CE FAC TRUPELE RUSEŞTI DISLOCATE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Ce fac trupele rusesti dislocate in Republica Moldova

Studiul:

Rolul și misiunea forțelor rusești de pacificare în Republica Moldova – abordări științifico-practice cu privire la jurisdicție și responsabilitatea forțelor de pacificare, în contextul acordului de încetare a focului din 21.07.1992 încheiat între Republica Moldova și Federația Rusă. Aplicarea legislației penale în privința soldaților ruși care comit infracțiuni/contravenții pe teritoriul Republicii Moldova”.

  1. Aspecte generale.

Operaţiunea de menţinere a păcii în Republica Moldova este reglementată de prevederile Acordului cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, semnat la 21 iulie 1992 de către preşedinţii Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse.

Dirijarea cu această operaţiune este efectuată de către Comisia Unificată de Control(CUC), compusă din delegaţiile din partea RM, regiunii transnistrene şi a Federaţiei Ruse. Ucraina şi Misiunea OSCE în Moldova participă la lucrările CUC în calitate de observatori.

Pentru implementarea practică a misiunii, Comisiei i-au fost atribuite Forţele de menţinere a păcii (FMP) compuse din contingentele militare ale pacificatorilor din partea RM, regiunii transnistrene şi ai FR, iar începînd cu anul 1998 – şi un grup de observatori militari ucraineni (10 ofiţeri). Pacificatorii se subordonează Comandamentului Militar Unit (CMU).

În scopul delimitării părţilor aflate în conflict, conform Acordului din 1992, a fost creată Zona de Securitate (ZS) – un teritoriu demilitarizat pe ambele maluri ale Nistrului, de aproximativ 225 km lungime şi 12-20 km lăţime, care este divizată în trei sectoare – Nord, Centru şi Sud.Toate deciziile şi hotărîrile în cadrul CUC şi CMU sînt adoptate în bază de consens, fapt care a predeterminat ineficienţa activităţii acestor structuri.

***

Iniţial, Forţele de menţinere a păcii erau formate din 6 200 de militari (6 batalioane ruse şi cîte 3 din partea RM şi a regiunii transnistrene, dotate cu tehnică blindată şi o escadrilă de helicoptere). La momentul desfăşurării operaţiunii de pacificare în ZS activau 83 posturi (57 staţionare, 18 puncte de control şi 8 mobile). Deoarece ulterior situaţia în ZS a devenit mai stabilă, în perioada 1995-1996 s-a început procesul de reducere treptată a posturilor FMP.

La 20 martie 1998 conducerea RM, FR, Ucrainei şi liderul administraţiei de la Tiraspol au semnat la Odesa Acordul cu privire la măsurile de încredere şi dezvoltare a contactelor între Republica Moldova şi Transnistria. În conformitate cu acest document contingentele pacificatoare ale RM şi regiunii transnistrene urmau să fie reduse pînă la 500 persoane fiecare. La fel, era prevăzut lichidarea unor posturi staţionare ale FMP şi înlocuirea lor prin patrulare mobilă. Aceste masuri au fost orientate spre reducerea confruntării în Zona de Securitate, urmînd să contribuie procesului de demilitarizare. Pînă în prezent a fost îndeplinită doar obligaţiunea de reducere a FMP: în momentul de faţă RM dispune de 413 pacificatori; regiunea transnistreană – 420 (însă în afara ZS este dislocat încă un batalion cu 345 de pacificatori); FR – 411. Ucraina este reprezentată de 10 observatori militari. Numărul posturilor staţionare ale Forţelor de menţinere a păcii care activează în ZS s-a redus pînă la 15.

În anul 2003 din unităţile de pacificatori ai RM şi regiunii transnistrene a fost retrasă tehnica blindată. Conform Acordului din 1992, părţile urmau să-şi evacueze din ZS toate unităţile sale armate, alte formaţiuni paramilitare, tehnica de luptă şi armamentul. RM a îndeplinit în totalitate aceste condiţii.

Regiunea transnistreană pînă în prezent are dislocate în ZS peste 2/3 din potenţialul său militar, precum şi posturi ale altor structuri de forţă care nu sînt prevăzute de către Acordul menţionat („vamale”, de „grăniceri”, „serviciu migraţional”). În acest context, se menţionează că în Zona de Securitate, fără înştiinţarea şi acordul CUC, au fost construite 5 „terminale” şi activează 24 posturi transnistrene la care efectuează controlul „vamal”, de „grăniceri” şi „migraţional”. Unele dintre ele au fost plasate chiar în locul, unde anterior erau staţionate posturile FMP.

