MATERIALELE CONFERINȚEI ”MAREȘALUL ANTONESCU ÎN ISTORIE ȘI ISTORIOGRAFIE” (3) 31 MAI 2016

Ion Antonescu şi statutul Basarabiei (1941-1944)

 (teze)

petrencu-anatolAnatol PETRENCU, prof. univ., dr. hab. Universitatea de Stat din Moldova

  1. În luna mai 1941 emigranţii basarabeni, stabiliţi în România, au discutat şi au lansat ideii referitoare la viitorul provinciei. Propunerile liderilor basarabeni au ajuns la Conducătorul Statului Român Ion Antonescu. În răspunsul dat, Ion Antonescu sublinia: „Vom reflecta asupra planului pe care-l propuneţi pentru organizarea Basarabiei şi în părţile sale bune şi realizabile ni-l vom însuşi”[1]. El a dat o apreciere înaltă Subsecretariatul Românizării, Colonizării şi Inventarului ca fiind foarte bun şi a dat dispoziţie marilor ziare să publice „şi plângerea d-lui Petre Cazacu şi răspunsul dat” de Subsecretariatul respectiv.
  2. In toiul luptelor pentru eliberarea Basarabiei de bolşevism, la 3 iulie 1941, Vice-preşedintele Consiliului de Miniştri, profesorul Mihai A. Antonescu a expus în cadrul unei conferinţe, ţinute în incinta Ministerului de Interne, proiectul organizării celor două provincii româneşti – Basarabia şi Bucovina – expresie a „suveranităţii Statului Român în aceste teritorii”[2]. În fata administraţiei ce urma să sosească în Basarabia a fost pusă sarcina organizării producţiei, valorificării recoltei, aprovizionării populaţiei cu produse alimentare, combustibil etc. „Printre primele acte administrative pe care le va întreprinde Guvernul, a subliniat profesorul Mihai Antonescu va fi stabilirea unui inventar general al bunurilor, a unui recensământ al populaţiei şi al proprietăţii[3]. Programul guvernamental prevedea o nouă organizare administrativă a Basarabiei printre care şi crearea unui nou judeţ în sudul Basarabiei, deoarece judeţele Ismail şi Cetatea Aibă aveau întinderi teritoriale prea mari pentru o administrare eficace.
  3. Aşa cum au subliniat istoricii I. Scurtu şi C. Hlihor, condu antonesciană „a dorit să experimenteze un nou model de organizare şi administrare a teritoriului, opus celui creat de regimul de autoritate al regelui Carol al II-lea, bazat pe un puternic centralism. Modelul urma să fie introdus ulterior în tot cuprinsul ţării. Aceste provincii (Basarabia şi Bucovina) trebuiau să devină „un câmp de experienţă, un şantier de lucru şi muncă pentru a dovedi ceea ce în decursul vremurilor s-ar fi putut realiza şi nu s-a realizat”. Se urmărea, de fapt, „desfacerea vechiului centralism în unităţi administrative de sine stătătoare” cu viaţă proprie, în care rolul de bază să-l aibă comuna, cu buget de venituri şi cheltuieli”[4]. Aşa dar, deja în toiul luptelor pentru Basarabia a fost proiectat un program de activitate a administraţiei româneşti, ce urma să revină în provincie. Pe parcurs, au fost formulate alte sarcini, determinate de situaţia concretă din teritorii, ele fiind reeşalonate, concretizate.
  4. La 7 iulie 1941 Ion Antonescu s-a adresat către basarabeni cu o Proclamaţie în care menţiona că datorită vitejiei ostaşilor români a spulberat cotropirea sălbatică a celor ce i-au ţinut în robie şi au răspândit pe pământul nostru moartea şi focul. Generalul Ion Antonescu a luat decizia ca el însuşi să se ocupe direct de conducerea Basarabiei şi Bucovinei. „Voi conduce eu însumi organizarea Basarabiei şi Bucovinei şi voi reface toate aşezările”, a subliniat Conducătorul Statului Român[5]. Ion Antonescu a îndemnat basarabenii ca prin disciplină, prin ordine, prin muncă să păşească în marşul învierii naţionale.
  5. Pe data de 9 iulie 1941 Vice-preşedintele Consiliului de Miniştri Mihai A. Antonescu a făcut presei unele declaraţii parte din care s-au referit şi la Basarabia. Astfel, el a repetat necesitatea păstrării unei izolări totale a celor două provincii româneşti eliberate de Regat. Regimul în care se afla Bucovina, dar mai ales Basarabia, a fost calificat de Mihai Antonescu ca „regim de ocupatio bellica, adică de ocupaţie militară”. Până la sfârşitul ostilităţilor, adică până la terminarea războiului cu URSS, când va interveni, aşa cum considera prof. M. Antonescu, „un decret de anexiune”, până atunci autorităţile militare şi regimul de ocupaţie militară sunt singura situaţie legală a acestor teritorii”[6]. Declaraţia prof. Mihai Antonescu a stârnit proteste vehemente din partea oamenilor politici şi specialiştilor din domeniul jurisprudenţei. În rezultat, mai târziu, M. Antonescu îşi va revedea poziţia (va renunţa la decretul de „anexiune”).
  6. Păstrarea regimului de ocupaţie militară era necesară centru următoarele trei sarcini puse în faţa administraţiei româneşti: „1. pentru a şterge în aceste teritorii toate urmele bolşevismului şi a dezrădăcina uneltele comuniste aşezate într-un an de cotropire; 2. pentru a înlocui sănătos instituţiile aduse de regimul sovietic, prin vechile aşezări credincioase civilizaţiei şi nevoilor noastre veşnice; 3. pentru a putea reorganiza aceste provincii pe baze noi, considerând drepturile autohtonilor şi asigurând Basarabiei şi Bucovinei un nou destin în cadrul Statului Naţional”[7]. Regimul militar a primit însărcinarea să instaureze o ordine pub1ică puternică şi sănătoasă („prima noastră preocupare”); să organizeze adunarea recoltei; să retragă din circulaţie rublele ruseşti şi să refacă circuitul economic al acestor teritorii. Pe baza rezultatelor obţinute în urma recensământului administrativ, guvernul de la Bucureşti intenţiona să revizuiască complet proprietatea în Basarabia şi Bucovina. Foştii proprietari urmau să-şi redobândească bunurile pierdute în vara anului 1940. Bunurile rămase fără stăpân urmau a fi împărţite ostaşilor români care au luptat în război şi familiilor lor, urmărindu-se, astfel scopul consolidării elementului românesc în aceste provincii. Se preconiza o reformă agrară ce trebuia să urmărească trei scopuri: naţional, economic şi social în acelaşi timp. Pământurile retrocedate foştilor proprietari basarabeni, precum şi cele împărţite noilor proprietari, veniţi din Regat, erau considerate daruri ale Statului.
  7. La 23 iulie 1941 Conducătorul Statului Ion Antonescu l-a numit pe generalul Constantin Voiculescu în funcţia de Împuternicit al Generalului Antonescu pentru administrarea Basarabiei”[8]. Conducătorul Statului Ion Antonescu a interzis oricăror structuri de stat de la Bucureşti să se amestece în conducerea şi administrarea provinciilor. Personalul administrativ, economic, financiar etc., trimis în Provincii, depindea doar de Împuterniciţii Generalului Ion Antonescu.
  8. La 3 septembrie 1941 a fost emis Decretul-lege nr. 790 „Pentru organizarea Basarabiei şi Bucovinei”. Conform acestui document fundamental, teritoriile Basarabiei şi Bucovinei constituiau două provincii fiecare din ele având administraţie proprie, cu reşedinţe respective la Chişinău şi Cernăuţi. Administrațiile erau puse în subordinea directă a Conducătorului Statului (art. 1). Provinciile au fost declarate persoane juridice, având buget propriu (art. 2). Articolul 3 stabilea componenţa administraţiei: a) Guvernatorul Provinciei – administrator general şi Împuternicitul Conducătorului Statului în Basarabia (şi, respectiv – Bucovina); b) Directoratele cu serviciile administrative respective; c) Consiliul Provincial de coordonare şi îndrumare generală a activităţii administrative[9]. Decretul-lege nr. 790 a constituit o adevărată Lege fundamentală pentru Basarabia anilor 1941-1944.

