DOCUMENTE SECRETE SOVIETICE: 100 DE EROI NECUNOSCUŢI AI BASARABIEI (partea 2)

DOCUMENTE SECRETE SOVIETICE: 100 DE EROI NECUNOSCUŢI AI BASARABIEI (partea 2)

 Secretele IstorieiContinuăm realizarea  proiectului  100 de EROI NECUNOSCUŢI AI BASARABIEI. În baza documentelor secrete sovietice, puse la dispoziţie  de autorul proiectului Alexandru Valeriu Moraru, cititorul singur va avea posibilitatea de a depista numele acestor eroi necunoscuţi, care s-au ridicat la luptă cu o maşină monstruoasă de ocupaţie  numită  puterea sovietică. Documentele au fost depistate din Arhiva Naţională şi Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova. Scopul acestui proiect este de a pune în lumina istoriei un şir întreg de personalităţi necunoscute din Basarabia, care prezintă o dovadă serioasă că basarabenii nicicând nu s-au împăcat cu ocupaţia sovietică a Basarabiei şi au luptat prin toate mijloacele posibile, împotriva acestui sistem străin neamului românesc. Doamne Ajută!

SECRET

  1. Prin sentința Tribunalului Militar al unităților Ministerului Afacerilor Interne al RSS Moldovenești din 27-28 august 1951 a fost condamnată potrivit54-1,”a” al Codului Penal al RSS Ucrainene la 25  ani de LCM și 5 ani de privațiune de drepturi cetățenești Magari Filip Chliementievici, Magari Feodosia Gheorghievna, Donica Elisabeta Gheorghievna la articolul 19-54-1 “a” la 25 ani de LCM fiecare și câte 5 ani de privațiune de drepturi cetățenești, Donica Dumitru Visarionovici potrivit art. 54-12 la 10 ani LCM și 3 ani de privațiune a drepturilor cetățenești, pentru faptul că Magari Filip în anul 1949 afrându-se în ilegalitate a stabilit contact criminal cu Magari Spiridon, Magari Afanasie, Andronache Gavril fiind dușmani ai puterii sovietice și în temeiul răzbunării de clasă la 28 februarie 1950 l-au omorât pe președintele sovietului sătesc Cheptene Vasile. În noaptea de la 20 spre 21 aprilie 1950 Magari Spiridon, Magari Afanasie, Andronache Gavril, Botnari Gavril, Cheptea Nicolae și inculpatul Magari Filip fiind înarmați cu puști cu țava tăiată au atacat pe activistul sovietic din satul Recea, Vladicescu, pe care l-au bătut până la sânge și considerântu-l mort l-au aruncat într-o groapă, după care s-au ascuns. La 18 septembrie 1950 Andronachi Gavril şi Magari Filip l-au reţinut pe preşedintele uniunii de consum din satul Zubreşti Magaleas pe care l-au dezbrăcat până la piele, i-au luat 986 de ruble, ceasul, aparatul de ras, după care l-au bătut cu patul armelor până la inconştienţă şi au dispărut. Respectivul grup a mai săvârşit şi alte infracţiuni, care au fost confirmate de martori şi dovezi materiale. Cu toate acestea, Tribunalul Militar i-a găsit vinovaţi pe Magari F.G., Donica E.G. şi Donica D.V.  ca fiind susţinători al grupului bandito-terorist, dar n-a ţinut cont că persoanele respective n-au fost membri al acestui grup ci numai şi-au adus contribuţia punându-le la dispoziţie casele lor pentru a se ascunde de organele puterii sovietice şi asigurându-i cu produse alimentare. Mai mult ca atât, judecata n-a ţinut cont că Donica Dumitru şi Magari Feodosia, la momentul săvârşirii infracţiunii erau foarte tineri şi le-a o sentinţă prea aspră. Din acest motiv, comisia a hotărât pentru ultimii doi nominalizaţi să micşoreze termenul de detenţie până la 10 ani  de LCM şi cu aplicarea Hotărârii din 27 martie 1953 “Despre amnistie” de a elibera de sub strajă, conform documentelor respective.