Potrivit rapoartelor CMU, în Zona de Securitate sînt dislocate următoarele unităţi ale structurilor de forţă transnistrene:

  • 3 din patru brigăzi motorizate de infanterie;
  • 3 comenduiri militare;
  • 1 regiment de geniu;
  • subdiviziuni ale structurilor de forţă cu destinaţie specială („Dnestr”, „Delta”, „Scorpion”, „Cobra”);
  • 6 districte ale „oastei căzăceşti de la Marea Neagră” (conform legislaţiei transnistrene face parte din structurile de forţă);
  • 6 state majore ale „miliţiei populare”, structură militarizată;
  • 6 comenduiri ale forţelor de „grăniceri” înarmate cu arme automate;
  • 13 pichete de „grăniceri” (dintre care 5 căzăceşti) şi 15 posturi fixe ale acestor trupe;
  • 24 posturi mixte ale structurilor de miliţie şi vamă.

Formaţiunile nominalizate încalcă sistematic statutul ZS: înrolează recruţi şi angajaţi, efectuează instruirea acestora, inclusiv în condiţii de campanie; efectuează trageri din diferite tipuri de armament; se admite în mod regulat circulaţia necontrolată a militarilor prin zonă.                                Creşterea în continuu a numărului de posturi cu infrastructura respectivă din partea structurilor de forţă transnistrene, mărirea efectivelor şi lărgirea spectrului de misiuni pentru ei în zona de responsabilitatea a forţelor pacificatoare creează condiţii de destabilizare a situaţiei în regiune. Afirmarea că amplasarea unilaterală şi activitatea neautorizată a posturilor de control nu ţine de competenţa CUC este un caz elocvent din alte multe cazuri de aşa gen. Partea transnistreană califică aceste posturi în calitate de formaţiuni care marchează „frontiera de stat” cu RM. Acest aspect contravine direct cu prevederile Acordului din anul 1992 privind demilitarizarea, menţinerea păcii şi stabilizării în ZS, eliminarea barierelor existente în calea circulaţiei libere a persoanelor, a mărfurilor şi a serviciilor; Delegaţia transnistreană în mod robust, diminuează rolul şi competenţele Comisiei la gestionarea situaţiilor de conflict cu implicarea structurilor de forţă separatiste, promovează poziţia privind desfăşurarea oricăror acţiuni în ZS ce nu contravin cu prevederile documentelor de regulament ale CUC în scopul de a consolida interesele administraţiei transnistrene.    În acest context, în pofida documentelor semnate, pe tot parcursul perioadei de după 1992, administraţia de la Tiraspol a militarizat intens Zond de Securitate. Unităţile militare dislocate în ZS sînt completate şi instruite în mod regulat. Însă nici CUC, nici Comandamentul Militar Intrunit (CMU) pînă în prezent nu au primit o informaţie din partea delegaţiei transnistrene în Comisie privind structura, componenţa, dotarea cu armament şi sarcinile pe care le îndeplinesc aceste unităţi.   Circumstanţele menţionate semnifică faptul că operaţiunea de menţinere a păcii nu este în stare să realizeze unul din scopurile sale principale – demilitarizarea ZS, după cum este prevăzut de documentele ce reglementează desfăşurarea operaţiunii.

Situaţia creată în ZS confirmă că mecanismul existent de pacificare nu poate asigura realizarea deplină atît a prevederilor Acordului din 1992, cît şi a hotărîrilor adoptate nemijlocit în cadrul CUC şi nu garantează o susţinere eficientă a păcii şi stabilităţii în regiune. Totodată, lipsa de eficienţă şi caracterul depăşit al mecanismului de menţinere a păcii condiţionează perpetuarea unor situaţii tensionate în Zona de Securitate. Din cauza poziţiei neconstructive a reprezentanţilor Federaţiei Ruse şi a regiunii transnistrene, nu s-a înregistrat un progres palpabil în procesul de sporire a gradului de transparenţă şi încredere în domeniul militar al regiunii transnistrene.

