde până la India care este magazia Lumii.
Ajungând odată acolo, va putea atunci Rossia a se lipi de aurul Engliterei. […]
X. A face de a se interesa curtea Austriei ca să se izgonească turcii din Evropa şi a nimici jaluziile ei, când se va ajunge la Constantinopole, întărâtându-i ei un război cu statele cele vechi din Evropa, sau dându-i o părticică din folosul izbânzii, care mai târziu i se va lua înapoi.
XI. A face pre toţi grecii cei dezbinaţi sau schismatici, ce sunt împrăştiaţi şi în Polonia, să se lipsească de ea, a-i face să i se închine, a se face sprijinul lor şi a-şi întemeia mai înainte o predominare universală, printr-un fel de autocraţie erarhicăcovârşitoare; aceştia vor fi atâţia prieteni pe care îi va avea Rossia în statul fieştecăruia duşman al ei.
XII. După ce Svezia se va desmăluda, Persia se va birui, Polonia se va subjuga şi Turcia se va supune, apoi adunând armiile noastre şi fiind păzită Marea Neagră şi Marea Baltică cu corăbiile noastre, trebuie mai întâi a propune îndeosebi şi foarte tainic la Curtea Franciei,apoi la cea a Austriei de a împărţi cu ea imperiul lumii. […]
XIII. Dacă amândouă aceste Curţi vor refuza aceea propunere a Rossiei, care nu este nicicum de crezut, atuncea ar trebui să ştie cum se împarte între ele gâlcevirea şi a le face să se slăbească una pre alta, când apoi Rossia folosindu-se de un prilej hotărâtorii! va năvăli asupra Germaniei cu ostile sale cele pregătite, pornind totodată şi două flote mari: una de la Marea de Azov şi alta de la portul Arhanghelsk, încărcate cu cete de asiatici şi însoţite spre apărarea lor cu flote înarmate de la Marea Baltică şi Marea Neagră, care trecând de la Marea Mediteraniană şi de la Ocean vor năpădi – pe de o parte ele în Francia în vreme când pe altă parte va fi Germania năpădită. 
Aceste două ţări, biruindu-se cealaltă parte a Evropei apoi, vor trece lesne şi fără nici o împotrivire sub jugul Rossiei. Aşa se poate şi aşa trebuie a se subjuga Evropa. ”
Petru I-ul
 
Bibliografie
– George Catisanu: „Putin şi mostenirea Testamentului lui Petru cel Mare” – Roman L., Testamentul lui Petru cel Mare, Iaşi, Editura Tipografia Buciumului, 1892
– *** Texte care au zguduit lumea, Iaşi, Editura Moldova, 1995, 158 p.
–––––––––––––-
Anunțuri

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Galerie | Acest articol a fost publicat în FĂRĂ COMENTARII:, PRIETENII M-AU INFORMAT:, SFATURI PENTRU PRIETENII MEI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la TESTAMENTUL LUI PETRU CEL MARE AL RUSIEI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s