 

  1. Prin sentința Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești din 11 martie 1948 a fost condamnată Popova Iulia Epifanovna, potrivit54-10, partea 2 al Codului Penal al RSS Ucrainene la 10 ani de LCM și 5 ani de privațiune de drepturi cetățenești Popova Iulia Epifanovna pentru faptul, că fiind duşmănos îndreptată împotriva puterii sovietice, sistematic ducea o agitaţie antisovietică, clevetind asupra realităţii sovietice şi a conducătorilor ei, proslăvind viaţa şi sistemul pe timpul ocupaţiei şi răspândind aberaţii despre un eventual război al URSS cu blocul anglo-american şi înfrângerea sovieticilor în acest război. Aceasta îl confirmă martorii şi din acest motiv, Popova Iulia Epifanovna a fost condamnată corect, dar ţinând cont că dânsa deja şi-a  ispăşit 6 ani de detenţie şi muncă forţată, fiind în detenţie se caracterizează pozitiv, la moment având o vârstă înaintată şi bolnavă, nefiind aptă de muncă, reieşind din toate acestea, comisia a hotărât să micşoreze termenul detenţiei până la 6 ani şi a înaintat dosarul Procurorului General al URSS spre soluţionare finală.

 

  1. Prin sentința Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești din 21 octombrie 1945 a fost condamnat Bostan Spiridon Vasilievici, potrivit54-3 şi art.54-2  al Codului Penal al RSS Ucrainene la 10 ani de LCM și 5 ani de privațiune de drepturi cetățenești pentru faptul, că în perioada ocupaţiei germano-române a satului  Brânza, raionul Vulcăneşti a intrat la lucru la autorităţile de ocupaţie la funcţia de primar. S-a aflat în această postură din 1942 până în 1944. Bostan activ îndeplinea toate dispoziţiile şi ordinile ocupanţilor. Mobiliza forţa de muncă, cai şi transport, pentru construcţia şoselelor, care aveau importanţă strategică, a confiscat de la locuitorii satului Brânza şi a transmis armatei române 60 de cai şi 22 de căruţe, lucru confirmat de martori şi de inculpat, adică a fost condamnat corect, dar ţinând cont că dânsul deja şi-a  ispăşit 8 ani de detenţie şi muncă forţată, fiind în detenţie se caracterizează pozitiv, provine dintr-o familie de ţărani mijlocaşi, comisia a hotărât să micşoreze termenul detenţiei până la 8 ani şi respectiv să fie eliberat din detenţie.

 

  1. Prin sentința Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești din 30 decembrie 1952 a fost condamnat Lazăr Loghin Constantinovici, potrivit54-3 şi art.54-10  al Codului Penal al RSS Ucrainene la 25 ani de LCM și 5 ani de privațiune de drepturi cetățenești pentru faptul, că rămânând să locuiască pe teritoriul ocupat de duşman al RSS Moldoveneşti în noiembrie 1943 binevol s-a angajat la fasciştii români în funcţie de ajutor al primarului satului Isacova din raionul Orhei. Lucrând în această funcţie, Lazăr activ îndeplinea toate dispoziţiile şi ordinile ocupanţilor, mobiliza forţa de muncă, cai şi transport, pentru construcţia şi reparaţia şoselelor, organiza ţăranii cu căruţe pentru a transporta produse agricole în România, pe cei care refuzau să i se supună îi ameninţa că îi va da pe mâna judecătoriei burgheze. În anii 1948-1949 Lazăr printre locuitorii satului Isacova exprima gânduri şi aberaţii cu caracter antisovietic, fapt care este confirmat de martori şi recunoaşterea faptelor de el personal, în acest fel Lazăr a fost juddecat corect. Cu toate acestea, Judecătoria Supremă din RSSM n-a ţinut cont de faptul că Lazăr provine din familie de ţărani mijlocaşi şi că are copii şi i-a dat o sentinţă extrem de asptă- 25 de ani de muncă forţată. Din acest motiv, comisia a găsit de cuviinţă să micşoreze sentinţa până la 10 ani şi a expedia dosarul şi decizia comisiei Procurorului General al URSS pentru soluţionarea problemei referitor la Lazăr L.C.