  1. Problemele existente şi potenţiale ce pot afecta situaţia în Zona de securitate.
  • Rămîne tensionată situaţia în penitenciarele nr.8 şi nr.12, subordonate Ministerului Justiţiei al RM, situate în or.Bender (raion cu grad sporit de securitate). Se urmăreşte sistarea activităţii acestor instituţii şi acapararea edificiilor, este folosit ca argument la masa de negocieri prin punerea impedimentelor la deschiderea podului peste r. Nistru, în vecinătatea s. Gura – Bîcului.
  • Activitatea inspectoratului de poliţie din or.Bender rămîne în centrul autorităţilor a.n. regiuni care continuă campanie de intimidare a colaboratorilor de poliţie. Administraţia municipală insistă asupra evacuării acestuia la Varniţa;
  • Constrângerile de asigurare cu încăperi, materiale didactice, produse alimentare cu care se confruntă şcolile moldoveneşti, subordonate Ministerului Educaţiei al RM, situate în ZS;
  • Situaţia în localitatea Corjova, raionul Dubăsari, rămîne constant dificilă, îndeosebi în perioada alegerilor în RM. Devine tot mai pronunţată intenţia regimului de a expulza autorităţile constituţionale din Corjova;
  • Fenomenul de atragere de partea Tiraspolului a populaţiei din localităţile situate în stînga Nistrului, aflate sub jurisdicţia RM, prin acordarea diferitor facilităţi, pensii mărite şi a preţurilor menţinute artificial la un nivel mai mic, în comparaţie cu cele existente în dreapta Nistrului, la energia electrică şi gazele naturale;
  • Continue să fie ignorate propunerile privind perfecţionarea mecanismului de pacificare ce se referă la aprobarea suplimentului la Instrucţiunea pentru observatorii militari, comendanţilor militari, introducerii principiului de rotaţie la completarea structurilor de conducere a operaţiunii pacificatoare – şefului statului major întrunit, superiorii la posturile FMMP, grupurilor de observatori militari, etc.;
  • Un moment esenţial care afectează situaţia în ZS poate deveni oficilizarea în mijloacele mass-media trecerea-transferul Serviciului de grăniceri în componenţa MAI în calitate de poliţie de frontieră. Aspectul dat are toate şansele de a favoriza pe partea transnistreană în vederea consolidării poziţiilor de suport a prezenţei posturilor (trupelor de grăniceri) în ZS şi marcarea a.n. frontiere de stat.
  • Un alt aspect îngrijorător devin măsurile de control consolidate al fluxurilor migraţionale prin regiunea transnistreană în contextul dialogului RM – EU privind liberalizarea regimului de vize care urmează a fi minimizat impactul eventual negativ asupra activităţii Comisiei Unificate de Control  (sarcinile posturilor de migraţiune posibile în cadrul posturilor de vamă – fiscale şi poliţie ale RM în ZS conform instrucţiunilor EUBAM pe tot perimetrul ei, în total – 24 de posturi sau instalarea lor în ZS la limita administrativă).
  1. Rolul Forţelor de pacificare a Federaţie Ruse în operaţiunea de menţinere a păcii în regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

Conform multiplelor declaraţii a diferitor oficiali din cadrul structurilor de stat ale Federaţiei Ruse, această operaţie este una din cele mai eficiente operaţii de menţinere a păcii, desfăşurată la sfîrşitul sec.XX – începutul sec.XXI.

Anume „exclusivitatea şi eficienţa” sa au transformat această operaţie într-un paravan (scut) de securitate ce asigură protecţia existenţei şi dezvoltării regimului de la Tiraspol.

Este bine ştiut că ineficienţa activităţii CUC şi Comandamentului Unificat al Forţelor Mixte de Menţinere a Păcii (FMMP) nu este cauzată numai de poziţia reprezentanţilor regimului de la Tiraspol, dar se datorează în mare măsură poziţiei oficialităţilor Federaţiei Ruse (inclusiv din cadrul acestor mecanisme).

Federaţia Rusă, care are interese destul de bine determinate în RM şi în această regiune a Europei, nu poate fi mediator nepărtinitor în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean.

