EXAMEN MEDICAL RIGUROS, ÎNAINTE DE VALIDARE

Înrobire şi trădare „pas cu pas”

Interzis_in_RomaniaÎn urma unui dialog-interviu[1] cu un reprezentant de marcă al mass-media, participant la Sesiunea de Comunicări şi Dezbateri Ştiinţifice, derulată în acest an sub genericul ŞTIINŢA, ISTORIA, ARMATA şi SERVICIILE SPECIALE ÎN APĂRAREA ROMÂNIEI, autiştii, purtători ilegali de creiere, au găsit de cuviinţă, aşa cum, de altfel, prevăzusem, să mă trimită cu generoasă neobrăzare la origini. Au fost deranjaţi de declaraţiile mele de patriotism, iubire de neam şi de datul cărţilor pe faţă, ca trăitor în trei regimuri: regat, republică populară, respectiv socialistă şi republică anarhist-capitalist-postdecembristă…, cu accesoriul fantomatic şi caduc, casa regală. I-a deranjat faptul că, fiind în măsură să fac comparaţii, am gândit cu voce tare. Cred că o succintă punere faţă în faţă a ultimelor două forme statale se impune:
– înainte de 1989, toate formele de învăţământ, unde se preda şi educaţia, beneficiau de gratuitate – în „democraţia” capitalist-postdecembrisă, abandonul şcolar şi analfabetismul au atins cote alarmante;
– înainte de 1989, după absolvirea unei şcoli, locul de muncă era asigurat[2] – astăzi, nu! Statul român îşi îndeamnă absolvenţii să emigreze;
– înainte de 1989, persoanele afectate de boli psihice erau adăpostite în instituţii ale statului – astăzi circulă lejer pe străzi, inclusiv în Parlamentul, Guvernul şi Preşedinţia României;
– înainte de 1989, rar vedeai vreun rătăcit cu mâna întinsă – astăzi eşi agresat de tot felul de „infirmi” de conjunctură sau de haite de ţigănuşi-hoţi de buzunare;
– înainte de 1989, românii „mâncau salam cu soia” – astăzi ingerează „alimente” ambalate ostentativ şi asortate cu otrăvuri ce aduc moartea lentă, dar sigură, după indicaţiile „Codex alimentarius”: e-uri (unele interzise în multe state ale lumii), organisme modificate genetic, insuficient verificate…;
– înainte de 1989, puteai merge în siguranţă pe stradă, indiferent de oră – astăzi, după lăsarea întunericului, ba chiar ziua, în amiaza mare, poţi fi oricând victimă a jafurilor, a violurilor, focurilor de armă, frecvent folosite la reglarea conturilor între bandele ţigăneşti sau clanurile infractorilor, mai nou, victimă a decapitării (cazul femeii din Bacău);
– înainte de 1989, Justiţia aplica legile – astăzi, (in)justiţia negociază sentinţele în funcţie de „cotizaţia”, de rangul şi relaţiile împricinatului;
– înainte de 1989, hoţii, jefuitorii şi criminalii erau judecaţi conform legilor şi ascunşi după gratii – astăzi, li se dă drumul în libertate, li se permite să comită alte crime; unii dintre ei ajung să-şi practice pornirile în Parlamentul României şi în cele mai înalte instituţii ale statului;
– înainte de 1989, abuzurile erau excepţii – astăzi, excepţiile ante-decembriste au devenit reguli.

România secolului al XXI-lea, ţara legilor fără-de-lege

„Dura Lex, sed lex”! Da, dar numai pentru unii: Cum?, vor sări fanii „reţelelor de socializare”? Avem legi! Da, dar prin multele „uşiţe”, infractorii evadează, se simt confortabil sau dansează pe sârma de la graniţa legilor. Efectele de imagine negativă nu sunt doar opera borfaşilor autohtoni. Un fost înalt funcţionar al „celui mai democrat stat de pe Terra”, după ce şi-a epuizat mandatul încredinţat, după ce şi-a manifestat sfidarea faţă de noţiunea de familie tradiţională şi ne-respectul pentru datinile noastre, marşând susţinător, împreună cu iubita-consoartă, în fruntea deviaţilor rogvaivi la paradel gay, a îndrăgit aşa de tare România, încât n-a mai vrut să plece acasă. Păi, cum să lase acest parazit internaţional bunătatea de afacere – „Fondul Proprietatea” – pe mâna novicilor mioritici? În echipă cu indivizi de acelaşi calapod – obedientele şi coruptele lichele ale statului român, indiferent de culoarea lor politică -, Mark Gitenstein, acest Al Capone reîncarnat, a procedat „pas cu pas” la jefuirea sistematică a bogăţiilor, a resurselor energetice şi a zăcămintelor minerale ale României. Nu trebuie ignorat nici faptul că de la expirarea mandatului său ca ambasador, S.U.A. nu a mai numit un altul. Acum avem – de ochii lumii – un „însărcinat cu afaceri” al Înaltei Porţi de la Washington, ceea ce demonstrează, status quo-ul de colonie al României.