 

  1. Prin sentința Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești din 27 iulie 1946 a fost condamnat Polucciu Daniel Pavlovici, potrivit54-10, partea 2 şi art.54-2 al Codului Penal al RSS Ucrainene la 10 ani de LCM și 5 ani de privațiune de drepturi cetățenești pentru faptul, că fiind duşmănos îndreptat împotriva puterii sovietice, sistematic ducea o agitaţie antisovietică, clevetind asupra realităţii sovietice, a conducătorilor ei şi ale activiştilor care colectau impozitul agricol de la locuitori. Acest fapt îl confirmă martorii şi din acest motiv,  a fost condamnată corect, dar ţinând cont că dânsul provine dintr-o familie de țărani mijlocași și vorbele lui antisovietice n-au adus prejudicii statului sovietic, comisia a hotărât să micșoreze termenul de detenție până la 5 ani de LCM și să fie eliberat de sub strajă.

 

  1. Prin sentința Tribunalului Militar al unităților Ministerului Afacerilor Interne al RSS Moldovenești din 30-31 mai 1952 au fost condamnați Gladchii Leonte Gheorghievici și Vartiuc Nichifor Ignatievici potrivit54-1,”a” al Codului Penal al RSS Ucrainene la 25  ani de LCM și 5 ani de privațiune de drepturi cetățeneștifiecare și  pentru faptul că, fiind dușmani ai puterii sovietice sovietice în anul 1941 l-au trădat ocupanților pe fostul președinte al sovietului sătesc din Alexeevca, Belinschii E.M. şi pe directorul școlii Gaiseniuk P.M. dând asupra activiștilor sovietici mărturii șefului jandarmeriei. Acest lucru este confirmat  de martori și a declarațiile parțiale ale inculpaților, fapt care dovedește că aceștea au fost judecați corect, dar ținând cont că activitatea acestora n-a avut consecințe grave, Gladchii provine dintr-o familie de țărani mijlocași, iar Vartiuc  din familie de țărani săraci și ambii în timpul războiului  au participat  la lupte. Din acest motiv, comisia a hotărât să micşoreze termenul de detenţie până la 10 ani  de LCM şi prezentarea dosarului Procurorului General al URSS pentru a fi protestată hotărârea Tribunalului Militar privind dosarele lui Gladchii și Vartiuc.
  2. Prin sentința Tribunalului Militar al Căilor Ferate Chișinău din 28 septembrie 1944, în baza părţii 2 al Hotărârii Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943 a fost condamnat la 15 ani de muncă forţată şi 5 ani de privaţiune de drepturi cetăţeneşti Ciornâi Nicolai Alexeevici, pentru faptul că locuind pe teritoriul ocupat de duşman al RSSM în localitatea Lipcani în anul 1941 l-a trădat pe instructorul Uniunii Raionale de Consum Tartacnâi V.I., care imediat a fost arestat de jandarmii români, fapt confirmat de martori şi recunoaşterea inculpatului, care dovedeşte că Ciornâi a fost judecat corect, dar Tribunalul Militar greşit a aplicat partea 2 al Hotărârii din 19 aprilie 1943, deoarece la ancheta preventivă şi în cadrul şedinţei judecăţii nu au fost stabilite dovezi de abuz şi înjosire ale cetăţenilor sovietici de către Ciornâi. Acest lucru i-a permis comisiei să micşoreze termenul detenţiei de muncă forţată până la 10 ani şi de a solicita Procurorului General al URSS protestarea sentinţei Tribunalului Militar al Căii Ferate Chişinău privind dosarul lui Ciornâi.

