Străjerul Istoriei Românilor, Academicianul Dinu C. Giurescu aniversează 89 de ani

giurescu-c-dinu-art-emis„Ca istoric vă depun mărturie că Istoria, până la urmă nu iartă. În timp, Istoria aşează pe fiecare unde-i este locul, după fapta şi gândurile sale. De fapt, nimic nu se dobândeşte de-a gata, nimic nu se obţine de-a gata. Totul cere muncă, stăruinţă, credinţă şi, mai ales, dragoste pentru Ţară!”.(Dinu C. Giurescu)

Academicianul Dinu C Giurescu face parte dintr-o adevărată dinastie de mari istorici ai României”, dedicată cercetării, scrierii şi predării „Istoriei Românilor”, a ajuns să trăiască momentul răzbunării duşmanilor de moarte ai românilor, cu cea mai perfidă armă, ştergerea memoriei societăţii, a identităţii naţionale.

Luna februarie ne prilejuieşte aniversări de referinţă pentru spiritualitatea românească, fie că este vorba despre mari personaliţăţi care au intrat în istorie (Bogdan Petriceicu Haşdeu, Spiru Haret sau Constantin Brâncuşi), fie că ne putem împlini îndatoririrea de ne exprima, în aceiaşi măsură, simţămintele de preţuire şi respect faţă de oameni mari ai poporului nostru, care, deşi ajunşi la vârste înaintate, continuă să fie prezenţe notabile active în viaţa cetăţii. Academicianul Dinu C. Giurescu împlineşte, luni 15 februarie, a.c. venerabila vârstă de 89 de ani pe „câmpul de bătaie”, având ca adversari pe cei care au ca scop de război scoaterea din istorie a poporului român. Domnia Sa, care „face parte dintr-o adevărată dinastie de mari istorici ai României”, dedicată cercetării, scrierii şi predării „Istoriei Românilor”, a ajuns să trăiască momentul răzbunării duşmanilor de moarte ai românilor, cu cea mai perfidă armă, ştergerea memoriei societăţii, a identităţii naţionale. Căci ce altceva este istoria, decât „[…] memoria umanităţii sau a fiecărei societăţi în parte: ce au făcut înaintaşii, cum s-au descurcat, unde suntem astăzi”, aşa cum simplu, pe înţelesul tuturor, o definea chiar chiar cel mai vigilent şi aprig străjer al „Istoriei Românilor”, profesorul Dinu C.Giurescu. Bunicul său, istoricul Constantin Giurescu (1875-1918), a fost conferenţiar de Istoria modernă a românilor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi membru activ al Academiei Române, iar tatăl, academicianul Constantin C. Giurescu (1901-1977), a fost profesor universitar, istoric, diplomat şi om politic. Dintre marile opere pe care ni le-a lăsat moştenire fac parte: „Istoria românilor”, patru volume apărute între anii 1935 şi 1942 la Editura Fundaţiilor Regale , dar şi primele doua volume din ediţia nouă, în coautorat cu fiul, Dinu C. Giurescu, apărute la Editura Ştiinţifică în anii 1974 şi 1976.