O „incertitudine” la şefia spionajului român

Referindu-ne la legi, borfaşi şi trădători – fie ei băştinaşi sau alogeni – nu doar bunul simţ, nu doar logica, ci şi legea fundamentală a statului român au fost transformate în covoraşe de şters ghetele murdare ale celor mai nocive elemente profitoare de un sfert de veac ale debusolării populaţiei României. Dictatura majestăţii sale Mutu-Klaus se profilează a fi mai nocivă României decât a regimurilor predecesorilor săi postdecembrişti, luate împreună! După ce l-a tras pentru o vreme pe tuşă din funcţia de consilier personal şi l-a pus în „adormire” pe banca de rezerve, majestatea sa, Mutu-Klaus a copiat procedura aplicată conducerii S.R.I., numind un suspect, şef al S.I.E. Şeful statului ignoră deliberat faptul că, asupra lui Mihai Răzvan Ungureanu planează, între altele, și acuzaţia gravă că ar fi agent al unui serviciu secret străin, în această postură reprezentând un factor de risc major pentru naţiunea română. În 2009, Nicolae Ulieru, fostul purtător de cuvânt al S.R.I., persoană avizată, ce nu-şi permite enunţarea informaţiilor false, referindu-se la Mihai Răzvan Ungureanu, a declarat: „Dacă Comisia parlamentară de control a S.R.I. sau S.I.E. vrea să mă asculte, aş putea spune lucruri interesante”. Nu l-a ascultat nimeni. Afirmaţiile au fost reiterate în 2012, la numirea de către Traian Băsescu, ca prim-ministru, a lui Mihai Răzvan Ungureanu: „Oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau S.R.I. nu l-a informat”?[3]. Nici atunci afirmaţiile sale nu au găsit ecoul cuvenit. Acum, actualul şef al statului sfidează grosolan poporul român, re-numind la conducerea Serviciului de Informaţii Externe al României o „incertitudine”. Chiar dacă trădarea este ridicată la rang de politică de stat, Parlamentul României trebuia să fie informat oficial, în plen, înainte de a-l valida ca şef al S.I.E., dacă Mihai Răzvan Ungureanu a fost (este?) sau nu agent al unui serviciu de spionaj străin! Situație în care exista o foarte mare doză de probabilitate ca adunătura parlamentară să nu-i mai fi acordat – aproape în unanimitate – votul de învestitură la ;efia S.I.E.!

Mihai Răzvan Ungureanu a donat statului maghiar Fundația Gojdu, cadorisind Budapesta cu aproximativ trei miliarde euro – cam la cât este estimată Fundația Gojdu -, fără a socoti valoarea inestimabilă pentru istoria României a patrimoniului documentar, simbol al românismului. „Sub toate aspectele, în calităţile pe care le-a deținut anterior, de ministru de Externe, de şef al spionajului românesc şi de prim-ministru, a cadus numai prejudicii interesului naţional. În mod normal, el ar trebui anchetat, judecat și condamnat”[4]. Cum, Doamne, dintre atâtea milioane de români, majestatea sa, Mutu-Klaus-Demolatorul, nu a găsit să pună şef al S.I.E. decât un alogen atât de suspect?!

„Legea Big Brother a Istoriei”

O altă mizerie a legislaţiei româneşti este recenta ispravă a unei lichele strecurată printre „aleşii neamului” şi care, stimulată de o mai veche intenţie declarată încă din ianuarie 2013, a reprezentantului instituţiei de cenzură I.N.S.H.R.-E.W.[5], a strecurat pe sub uşa comisiei din parlament încă un abuz legislativ. Este vorba de „îmbogăţirea” abuzivei şi anti-constituţionalei O.U.G. 31/2002 cu noi restricţii de exprimare publică. Iată și o ciudată (?) coincidenţă: având în vedere data înfiinţării Mişcării legionare – 24 iunie 1927, la 24 iunie 2015, „aleşii neamului” s-au erijat în istorici şi au suplimentat prin re-votare, legea „antifascistă” și „antinegaționistă” emis[ de Adrian Năstase[6]. Argumentată în mod mincinos, suplimentarea are ca ţintă finală legiferarea cenzurii discreţionare şi instituirea controlului total asupra cercetării ştiinţifice, respectiv suprimarea libertăţii de exprimare. Bau-baurile cu care sunt culpabilizaţi, şantajaţi şi ameninţaţi cu închisoarea cei care au alte opinii decât cele înscrise în menţionata mizerie legislativă, sunt evidente: „negarea” sau „minimalizarea” holocaustului, punerea în imposibili a românilor de a-şi aşeza eroii acolo unde le este locul şi „deflexiunea” acestei „legi Big Brother a Istoriei”. Efectul de turmă al aleşilor neamului a triumfat încă o dată. Niciun vot împotrivă. Nicio abţinere! Nicio referire la Holocaustul Roşu, comis tocmai de beneficiarii O.U.G. 31/2002, ridicată la rang de Lege organică şi îmbogăţită periodic cu noi restricţii comandate[7]. Să nu ne mirăm, aşadar, că scrierile lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Radu Gyr şi – de ce nu – ale lui Eminescu, cadavrul din debaraua lui Patapievici, slovele lui Nicolae Iorga sau catrenele lui Păstorel Teodoreanu…, vor fi declarate prohibite în România. Revin asupra unui articol scris în aprilie 2014, unde adresam câteva întrebări celor care au altă menire decât cea prestată lamentabil:
– Când „aleşii neamului” vor sluji Neamul Românesc şi interesele sale, nu neamurile străine şi interesele altora?
– Când „aleşii neamului” vor cere dovezi pentru acuzaţiile nedovedite împotriva poporului român, bazate fie pe mărturii subiective (uneori chiar ale unor persoane decedate sau inexistente), nu pe fapte şi documente?
– Când „aleşii neamului” vor avea demnitatea şi verticalitatea de a spune despre România precum fostul preşedinte al Poloniei: „Nu tot ce-i bun pentru Uniunea Europeană este bun şi pentru Polonia!” Este adevărat, a plătit cu viaţa patriotismul său, se cunoaşte.
– Când „aleşii neamului” vor avea curajul şi demnitatea să spună: Nu! Comisarilor de la I.N.S.H.R.-E.W.? Directorul acestei instituţii se poartă cu românii precum Ana Pauker, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării n-aude, nu vede! O fi destinat doar discriminării pozitive?”[8]. Niciunuia dintre „aleşii neamului” nu a protestat că busturile criminalului de români Albert Wass sfidează România şi Legea 107 din 2006 de pe soclurile din Transilvania.