 

  1. Prin sentința Tribunalului Militar al unităților Ministerului Afacerilor Interne al RSS Moldovenești din 22 decembrie 1944 în baza art.2 al Ucazului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943 au fost condamnați Savin D.E. la 20 ani de muncă forţată şi Chiriac F.G. la 15 ani de muncă forţată şi 5 ani de privațiune de drepturi cetățenești fiecare și  pentru faptul că, în perioada ocupaţiei temporare a Moldovei în 1941 de către armatele germano-fasciste şi lucrând primar în satul Tomai, Savin a trădat ocupanţilor pe activiştii sovietici şi a luat parte la arestarea lor. În urma acestei trădări a lui Savin, activiştii sovietici au fost împuşcaţi. În afară de aceasta, Savin împreună cu ofiţerii şi soldaţii români a bătut activiştii sovietici.

Chiriac le arăta organelor de forţă române locul unde se ascundeau activiştii sovietici şi a participat personal la arestarea lor. Aceste dovezi sunt o confirmare că Savin şi Chiriac au fost condamnaţi corect. Cu toate acestea în procesul de scoatere a sentinţei Tribunalul Militar greşit a calificat învinuirea cu art.2 al Ucazului din 19 aprilie 1943 cât priveşte Chiriac deoarece el n-a luat personal parte la baterea şi împuşcarea activiştilor sovietici. Chiriac provine dintr-o familie de ţărani săraci şi la momentul săvârşirii infracţiunii a fost o unealtă oarbă în mâinele culacului Savin şi el deja are 9 ani împliniţi de muncă forţată în LCM. Comisia a decis de a micşora termenul detenţiei lui Chiriac până la 10 ani. Cât priveşte Savin, sentinţa rămâne neschimbată.

 

  1. Prin sentinţa Tribunalului Militar al Districtului Militar Odesa din 18 august

1948 a fost condamnat pe art.54-1«b» al codului penal al RSS Ucrainene pentru 25 ani LCM şi 5 ani de privaţiune a drepturilor cetăţeneşti Ciubotaru (în document scris Cebotari- Al.M.)Dumitru Grigorievici pentru faptul că fiind militar al armatei sovietice s-a predat prizonier duşmanului pe teritoriul ocupat de armatele germano-române în or. Chişinău şi a stabilit o legătură criminală cu siguranţa română, ocupându-se cu trădarea. În septembrie 1943 l-a trădat ocupanţilor pe patriotul sovietic Ivanov, apoi s-a inclus ca martor în procesul de judecată al acestuia judecat de tribunalul militar. În perioada când armata sovietică se apropia de Chişinău Cebotari a plecat în România şi a muncit responsabil de gospodărie într-o unitate militară română, după care a fost luat prizonier de armata sovietică. Acest lucru este confirmat de martori și a fost judecat corect, dar sentința cu privire la trădarea de patrie și trecerea de partea dușmanului este greșită, deoarece acest lucru judecata nu l-a dovedit cu probe. Cebotari provine dintr-o familie de muncitori și el singur este muncitor, infracțiunea săvârșită n-a adus consecințe grave, din acest motiv comisia a găsit de cuviință să micșoreze termenul detenției lui Cebotari până la 10 ani și de pregătit un demers Procurorului General al URSS privind schimbarea termenul condamnării dat de Tribunalul Militar al Districtului Militar Odesa referitor la Cebotari.

  1. Prin sentința Tribunalului Militar al unităților NKVD al RSSM din 29 mai

1945 a fost condamnat pe art.54-1 « a » al codului penal al RSS Ucrainene cu aplicarea art. 2 al Ucazului din 19 aprilie 1943 la 20 ani de muncă forţată şi 5 ani de privaţiune a drepturilor cetăţeneşti Buga Constantin Vasilievici, pentru faptul că locuind pe teritoriu temporar ocupat de armatele germano-române a stabilit o legătură criminală cu jandarmeria română. Colaborând cu jandarmii satului Sângereia (probabil este vorba de Sângerei- Al.M) Buga C.V. primind de la şeful de post o armă, asigura paza postului de jandarmi, participa la ambuscade împotriva partizanilor şi paraşutiştilor sovietici, a participat la percheziţia activiştilor sovietici, în iunie 1941 l-a trădat jandarmeriei române pe preşedintele sovietului sătesc Cucoş V.I., şi a dat declaraţii împotriva acestuia că este un activist sovietic şi o persoană cu concepţii antiromâneşti. În acest fel Buga a fost condamnat corect şi infracţiunea de trădare a fost demonstrată în procesul de judecată. Cu toate  acestea, Tribunalul Militar incorect a aplicat Ucazul din 19 aprilie 1943, deoarece în mersul anchetei preliminare şi şedinţa de judecată nu s-a demonstrat că Buga ar fi înjosit sau aplicat violenţe asupra cetăţenilor sovietici. Din acest motiv, comisia a convenit să micşoreze termenul de detenţie până la 10 ani cu demers către Procurorul General al URSS pentru revizuirea sentinţei dată de Tribunalul Militar al unităţilor NKVD ale RSSM.