Contingentul Militar al Federaţiei Ruse la moment include: conducerea (comandamentul şi statul major), 2 comenduiri militare (a raionului cu regim de securitate sporit – Bender şi a sectoarelor de Centru şi Nord a Zonei de securitate – Dubăsari)), de asemenea 1 (unu) batalion în or. Bender (o companie a acestuia este dislocată la Dubăsari). Efectivul constituie circa 411 militari (conform statelor de organizare – 422). Tehnică blindată (TAB) – 16 unităţi, din care 13 se află la posturi (tripartite, bilaterale şi unilaterale). De rind cu acestea, pentru îndeplinirea misiunilor în Zona de securitate sînt prevăzute echipajele şi helicopterele detaşamentului independent de helicoptere, care se disloca pe aerodromul din Tiraspol (Mi-8 – 2 un., Mi-24 – 2 un.).

În baza experienţei acumulate pe parcursul operaţiei nominalizate, se consideră necesar de a menţiona următoarele:           

  • Principiile de bază ale ONU cu referinţă la desfăşurarea operaţiunilor de menţinere a păcii cum ar fi imparţialitatea şi ne antrenarea părţilor implicate în conflict (beligerante) au fost încălcate. Unul dintre elementele-cheie ale principiilor ONU de menţinere a păcii este că o Operaţiune de menţinere a păcii (OMP) ar trebui să fie imparţială. OMP existentă este compusă din părţi ale conflictului: Moldova, Rusia şi administraţia de la Tiraspol.

Având în vedere că acordul de încetare a focului a fost semnat între preşedintele Rusiei, Boris Elţîn şi preşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, şi luând în considerare

hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului in cazul “Ilaşcu şi alţii versus Moldova şi Rusia”61, conflictul transnistrean este un conflict între Republica Moldova pe de o parte şi Federaţia Rusă şi administraţia de la Tiraspol pe de altă parte. De-a lungul timpului şi luând notă de aşa numitul Memorandum Primakov din 1997, Federaţia Rusă

a încercat să inducă ideea că există un conflict între malul drept şi malul stâng al râului Nistru. De fapt, conflictul este între Republica Moldova pe de o parte şi Rusia şi administraţia de la Tiraspol, pe de altă parte, şi nu între oamenii de pe ambele maluri. Prin urmare, părţile conflictuale formează OMP

Deciziile luate în cadrul CMU, în special privind activitatea observatorilor militari sunt primite prin consens, ceia ce permite în majoritatea cazurilor, părţilor ruse şi transnistrene să blocheze orice ieşire în cazurile incidentelor cauzate de structurile de forţă separatiste în Zona de securitate.

În primul rând, însăşi organizarea funcţionării principalului organism militar subordonat CUC — care este Comandamentul Militar Unificat — prevede un mecanism de luare a deciziilor, care nu este caracteristic pentru militari. Aceasta se referă la principiul consensului. Având în vedere că cel puţin doi comandanţi militari de rang înalt de la Comandamentul Militar Unificat, de regulă, au o poziţie diametral opusă, şi că această metodă este mult mai specifică pentru funcţionarea instituţiilor politice, este logic de a concluziona că nu este nici chiar teoretic posibil de a asigura o funcţionare eficientă a Comandamentului Militar Unificat. În al doilea rând, insistenţa constantă a comandanţilor militari din Federaţia Rusă şi Transnistria de a formaliza activitatea grupurilor de observatori militari, de asemenea, reduce semnificativ eficienţa componentei militare a procesului de pace. Uneori sunt avansate unele propuneri învechite, ceea ce oferă o revenire la o practică în mod clar depășită de planificare a procesului de monitorizare a situaţiei din Zona de securitate de către grupurile de observatori militari pentru o lună sau chiar un an. În loc de a accepta realitatea, care presupune că situaţia în Zona de securitate evoluează şi se schimbă, observatorii militari ruşi preferă să îşi îndeplinească misiunea într-un mod planificat dinainte şi pentru toate situaţiile stabilite. Şi ceea ce este şi mai grav — unii observatori din Rusia şi regiunea transnistreană, îşi depăşesc în mod clar atribuţiile, şi îşi permit să clasifice problemele, care le parvin de la cetăţeni şi reprezentanţi ai autorităţilor locale în economice, politice şi altele, deoarece ei cred ca ele , “nu au legătură cu menţinerea păcii”, în timp ce, de fapt, toate aceste probleme sunt legate de drepturile fundamentale ale oamenilor de a circula liber în Zona de securitate.