„Aleşii neamului”, în Sahara, la plantat dovleci!

Socotesc că autorii demersurilor prezentate, aproape toţi alienaţi bipezi fără şanse de recuperare – posibil „expulzaţi” discret din aşezămintele pentru bolnavi psihici sau din puşcării – ar trebui judecaţi pentru trădare de neam, pentru sabotarea culturii naţionale şi duşi „unde a-nţărcat mutu iapa”, sau, cum glăsuia Yes-manul Cioroianu despre ţigani, pe vremea când se trăgea de şireturi cu regele Juan Carlos, să fie duși în Sahara, la plantat dovleci. Un motiv în plus, ca toţi candidaţii pentru Parlamentul României să fie supuşi unui riguros examen medical înainte de alegeri şi, imperios necesar, psihic, înainte de a fi validaţi!

ION MĂLDĂRESCU
Grafica – Ion Măldărescu
––––––––––––––––-
[1]http://adevarul.ro/international/europa/video-interesul-national-impune-unirea-celor-capabili-contribuie-apararea-romaniei-azi-1_558c4528cfbe376e359ba028/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=Coresponden%C5%A3%C4%83+de+la+Bruxelles%3A+C%C3%A2t+cost%C4%83+un+GREXIT+%3F&utm_content=Newsletter-224962-20150626
Sesiunea de Comunicări şi Dezbateri Ştiinţifice 2015 – ŞTIINŢA, ISTORIA, ARMATA şi SERVICIILE SPECIALE ÎN APĂRAREA ROMÂNIEI – Scurtă prezentare
https://www.youtube.com/watch?v=g5ePQmpnZMA&feature=youtu.be
[2] http://www.zf.ro/analiza/anomalia-statistica-a-somajului-de-ce-are-romania-o-rata-a-somajului-de-7-si-spania-de-26-cand-in-ambele-doar-unu-din-trei-locuitori-lucreaza-12842884 Rezultatele publicate de către I.N.S. (iunie 2015) în „Cer¬cetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO)” pentru primul trimestru al acestui an au readus în atenţie structura de piramidă inversată pe care se bazează economia româ¬nească: într-o ţară cu o populaţie de 20 de milioane de persoane, din care aproape jumătate (9 milioane) sunt apte de muncă, numărul de salariaţi care lucrează legal este cu puţin peste 4 milioane, iar alte 2 milioane sunt angajaţi „la negru”[…].
[3]http://www.cotidianul.ro/a-fost-sau-nu-mihai-razvan-ungureanu-agent-al-unui-serviciu-de-spionaj-strain-263915/
[4]http://inpolitics.ro/contra-mesaj-de-ziua-drapelului-national_18430992.html
[5] vezi declaraţia de intenţie a lui Alexandru Florian de la INSHR:
https://www.youtube.com/watch?t=38&v=ZVXGgHFjViY
[5]http://www.comisarul.ro/politic/nedumeririle-ambasadorului-sua-despre-premierul-in_495946.html
[7]Legea107/2006 – pentru aprobarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii 03 mai 2006 Monitorul Oficial 377/2006
[8] http://www.art-emis.ro/editoriale/2219-dictatura-noilor-comisari.html

SURSA: http://www.art-emis.ro

Anunțuri

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Articole, Documente, FĂRĂ COMENTARII:, SFATURI PENTRU PRIETENII MEI, TEXTE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s