[1] Arhivele Statului, Bucureşti, fond Președinția Consiliului de Miniştri (PCM), dosar 469/1941, f. 7.

[2] Ioan Scurtu, Constantin Hlihor. Complot împotriva României. 1939-1947. Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa în vâltoarea celui de-al Doilea Război Mondial, Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1994, p. 72.

[3] Mihai A. Antonescu. Pentru Basarabia şi Bucovina. Îndrumări dare administraţiei dezrobitoare, Bucureşti, 1941, p. 16.

[4] Ioan Scurtu, Constantin Hlihor. Op. cit., p. 73.

[5] Arhiva Naţională a Republicii Moldova (ANRM), fond 680, inv. I, dosar 4232, f. 45.

[6] Arhivele Statului, Bucureşti, fond PCM, dosar 119/1941, f. 41-42.

[7] Ibidem.

[8] Basarabia. Un an de muncă românească, Chişinău, 1942, p. 52.

[9] ANRM, fond 706, inv. I, dosar  38, f. 169.

About SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Galerie | Acest articol a fost publicat în ÎN OBIECTIV, BIBLIOTECA SECRETELOR ISTORIEI, Documente, DOCUMENTE NECOMENTATE, Fotografii, IN MEMORIAM, ISTORIA IN IMAGINI, OAMENI DEOSEBIŢI, PRIETENII M-AU INFORMAT:. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la MATERIALELE CONFERINȚEI ”MAREȘALUL ANTONESCU ÎN ISTORIE ȘI ISTORIOGRAFIE” (3) 31 MAI 2016

  1. Pingback: MATERIALELE CONFERINȚEI ”MAREȘALUL ANTONESCU ÎN ISTORIE ȘI ISTORIOGRAFIE” (3) 31 MAI 2016 | A R H I V U S

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s