MATERIALELE CONFERINȚEI ”MAREȘALUL ANTONESCU ÎN ISTORIE ȘI ISTORIOGRAFIE” (6) 31MAI 2016

REGLEMENTĂRILE ÎN DOMENIU SANITAR DIN BASARABIA SUB ADMINISTRAȚIA ANTONESCU

13514403_249040565478826_1800643373_n (1)O nație nu poate să prospere dacă nu este sănătoasă și bine hrănită”. Acesta era crezul Mareșalului Ion Antonescu, exprimat în Declarația făcută la Bălți în ziua de 11 aprilie 1942 în urma inspecțiunilor făcute în Basarabia în zilele de 7-11 aprilie (1, p. 231). Acest corolar enunțat de General, relevă esența politicii promovate în Basarabia și ne impune o cercetare mai aprofundată a rolului pe care l-a avut în redresarea sistemului sanitar din regiune.

Demersului înaintat va contribui la revizuirea unor evenimente și fapte puțin analizate în literatura de specialitate, cum ar fi starea sanitară a Basarabiei și Transnistriei în perioada anilor 1941-1943, reformele instituite, iar prin prisma acestora și la descrierea personalității Mareșalului Ion Antonescu. După cum au remarcat și alți istorici antrenați în cercetarea domeniului, până în prezent în Republica Moldova nu există un studiu care ar releva dezvoltarea sistemului medical din acest teritoriu (4). Lucrarea semnată de Mihai Moldovanu și Anton Moraru (Istoria serviciului medical din Chișinău) se limitează doar la prezentarea adevărului despre dezvoltarea sistemului municipal de sănătate, în timp ce situația din întreaga provincie rămăne în continuare necunoscută. Una din puținele surse de unde se pot recupera datele referitoare la serviciului de sănătate din Basarabia anilor 40-44 ai sec XX, o constituie materialele de arhivă. O activitate excepțională în publicarea documentelor de acest fel, culese și editate cu mare grijă i-a revenit remarcabilul istoric Alexandru Moraru (1, 2). Grație domniei sale, avem posibilitatea astăzi să recuperăm o filă importantă din istoria Neamului nostru.

În continuare vom trece în revistă câteva strategii implimentate de Mareșal în vederea restabilirii și optimizării sistemului medical din Basarabia din acea perioadă. Trebuie de remarcat din start că sistemul sanitar și medical trebuiau refăcute în totalitate, deoarece au avut de suferit din urma opreațiunilor militare din teritoriu.

Dificultatea primară cu care s-a confruntat administrația românească a constituit-o refacerea instituțiilor medicale, distruse în urma operațiunilor militare. Astfel o parte considerabilă din spitale au trebuit să fie construite din nou (Vadul–Rașcu (jud. Orhei), Telenești și Sărăteni, Comrat (Tighina)) (4, p. 64).

Toate faptele lui Antonescu ne arată că el s-a sacrificat, investind timp și dând ce era mai bun pentru a-și ajuta poporul să prospere. Și-a asumat responsabilități și a cerut și de la ceilalți să și le asume . A fost cel care a luptat pentru dreptate, ajutând la repararea injustiţiei, cel care și-a asumat şi victoria, dar şi eşecul cu aceeaşi tărie. El a susţinut şi a fost responsabil pentru cei mai slabi (copii săraci și orfani, veterinari de război, bătrâni), și a îndeplinit tot ceea ce socotea că ar fi așteptările poporului de la un conducător.

Direcțiile principale de activitate ale serviciului medico-sanitar din Basarabia se regăsesc în documentele de arhivă publicate, și s-au axat pe cele mai arzătoare probleme, cum ar fi:

  • Mărirea numărului de dispensare, spitale și băi publice – pentru a rezolva problema igienii sociale. Acestea, precum și sanatoriu sau orfelinate urmau să fie deschise, inclusiv în mănăstirele ce își îndepărtau tradiția;
  • Fondarea instituțiilor de învățământ capabile să instruiască cadre medicale. În octombrie 1941 Ministerul Sănătății al României înființează la Chișinău Scoala de moașe. Elevele erau întreținute pe parcursul întregului ciclu de studiu.
  • Controlul sănătății populației de către serviciul medical al orașelor sau județelor. Medicii și personalul ajutător au primit ordin să treacă „din sat în sat și în fiecare casă, pentru a vedea condițiile în care trăiesc țăranii, intervenind prin sfaturi și măsuri”. Medicul sanital al orașelor, județelor, comunelor trebuia să-i servească pe suferinzi și „să-i aducă la tratament”;
  • Instituirea comitetului pentru copii săraci. La 23 octombrie 1941 Mareșalul Ion Antonescu emite ordin de înființare a acestui comitet, care avea sarcina de proteja și satisface nevoile acestora. În școli copii orfani de război primeau hrană gratis și erau așezați în primele bănci.

Un interes aparte prezintă dispozițiunea Mareșalului cu privire la copii cursului primar și cei de grădinițile de copii care ar fi antrenați în culegerea plantelor medicinale., în baza broșurii referitoare la strangerea plantelor medicinal oferită de general.

  • Sporirea numărul studenților din facultățile de medicină. Prin această directivă Mareșalul a dorit să restabililească deficiența mare a personalului medical, care constituia 6000 de medici;
  • Înființarea farmaciilor comunale și orășănești. În orașul Chișinău au fost deschise farmacii în fiecare sector al orașului (4, p. 64). Farmaciile municipale repartizau bolnavilor medicamente de primă necessitate gratuit;
  • Cobmaterea morții infantile, care atinsese cote destul de ridicate. Pentru a rezolva această problemă, Mareșalul insista pe „stârpirea flagelului avorturilor”, prin penalizarea aspră a crimei de avort, astfel încât să se realizeze „o îndepărtarea a acestui pericol național” (1, p. 231). Gravidele trebuiau să fie informate printr-o acțiune educativă despre consecințele avortului și protecția dreptului copilului;
  • Repararea băilor comunale și aducerea locuitorilor săptămânal pentru curățenie, cu precădere copii ce studiau. După cum remarca Mareșalul Antonescu, „acesta nu este numai o necesitate higienică, ci și un mijloc educativ”, astfel el a tins să insufle tinerii generații dorința de curățenie și ordine etc;
  • Organizarea unor zile speciale pentru dezinfectarea populației. La 2-9 noiembrie s-a lansat așa numita „Săptămâna igienii”. La acest eveniment au participat toți medicii, perfecții și pretorii din Basarabia. Ministerul Sănătății a trimis în Basarabia 15 trenuri băi, care au fost puse la dispoziția medicilor primari din județe și care au circulat pe toate liniile ferate din regiune (4, p. 66).

Deplasările permanente în teritoriu, revenirea repetată pentru inspecții ne arată marea încredere pe care acest om o avea în poporul său, dar și în forţele proprii. Contestăm idea că setea de putere l-a determinat să-şi asume răspunderea pentru ţară în momentul în care alţii s-au ferit s-o facă (se vehiculează în ultimul timp pe cele mai accesate site-uri informaționale (7)), și susținem că mai degrabă conştiinţa că este capabil şi crezul său, responsabilitatea de a se dărui altora, a se dărui poporului l-a făcut să se implice. Aceasta supoziţie are la bază enunțul său „Eu tot ce am dau și vă sfătuiesc și pe Dvr. să dați pentru a contribui la acțiunea de redresare pe care o ducem”.

În toate normele impuse el a dat dovadă de umanitate și echitate, una dintre sarcinile pe care și le-a propus fiind să rezolve situația satelor – „Opera noastră de construcție trebuie să înceapă de la sat ˂…˃ De la sat trebuie să pornească ridicarea națiunii.” Antonescu a fost preocupat în permanență ca țărănul să fie bine hrănit.

Chiar dacă i se aduc des învinuiri pentru crime comise împotriva evreiilor și țiganilor, Mareșalul Antonescu a avut totuși o atitudine umană față de aceștia, după cum remarcă Teşu Solomovici (autor evreu) – dacă „evreimea din Transilvania de nord a murit aproape în întregime în cuptoarele de la Auschwitz, evreimea din Transnistria a murit de gloanţe şi boli, cea din vechiul regat a rămas aproape în întregime în viaţă. Şi a avut posibilitatea să înveţe la şcoli evreieşti, a avut spitale şi chiar un teatru. Caz unic în istoria Europei ocupată de nazişti”.