În prezent, constată cu amărăciune istoricul: „În fapt, Istoria românilor a dispărut ca disciplină formativ în învăţământul liceal. Tinerilor li se oferă o istorie care poate fi a oricui. Şi este aşa deoarece curricula este una singură pentru toate categoriile de şcoli. Regresul este şi mai mare pentru că se renunţă definitiv la studiul Istoriei ca disciplină fundamentală, pe cale de consecinţă şi la români şi a lor istorie ca materie de studiu”. Cum s-a putut întâmpla, cum de a fost posibilă această insultă la adresa poporului român? Iată ce răspuns, tot simplu şi pe înţelesul tuturor, are dascălul de istorie a românilor: „În zilele noastre a-ţi iubi ţara este aproape un delict! Cu cât uiţi mai repede şi mai ireversibil trecutul care-ţi aparţine, cu atât mai uşor îţi pierzi identitatea. Cine vrea să devenim ca popor o masă uniformă, cenuşie, fără trecut, deci fără viitor? Stupida trufie de-a şterge din memoria oamenilor trecutul va duce mai devreme sau mai târziu la dispariţia noastră ca neam. Asta vrem?”. Pentru că istoricul Dinu C. Giurescu nu voia să devenim un popor ca o masă diformă, a acceptat să intre în politică şi la 21 decembrie 2012, în calitate de decan de vârsta al deputaţilor, avea să spună: „Doamnelor şi domnilor deputaţi, la acest moment al desfăşurării ordinii de zi, să-mi daţi voie să vă împărtăşesc câteva gânduri care sunt pornite din experienţa mea de profesor şi de cercetător al istoriei noastre. România noastră de astăzi însumează o evoluţie: plus şi minus de-a lungul unui îndelungat răstimp. Ca atare, ne întrebăm cum va fi ţara noastră de mâine. Pentru a putea răspunde la această întrebare, daţi-mi voie să ne îndreptăm spre realităţile pe care le trăim. De interesul naţional se vorbeşte mult şi adesea. El este însă peren. El ne însoţeşte în momentul din care ne naştem şi pleacă din noi în momentul în care ieşim de pe scenă. De fapt, acest interes, până la urmă, se poate defini că este ceea ce vrem să fim, adică oameni liberi, prosperi şi respectaţi. De aici şi nevoia unui proiect naţional pentru propăşirea ţării, fiindcă de prea multe ori s-a făcut o confuzie între scop şi mijloace. Şi încep, după a mea meserie, încep cu şcoala. Şcoala şi slujitorii ei să încercăm să-i repunem în drepturile lor. Avem obligaţia de a ne recunoaşte şi a cinsti limba şi literatura română, istoria şi geografia patriei, identitatea noastră; deopotrivă am moştenit aceste valori şi ele vor merge mai departe. Tot acum pot să spun că celelalte comunităţi etnice îşi afirmă individualitatea şi cultura, îşi exercită efectiv drepturile şi libertăţile constituţionale. Avem, de asemenea, datoria, mergând către partea materială, datoria de a fructifica bogăţiile ţării în beneficiul însă al cetăţenilor.

România este bine-cunoscută prin pământul ei roditor, udat de numeroase ape. Începuturi bune au fost efectuate în ultimele luni, ele se cuvine însă a fi dezvoltate şi extinse. Însă, cu pământul României este o problemă. El se vinde în prezent de şase-opt ori mai ieftin decât pământurile similare din celelalte ţări europene, şi această problemă va trebui să fie rezolvată. […] trebuie să valorificăm bogăţiile minerale în interesul însă al cetăţenilor, fie în regie proprie, fie prin intermediul unor terţi, dar cu redevenţe care să se situeze la plafonul de sus, obişnuit în celelalte ţări europene. Pădurile, după cum ştiţi, au fost tăiate fără noimă în ultimul deceniu şi jumătate şi a sosit acum timpul ca tăierile să se facă raţional, pentru ca fondul forestier să poată fi apărat cum trebuie. De fapt, întreg acest progres economic şi de relansare a economiei, de care vorbim, nu este cu putinţă dacă nu încercăm să valorificăm şi să dispunem de veniturile pe care ţara le oferă şi aşteaptă să fie puse în valoare. Suntem for legislativ şi, ca atare, avem datoria morală şi obligaţia să îndreptăm acele legi sau dispoziţiuni care au pricinuit numeroase neplăceri sau chiar suferinţe.

