IN MEMORIAM TATĂLUI MEU, VALERIU ION MORARU (1)

IN MEMORIAM TATĂLUI MEU, VALERIU ION MORARU (1)

Intemeietorul si directorul Muzelui de istorie din c. Jevreni Criuleni Valeriu Ion MoraruValeriu Ion Moraru (24.12.1925- 02.02.1988), istoric, profesor de istorie şi ştiinţe sociale, şef de studii (8ani), directorul Şcolii medii din satul Jevreni, Criuleni (14 ani), întemeetorul primului Muzeu de istorie şi etnografie al satului Jevreni, Criuleni, primul director al muzeului. A insistat şi a trimis la studii sute de tineri şi tinere din Jevreni la diferite instituţii de învăţământ mediu-special şi superior, a organizat şi realizat sute de excursii pentru copiii  şi tineretul din satul Jevreni, Răculeşti şi Bălăşeşti pentru a lărgi orizontul acestora, a depus efort major pentru a mări fondurile bibliotecilor din localitate (şcolară şi sătească); pe tot parcursul vieţii s-a bucurat de autoritate în sat şi raionul Criuleni.

Tatăl tatălui meu, adică bunicul Ion Alexandru Moraru s-a născut la 3 (8) iulie 1884 în satul Capaclia, Judeţul Ismail. Părinţii lui Alexandru Andrei Moraru şi Maria Eftemie Moraru erau români de religie ortodoxă. (Arhiva Naţională a RM, F.211, inv.20, d.27, f.763)

Valeriu Ion Moraru (in dreapta) cu sora sa Maria

Valeriu Ion Moraru (in dreapta) cu sora sa Maria

Unui cercetător ştiinţific o fotografie poate să-i  spună multe. Calitatea pozei, evenimentul, vestimentaţia  ne poate spune în majoritatea cazurilor din ce familie provin  cei fotografiaţi şi multe altele. În faţa Dumneavoastră aveţi una dintre primele fotografii al tatălui meu Valeriu Ion Moraru  în anii copilăriei.Pe tricicletă se află el, iar alături stă cuminte pe scăunel sora sa mai mică, Maria. Fotogragia a fost executată prin anii 1933-1934 la Chişinău. Hănuţele „la modă” a anilor 30 al secolului XX, curate şi bine îngrijite vorbesc despre faptul,  că aceşti copii aparţin unei familii de intelectuali înstăriţi. Chiar şi ţinuta acestor copii drăguţi ne vorbeşte despre  buna educaţie din cadrul familiei şi grija părintească faţă de ei. 

Tatăl meu, Valeriu Ion Moraru (în unele documente Valerian) a fost un om cuminte, un român înflăcărat, căruia Dumnezeu i-a dăruit vocaţia de a fi un excelent cunoscător al istoriei, literaturii române, ruse şi franceze, picturii şi sculpturii clasice mondiale.

De mic copil până la vârsta de pensionare a fost un pescar strălucit, cunoştinţe care  i-au fost de folos în anii deportării 1941-1948 în Siberia de către autorităţile sovietice de ocupaţie.

Tatăl Valeriu Ion Moraru cu sora mea Silvia

Tatăl Valeriu Ion Moraru cu sora mea Silvia

Tata era acela, care din salariul modest de profesor de istorie, apoi şef de studii, director de şcoală îşi cumpăra multe cărţi- monografii, romane istorice, culegeri de documente, albumuri de artă plastică, dicţionare sau alte cărţi despre apicultură, pomicultură sau viticultură. Pentru el, cartea n-a fost niciodată podoabă pentru mobilier, ci o hrană informaţională şi spirituală permanentă. În majoritatea cazurilor într-o noapte începea şi finisa de citit un roman istoric destul de voluminos, fapt care ne convinge că citea foarte repede.

Citea în română şi „moldovenească”(adică româna stâlcită cu multe rusizme şi caractere chirilice), în limba rusă şi  uneori franceză. Citea foarte mult, rupând cu nepăsare din timpul rezervat somnului.

Câteva cuvinte despre fizicul tatălui meu. La înălţime era de un metru 75 şi avea vre-o  65 kg. A fost un om uscăţiv, cu un intelect avansat, fapt care se observa şi  după fruntea lui lată. Spre mirarea multora era un bărbat sănătos şi foarte rezistent. Nu prea a stat prin spitale. În copilărie a fost odată grav bolnav, dar a învins boala cu ajutorul mamei sale Parascovia, prima Femeie învăţătoare din sat, dar şi o excelentă cunoscătoare a medicinii populare şi naturiste. Rare ori răcea şi atunci purta boala „pe picioare”, adică nu obişnuia să stea „la pat”. E greu să-mi amintesc când vre-o dată să-l fi văzut să înghită pastile sau să i se facă injecţie. Până în ultima clipă a avut toţi dinţii sănătoşi.

Ce-i drept, uneori noaptea se trezea şi sărea într-un picior (avea uneori „cârcei” la picioare, din cauza frigului şi apei de ghiaţă pe care l-a tras în Siberia, fiind deportat  de adolescent, împreună cu  tatăl şi fraţii săi, fiind forţat să muncească ca pescar.

                                            (  va urma )

Anunțuri

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Documente, IN MEMORIAM, ISTORIA IN IMAGINI, OAMENI DEOSEBIŢI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la IN MEMORIAM TATĂLUI MEU, VALERIU ION MORARU (1)

  1. Roncea.ro zice:

    Foarte frumoasa evocarea. Asteptam cu interes continuarea!

    • Mersi mult Dragă Prietene pentru susţinere! Este puţinul pe care-l pot face in memoria părinţilor mei. Tata a fost in bun profesor de istorie, asta m-a făcut să aleg această pâine de istoric-cercetător.

  2. Pingback: ALEXANDRU MORARU: TOATĂ PUBLICISTICA DIN ANUL 2015 | Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

  3. Pingback: PUBLICAȚIILE LUI ALEXANDRU MORARU DIN 2015 | ALEXANDRU MORARU BLOG

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s