Kolb, delegatul Comitetului Internațional de Cruce Roșie de la Geneva, cu ocazia vizitei făcute la ghettourile din Transnistria, remarcă că „evreii sunt mulțumiți, au hrană bună, lemne de încălzit și adăpost bun”, ceea ce confirmă într-un fel spusele lui Teşu Solomovici.

Mareşalul Antonescu a guvernat într-o formă de conducere totalitară din considerente pur politice, dar profilul său de personalitate nu este nici pe departe cel al unui dictator, adică al unui om lipsit de scrupule în ceea ce priveşte respectarea drepturilor oamenilor. Cercetarea documentelor oferite de Alexandru Moraru, Gheorghe Buzatu, etc., demonstrează o bună cunoaştere a problemelor sociale și de igienă, iar în soluţionarea acestora a arătat gradul înalt de solidaritate umană de care era capabil şi disponibil. Numeroase fapte îl califică drept o persoană, care arată compasiune, simţ social, înţelegere, respect pentru demnitatea umană.

Era un ofiţer dârz, hotărât, inteligent, nepărtinitor, aprig cu cei vicioși, din care motiv inspira teamă celor din jur. În mai toate şedinţele Consiliului de Miniştri, mareşalul se războieşte cu incompetenţa, cu specula, hoţia. „Fură toţi, jidanii, germanii, românii, grecii, toţi puşi pe căpătuire!, striga furios mareşalul (6).

O explicaţie rezonabilă a faptelor ce i se inscriminează (crime de război, factor antisemist) ar fi că a ales calea care s-a potrivit cel mai bine scopului său – recăpătarea integrității statale și recâştigarea teritoriilor pierdute. A făcut-o cu resursele de care dispunea, în contextul european respectiv și analizând situaţia în ansamblul său. Aceste decizii au fost rezultatul cunoaşterii şi priceperii sale la acel moment.

Personalitate puternic marcată de un profund spirit comunitar, Mareşalul Antonescu a dovedit simţ social şi mulţimea ordonanțelor sanitare prezentate în acest demers întăresc această ipoteză. Reformarea sistemului sanitar a avut repercursiuni pozitive și a constituit un aport considerabil în formarea şi consolidarea Statului Român.

Asemeni Generalului, Alexandru Moraru prin culegerile de documente pe care le publică nu face altceva decât să releve adevărul istoric și să-i prezinte Neamului său, eroii.

Caracterizat de unii ca personalitate contradictorie (8), de alții ca un mare patriot – Ion Antonescu cu siguranță ar putea fi numit personalitate notorie a Neamului nostru, de orcine, cu excepţia celor care au interes să nu o facă.

 Natalia GRĂDINARU, doctor în istorie, cercetător științific, Academia de Științe a Moldovei

Bibliografia:

  1. Alexandru Moraru. Basarabia mareșalului Antonescu. Documente și materiale. Chișinău, 2015, 345 p.
  2. Alexandru Moraru. Basarabia: scrisori către Mareșal. Chișinău, 2014. 328 p.
  3. Gheorghe Buzatu. România cu și fără Antonescu. Iași, 1991, p.5, 36.
  4. Mihai Moldovanu, Anton Moraru. Istoria serviciului medical din Chișinău, 2015, 188p.
  5. O istorie a Basarabiei. Red. Anatol Petrencu. Chișinău, 2015, p. 257-263.
  6. ro/news/societate/viata-ion-antonescu-scrisa-evreu-1_50aceaf07c42d5a6638bd368/index.html
  7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Antonescu
  8. https://www.yadvashem.org/yv/en/about/events/pdf/report/romanian/1.6_Jewish_

About SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Articole, Carti, Documente, IN MEMORIAM, MILITARI DE CARIERĂ:, OAMENI DEOSEBIŢI, PRIETENII M-AU INFORMAT:, PUNCTE DE VEDERE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s