  1. Prin sentința Tribunalului Militar al unităților NKVD al RSSM din 9- 10 iulie 1951 a fost condamnat pe art.54-1 « a » al codului penal al RSS Ucrainene şi 5 ani de privaţiune a drepturilor cetăţeneşti Cecan Vasile Micandrovici, pentru faptul că locuind pe teritoriu temporar ocupat de armatele germano-române în satul Slobozia Cremeni, a descoperit într-o fântână un cetăţean sovietic şi sfătuit deBotnari Petru Teodor l-a însoţit până la Vertiujeni, unde la transmis fasciştilor în lagărul „Ghetto”, fapt confirmat de martorul Guşan şi de inculpaţii Botnari şi Cecan. Din acest motiv Cecan a fost condamnat corect, dar pedeapsa a fost prea dură, ţinând cont că Cecan provine dintr-o familie de ţărani mijlocaşi şi după infracţiunea comisă sub infruenţa lui Botnari, s-a aflat în armata sovietică, a participat în lupte împotriva armatei germano-fasciste, este invalid de grupa III, în perioada ocupaţiei se opunea acţiunilor criminale ale lui Botnari; din acest motiv, comisia a convenit să micşoreze termenul de detenţie lui Cecan Vasile Nicondrovici (aşa-i în documenz-Al.M.) până la 5 ani de LCM cu aplicarea Ucazului din 27 martie 1953 „Despre amnistie” depunând un demers Procurorului General al URSS pentru a protesta sentinţa Tribunalului Militar al unităţilor MGB din RSSM din 9-10 iulie 1951. Cât priveşte sentinţa lui Celac Timofei Petrovici şi Botnari Petru Teodor, care au fost condamnaţi împreună cu Cecan sentinţa rămâne neschimbată.

 

