DUMINICĂ SEARA… CU POETA MARIA BOTNARU

Două poezii devenite celebri, imediat cum au fost scrise…

Ecuația vieții

Măcinați de gânduri, ca două pietre tocite de vânturi,

despicați de ploi, cu un fulger împărțit la doi,

răstigniți de soartă  la răspântia deciziilor ce nu așteaptă,

și-au croit câte-o poartă, noi puncte cardinale pe hartă,

 

El –  în sudul efemer, iar în nordul tăcut – Ea…

 

aciuați în bârloguri închise cu pleoapele pe ochi întinse,

alungați din râvnitul paradis, de priviri invidioase, de vis,

cu gândurile îngemănate, cu lacrimile îmbrățișate,

cu mințile invadate de-o dreptate, croită-n jumătate…

… scînteia a rămas aprinsă, ecuația –  vraiște deschisă,

chinuită, încurcată, nici înțeleasă, nici rezolvată,

suflete desperecheate sfințesc dimineața cu gândul:

va mai fi o zi pentru Noi cât se rotește Pământul?

Lăsați-vă inimile să rezolve ecuațiile delicate,

când mințile s-avântă în flăcările dilemelor aberante,

decât a lupta, agasați de iluzii deșarte, la nesfârșit,

firească ar fi evadarea într-un început deplin fericit!

24 septembrie  2014

Autumnală stare

Pline, nopțile de vis, benevol, aș vrea să-i dau

și acele liniști verzi ce privirea-mi alintau,

aș mâna cu zel cocorii și nici nu i-aș jindui,

de m-ar înțelege toamna, cum vreau a o stăvili.

 

Către cer cu rugă-înaltă sufletul mi-aș prăbuși,

doar să nu vuiască codrul, când rugina-i va sorbi,

doar să nu usuce vântul șesul cu ciulin răscopt,

să rămână iarba moale pân la asfințitu-i copt.

 

Mâna i-ar întinde dar struguri împliniți de sort

și din nucul de la poartă aș da rodul proaspăt, tot,

aș rămâne doar cu umbra, asta nu m-ar necăji,

dacă șoaptele de nuc toamna nu le-ar adormi.

 

Pentru ce atâta vervă, cui ar fi omul dator,

de trăiește într-o goană, risipind vise și dor,

ahtiat în primăvară, trece vara în galop

și se-avântă-n toamna, care e o punte peste hop,

 

pân’-la viforul ce-așteaptă cu flămând și rece chin,

să-l învețe ce-i durerea din al păsării suspin…

Cum să ogoiesc privirea, când de frunză-o dezlipesc,

pân’ la zori de primăvară, verdele-i, cu ce-l hrănesc?

 

 

Așteptăm cu bucurie toamna cu-al său rod senin,

numai  timpului nu-i pasă, de-i gol sufletul sau plin…

22 septembrie 2017   Maria Botnaru

Anunțuri

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Acest articol a fost publicat în DUMINICĂ SEARA..., FELICITĂRI, MĂRIA SA - POEZIA ! (dedicaţii şi...), OAMENI DEOSEBIŢI, RECENZII, TEXTE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA, VIBRAŢIA SUFLETULUI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la DUMINICĂ SEARA… CU POETA MARIA BOTNARU

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s