  • Şeful Statul Major Întrunit, şeful grupurilor de observatori militari, şefii posturilor de menţinere a păcii şi 2 comenduiri militare (a raionului cu regim de securitate sporit – Bender şi a sectoarelor de Centru şi Nord) sunt numiţi şi aparţin Federaţiei Ruse. Acest fapt constrânge la maximum activitatea acestor mecanisme în această operațiune de menţinere a păcii. Cauza eficienţei scăzute a Forţelor Mixte de Menţinere a Păcii rezidă în faptul că cea mai mare parte a structurii de menţinere a păcii, cu excepţia Comandamentului Militar Unificat, şi anume Statul Major, comandanţii militari, toate posturile situate în zona de securitate, se află sub comanda ofiţerilor ruşi. Din nefericire, aceşti ofiţeri de multe ori fie nu înţeleg specificul activităţii lor fie sunt instruiţi în aşa fel încât pur şi simplu să nu observe şi să nu intre în esenţa proceselor, care au loc în zona

de securitate. În plus, problema este agravată din cauza faptului că contingentul de menţinere a păcii din Rusia include locuitori din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, care deţin cetăţenia rusă şi care pot rezolva prin această modalitate problema angajării în câmpul de muncă. Este firesc că ei sunt cointeresaţi personal ca această operaţiune “unică” de menţinere a păcii să dureze cât mai mult posibil iar, la modul ideal, veşnic.  Orice parte care, pentru un motiv sau altul, se opune schimbării formatului de menţinere a păcii în regiunea transnistreană va fi puternic susţinută de către aceştia. În calitate de măsură temporară (interimară), pentru îmbunătăţirea mecanismului de menţinere a păcii (sau, grupurilor de observatori militari, statului major întrunit, comenduirilor militare şi posturilor), este necesar să se introducă un mecanism de rotaţie a înalţilor funcţionari, împreună cu îmbunătăţirea dispoziţiilor şi regulamentelor de bază, care reglementează activităţile operaţiunii de menţinere a păcii.

Interesele geopolitice ale Rusiei în regiunea transnistreană.

Poziţia rusă faşă de soluţionarea problemei transnistrene va rămâne contradictorie şi ambiguă. Caracterul contradictoriu este condiţionat de tendinţele obiective a dezvoltării din prezent din Rusia ţinînd cont din evenimentele (războiul) din Ucraina.

Aceste tendinţe se formează atât sub influenţa factorilor externi, cât şi celor interni. Tendinţa dominantă în dezvoltarea internă în viitorii ani va fi gravitaţia spre construirea unui “stat civilizat” total rusificat. În aspect de politică externă tendinţa aceasta se va manifesta prin aceea că în soluţionarea conflictului transnistrean conducerea rusă va continua accentul pe necesitatea păstrării în viziunea rusă a integritii teritoriale a Republicii Moldova. În acest plan Rusia va continua imitarea jocului de rol a garantului securităţii şi stabilităţii în regiunea transnistreană.

În acelaşi timp, în aspectul politicii externe, Rusia, probabil, în perspectivă nu va putea să se dezică de pretenţiile de restabilire a unei supraputeri şi a influenţei dominante la formarea întregului landşaft geopolitic european. Întrucât Rusia nu arată nici o intenţie de a se încadra în procesul de integrare europeană, ci vrea să devină a putere dominantă în Europa de Est, apoi ea este aşteptată, prin urmare, de relaţii deloc simple cu astfel de uniuni europene şi euro-atlantice ca NATO şi UE. Menţinând pretenţiile existente, puterea şi nivelul confruntării la moment a Rusiei cu Occidentul va fi determinat de resursele şi posibilităţile interne. Şi pentru că resursele cele mai mari pentru Rusia continue să rămână resursele militare, este clar că regiunea separatistă este un cap de pod menţinut în posesie prin prezenţa militară şi datorită acestui fapt Rusia exercita o influenţă politico-militară asupra întregii Europe de Est.

Însă reieşind din faptul că Rusia şi-a pierdut supremaţia militară asupra Occidentului, criza economică actual şi mai degrabă slăbiciunea, decât puterea, în final o va împinge spre relaţii de parteneriat cu ţările vest-europene şi organismele lor cum ar fi NATO şi UE, spre o politică de negocieri şi compromisuri reciproc avantajoase. În raport cu CSI, inclusiv şi Moldova această politică va condiţiona tendinţa Rusiei de a menţine supremaţia în spaţiul post-sovietic european nu pe baza concordării intereselor ţărilor din Comunitate, ci pe baza dominării monopoliste a Rusiei, în primul rând a celei militar-politice şi economice. De fapt cu aşa o politică Rusia nu va fi cointeresată să reînceapă escaladarea militară a conflictului transnistrean. E clar faptul că având astfel de interese geopolitice pentru Rusia reglementarea conflictului transnistrean este nefavorabilă., pentru că o lipseşte de argumentele menţinerii prezenţei militare în această regiune.