Acum aş trece la câteva componente ale societăţii noastre actuale. Încep cu armata. Armata să fie înzestrată cu ce are nevoie. Îmi exprim respectul pentru militarii noştri care au apărat şi apără în continuare ţara noastră. Şi mă gândesc şi la pensionarii militari […]. Îmi exprim acelaşi respect pentru medici şi personalul sanitar care salvează vieţi în fiecare zi. Să facem astfel încât să nu mai moară nimeni în faţa unui spital închis în numele unei reforme sanitare. Pensionarii sunt patru milioane şi jumătate. Constituie o permanentă problemă pentru noi, pentru că o duc foarte greu. S-au făcut unele îmbunătăţiri, de asemenea, în ultimele şapte-opt luni, dar foarfeca preţurilor şi dimensiunile pensiilor propriu-zise nu le permit decât să trăiască la limită, adeseori chiar în condiţii de foamete. Ca profesor, mă întâlnesc foarte adesea cu tineri, fie studenţi, fie absolvenţi, şi preocuparea lor majoră este ce vor face după aceea. Vor găsi un loc de muncă? Vor putea să-şi fructifice capacităţile sau nu? Şi aceasta constituie o problemă permanentă. […]. Suntem for legislativ şi sigur că avem în mintea şi în gândurile noastre să ne respectăm cetăţenii, care nu o dată au fost socotiţi ca o masă de manevră chemată să-şi dea voturile din patru în patru ani. Dacă vorbim de cei vii de astăzi, să ne gândim însă şi la înaintaşii care au lucrat şi au trăit şi s-au luptat pentru propăşirea neamului. Să nu lăsăm cimitirele eroilor să fie în paragină şi să fie pângărite. Să nu mai lăsăm monumentele istorice şi arhitectura de patrimoniu în paragină.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, ca istoric vă depun mărturie că Istoria, până la urmă nu iartă. În timp, Istoria aşează pe fiecare unde-i este locul, după fapta şi gândurile sale. De fapt, nimic nu se dobândeşte de-a gata, nimic nu se obţine de-a gata. Totul cere muncă, stăruinţă, credinţă şi, mai ales, dragoste pentru Ţară! Acum, doamnelor şi domnilor deputaţi, Vă rog să redaţi Parlamentului bicameral locul ce i se cuvine ca instituţie fundamentală a statului de drept. În încheiere, întrebarea care stăruie în faţa noastră este: Ce fel de ţară lăsăm mtinerilor de astăzi şi urmaşilor noştri ? Eu nădăjduiesc că veţi găsi în inimile şi în gândurile dumneavoastră răspunsul la această întrebare. Vă mulţumesc !”

„Fără fermitate şi demnitate în relaţia cu marile puteri nu putem obţine nimic! Întotdeauna cei mari s-au înţeles intre ei […]”

Speranţele cu care a intrat în politică i-au fost repede spulberate, iar una dintre marile dezamăgiri le-a avut atunci când s-a lovit de opacitatea mintal-patriotică a unui ministru al învăţămăntului, care refuzase, nu doar să vadă consecinţele dezastruoase ale unor politici antinaţionale în educaţie, învăţământ şi cercetare, ci şi să se ţină de cuvânt, atunci când i-a promis profesorului că-şi va face timp pentru o discuţie de fond asupra stării sistemului de învăţământ. Fiind ales vicepreşedinte al Academiei Române, la începutul lunii mai 2014 a demisionat din Parlament, dar şi din partid. Cu acest prilej a declarat: „Aș fi vrut poate să pot spune că am făcut mai mult, oamenii așteaptă de la noi tot efortul. Cred însă că n-am dezamăgit pe nimeni. Să nu-i uităm pe oameni nici o clipă și nici datoria noastră față de ei”. Academicianul Dinu C. Giurescu a trăit demn şi a oferit semenilor săi un model de demnitate dincolo de declaraţii. Tatăl, Constantin C. Giurescu a fost deţinut politic. Ca fiu de deţinut politic, nu şi-a putut împlini decât târziu vocaţia de istoric. In 1988 s-a stabilit in S.U.A., primind şi cetăţenia americană . In 1990 a revenit România, fiindcă aici era patria, ţara de care nu se putea despărţi…

Discursul public al academicianului cu cetăţenie americană este aşa cum îi dictează conştiinţa de român: „Ajunge cu târârea în genunchi în faţa celor puternici. Fără fermitate şi demnitate în relatia cu marile puteri nu putem obtine nimic! Întotdeauna cei mari s-au inteles intre ei […] Ţara arată ca un vapor în derivă. E o ţară în derivă, care se desface bucată cu bucată […] şi dacă va continua aşa se va desface de tot. Tot ce s-a votat este pentru slăbirea suveranităţii României. Asta se va vedea la primul şoc care va veni din afară. […] O ţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin « conlucrarea » tuturor acestor factori. Este cazul României”.

Românii Vă datorează omagiul lor, domnule profesor, pentru marile lecţii de Istorie predate ex-catedra, prin luările Dumneavoastră de poziţie temerare, de vajnic combatant pe Frontul Apărării Neamului Românesc. Salve Magister ! (Aurel I. Rogojan).

LA MULŢI ANI cu sănătate şi împliniri! (Redacţia Revistei ART-EMIS).

General Br. (r) Aurel I. Rogojan  

SURSA: http://www.art-emis.ro

About SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Articole, ÎN OBIECTIV, Documente, OAMENI DEOSEBIŢI, PRIETENII M-AU INFORMAT:. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s