  1. Prin sentinţa Tribunalului Militar al unităţilor MGB din RSSM din 13-14 octombrie 1948 cu art.54-1”a” şi cu aplicarea Ucazului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 26 mai 1947 „Despre anularea pedepsei cu moartea” a fost condamnat la 25 ani de LCM şi 5 ani de privaţiune a drepturilor cetăţeneşti  Cucu Gheorghe Spiridon pentru faptul, că în perioada ocupaţiei germano-române în raionul Vadul-lui Vodă  a RSS Moldoveneşti a stabilit o legătură cu jandarmeria română şi i-a trădat pe activiştii sovietici Vozniuk C.P., Radiciuk V.N., Sârbu D.S. pe care ocupanţii i-au persecutat prin deportări. În afară de aceasta, Cucu, fiind agresiv îndreptat împotriva puterii sovietice în anul 1946 în anturajul său ducea o propagandă şi agitaţie cu caracter antisovietic, clevetind asupra realităţii sovietice. Acest lucru este confirmat de martori şi a inculpatului. În acest fel, materialele anchetei preliminare şi de judecată au dovedit vinovăţia lui Cucu, dar pedeapsa în viziunea comisiei a fost aleasă prea dură, dacă ţinem cont că infracţiunea săvârşită de Cucu nu a avut consecinţe grave, provine dintr-o familie de ţărani mijlocaşi şi administraţia lagărului l-a caracterizat pozitiv. În temeiul acesta, comisia a decis să micşoreze termenul de detenţie până la 10 ani de LCM şi a solicita Procurorului General al URSS  protestarea hotărârii tribunalului militar privind dosarul lui Cucu Gheorghe Spiridon.
  2. Prin sentința Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești din 12 noiembrie 1949 a fost condamnat  potrivit 54-10, partea 1 al Codului Penal al RSS Ucrainene la 8 ani de LCM și 5 ani de privațiune de drepturi cetățenești Başkir Petru Afanasie,pentru faptul, că în anul 1948, fiind duşmănos îndreptat împotriva puterii sovietice, sistematic ducea o agitaţie antisovietică, clevetind asupra realităţii sovietice, descredita sistemul kolhoznic.Acest fapt îl confirmă martorii şi din acest motiv el a fost condamnată corect, dar ţinând cont că dânsul provine dintr-o familie de țărani săraci,  și vorbele lui antisovietice, ca rezultat al miopiei politice n-au adus prejudicii statului sovietic ; Bașkir deja 6 ani și-a ispășit pedeapsa comisia a hotărât să micșoreze termenul de detenție până la 5 ani de LCM și să fie eliberat de sub strajă, aplicând Ucazul din 27 martie 1953 “Despre amnistie”.
  3. Prin sentinţa Tribunalului Militar al Districtului Militar Odesa din 19- 20 septembrie 1948 a fost condamnat pe art.54-1«b» al codului penal al RSS Ucrainene pentru 25 ani LCM şi 5 ani de privaţiune a drepturilor cetăţeneşti Zmeu Nichita Afanasie, pentru faptul că fiind militar al armatei sovietice în august 1941 în timpul luptelor s-a predat prizonier duşmanului pe teritoriul ocupat de armatele germano-române. După eliberarea din prizonierat  s-a angajat în serviciul ocupanţilor în calitate de pădurar şi din ordinul jandarmeriei se ocupa cu depistarea partizanilor şi paraşutiştilor sovietici. În vara anului 1942 el personal a reţinut doi cetăţeni sovietici pe care ulterior i-a transmis jandarmilor. Lucrând pădurar sistematic bătea cetăţenii sovietici, pe care apoi îi da pe mâna autorităţilor române. Acest lucru este confirmat de martori și a fost judecat corect, dar comisia consideră că sentința este prea dură şi infracțiunea săvârșită n-a adus consecințe grave, din acest motiv a găsit de cuviință să micșoreze termenul detenției lui Zmeu până la 10 ani și a solicitat un demers Procurorului General al URSS privind schimbarea termenul condamnării dat de Tribunalul Militar al Districtului Militar Odesa referitor la Zmeu.

 

  1. Prin sentinţa Tribunalului Militar al garnizoanei Chişinău din 12-13 aprilie 1945 au fost condamnaţi potrivit articolului 2 al Ucazului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS la 15 ani închisoare în LCM şi 5 ani de privaţiune a drepturilor cetăţeneşti  luiNegru Teodosie Petru  şi Martâniuc Alexie Efim pentru faptul, că în 1941, în perioada ocupaţiei Moldovei ambii au contribuit şi ajutat pe ocupanţi în satul Dumbrăveni. Acest lucru este confirmat de martori și a fost judecat corect, dar comisia consideră că sentința este prea dură şi infracțiunea săvârșită n-a adus consecințe grave, din acest motiv a găsit de cuviință să micșoreze termenul detenției lui Negru Teodosie P. Si Martâniuc Alexie E. până la 10 ani și a solicitat un demers Procurorului General al URSS privind schimbarea termenul condamnării  acestora dat de Tribunalul Militar al garnizoanei Chişinău.

 PROIECT DE ALEXANDRU VALERIU MORARU  REALIZAT ÎN BAZA DOCUMENTELOR DE ARHIVĂ, DEPISTATE, TRADUSE ŞI PUBLICATE DE AUTORUL PROIECTULUI

Notă: Persoanele cointeresate de un document sau altul pot contacta autorul pentru a solicita datele arhivistice concrete despre un Erou al Basarabiei (adică Fondul, Inventarul, Dosarul şi Fila) cronicarula@gmail.com

Anunțuri

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Documente, DOCUMENTE NECOMENTATE, OAMENI DEOSEBIŢI, PUNCTE DE VEDERE, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s