  1. Transformarea operaţiuni de menţinere a păcii (o viziune perspectivă).

      Actuala operaţiune de pacificare instituită în baza prevederilor Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992 cu privire la stoparea conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova a jucat un rol pozitiv în încetarea focului şi separarea forţelor beligerante.

Cu timpul, însă, această operaţiune s-a transformat într-un factor de conservare a situaţiei, de trenare a negocierilor de reglementare politică şi de încurajare a tendinţelor obstrucţioniste a liderilor transnistreni. La faza actuală de desfăşurare a operaţiunii de menţinere a păcii un rol relevant îi revine Comisiei Unificate de Control (CUC) privind iniţierea procesului de monitorizare corespunderii situaţiei în zona de responsabilitate a forţelor pacificatoare conform prevederilor Acordului din 1992 cu implicarea specialiştilor internaţionali sub auspiciul Misiunii OSCE.

De la început, procesul respectiv, să demareze iniţial în raionul cu regim sporit de securitate, or. Bender. Alt complex de măsuri ce ţin de autoritatea CUC ar fi promovarea măsurilor de transparenţă a Zonei de securitate la capitolul prezenţei unităţilor militare, prezentarea propunerilor în vederea schimbului de informaţie reciprocă despre structuri, numeralul efectivului, armamentului şi tehnicii militare inclusiv şi ale formaţiunilor organelor de drept.

În continuare, premiza transformarii operaţiunii de pacificare într-o misiune multinaţională civilă cu mandat internaţional ar oferi rezultate pozitive. Evoluţia de mai departe a lucrurilor în Zona de securitate ar putea continua în moduri diferite. O modalitate, care este mai convenabilă pentru partea moldovenească, ar consta din două etape consecutive, ce conţin următoarele faze: Etapa 1 — Comisia Unificată de Control îşi va schimbă structura, incluzând reprezentanţi ai Uniunii Europene în calitate de observatori în activităţile sale; în activităţile Comisiei Unificate de Control creşte rolul grupului de observatori militari completat cu reprezentanţi ai Uniunii Europene şi să fie format din zece reprezentanţi de fiecare parte; Introducerea comandamentului prin rotaţie în conducerea Forţelor mixte de pacificare; reducerea unităților de transport, armamentului de infanterie şi contingentului militar: Etapa 2 — Stabilirea unui nou mecanism de control şi management în Zona de securitate, crearea unei noi Comisii Unificate de Control, cu 6 reprezentanţi cu drepturi egale şi anume OSCE, Federaţia Rusă, Uniunea Europeană, Ucraina, Republica Moldova şi regiunea transnistreană; comisia va lua decizii prin majoritate simplă; retragerea completă a contingentelor militare ale misiunii internaţionale de observatori militari şi civili din Republica Moldova şi transformarea acesteia într-o misiune internaţională de observatori civili; şi încetarea definitivă a activităţii Comisiei Unificate de Control, a misiunii internaţionale de observatori civili şi lichidarea Zonei de securitate. Prima etapă presupune doar reformarea Comisiei Unificate de Control şi grupului de observatori militari prin introducerea de noi membri. A doua etapă are ca scop să ofere o soluţie definitivă prin transformarea misiunii existente într-o misiune civilă şi renunţarea treptată la zona de Securitate.

Transformarea în contextul procesului de reglementare politică a conflictului transnistrean a actualei operaţiuni de pacificare într-o misiune multinaţională civilă cu mandat internaţional va contribui efectiv la stimularea negocierilor, întărirea încrederii, la garantarea păcii şi securităţii în regiune. La formarea şi desfăşurarea acestei misiuni care trebuie să fie una imparţială vor putea participa reprezentanţi ai statelor-membre ale UE, Federaţiei Ruse şi altor state interesate.

Minstru al Apărării si Ministru de Interne în Republica Moldova în perioada 1990-1992

Gen.Divizie ® Ion Costas

SURSA: http://www.ioncoja.ro

Anunțuri

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Articole, PUNCTE DE VEDERE, TEXTE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s