„Pe muchie de cuţit. Relaţiile Româno-Sovietice, 1965-1989” (1)

Ceauşescu îi cerea lui Brejnev, în 1976, să desfiinţeze gardul de sârmă ghimpată de pe Prut

Ideea scrierii acestui volum mi-a fost dictată de constatarea pe care am făcut-o cu ani în urmă, privind absenţa unei lucrări de sine stătătoare, care să ofere o imagine generală, pe cât posibil obiectivă, fără idei preconcepute, asupra evoluţiei sinuoase a relaţiilor româno-sovietice pe parcursul unui sfert de veac (1965-1989). Firul conducător l-au reprezentat relaţiile dintre P.C.R. şi P.C.U.S., definitorii pentru identificarea direcţiei ansamblului raporturilor româno-sovietice, inclusiv în momentele de criză prin care au trecut acestea, în august 1968 sau în decembrie 1989. Am abordat, de asemenea, momentele sensibile din istoria comună a celor două ţări, inclusiv problemele privind Basarabia şi tezaurul românesc evacuat la Moscova în anii primului război mondial, disputele din domeniul istoriografic sau discuţiile pe marginea cadrului juridic al relaţiilor bilaterale. Aspectele colaborării româno-sovietice în cadrul Tratatului de la Varşovia, percepţia Moscovei asupra unor direcţii majore ale politicii externe a României din perioada 1965-1989, poziţia P.C.R. în cadrul mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale urmează să fie tratate într-un volum separat.

În elaborarea lucrării am cercetat timp de peste un deceniu documente elaborate la nivelul celor două conduceri de partid şi de stat, existente în Arhivele Naţionale Istorice Centrale ale României (Fondul C.C. al P.C.R., Secţia Cancelarie, Secţia Relaţii Externe, Secţia Propagandă şi Agitaţie, Secţia Organizatorică), precum şi în Arhiva de Stat Rusă de Istorie Contemporană (R.G.A.N.I), Arhiva de Stat a Federaţiei Ruse (GARF), Arhiva de Politică Externă a Federaţiei Ruse (A.V.P. R.F.), Fundaţia de cercetări economico-sociale şi politice (Gorbaciov-Fond) din Moscova. Am folosit, totodată, ediţii de documente, volume memorialistice, studii şi articole apărute cu precădere în reviste de specialitate din România, Federaţia Rusă, Republica Cehă, precum şi articole din presa centrală a vremii, română şi sovietică, axate pe tematica abordată.

Fără pretenţia de a constitui o prezentare exhaustivă a raporturilor româno-sovietice, volumul de faţă reprezintă o primă tentativă de a înfăţişa evoluţia, cu lumini şi umbre, plieri şi replieri, a raporturilor dintre Bucureşti şi Moscova, într-o etapă importantă a dezvoltării României şi afirmării ei pe arena internaţională, până la evenimentele dramatice din decembrie 1989. Pe alocuri, în relatarea evenimentelor am inserat şi observaţii proprii, sub impresia formată în timpul participării în calitate de referent la Secţia Relaţii Externe şi Cooperare Economică Internaţională a C.C. al P.C.R. (1966-1989), precum şi ca interpret la convorbirile româno-sovietice purtate la diferite niveluri. Am recurs în mod deliberat la citarea amplă a unor pasaje din stenogramele convorbirilor, a opiniilor exprimate de autori români şi străini, pentru a nu altera esenţa acestora, lăsând cititorului libertatea deplină de a-şi formula propriile opinii şi concluzii în cunoştinţă de cauză. Exprim întreaga gratitudine conducerii Arhivelor Naţionale ale României, personalului de la sălile de studiu şi de la depozitele acestora pentru strădania de a pune la dispoziţia cercetătorilor documentele aflate în arhiva fostului C.C. al P.C.R. În egală măsură, mulţumesc conducerilor arhivelor din Federaţia Rusă şi arhiviştilor acestora pentru amabilitatea de a-mi facilita, în măsura posibilităţii, accesul la documentele solicitate.

Totodată, exprim întreaga gratitudine în primul rând domnului prof. dr. Radu Ciuceanu, directorul I.N.S.T., conf. univ. dr. Octavian Roske, secretarul ştiinţific, pentru susţinerea editării volumului de faţă. Cu deosebire mulţumirile mele călduroase sunt adresate domnului dr. Dan Cătănuş, redactor al volumului, doamnelor Mihaela Maria Gavrilescu pentru machetare şi indice, şi Iuliana Dumitrescu pentru realizarea coperţii, precum şi celorlaţi colegi pentru sprijinul acordat în finalizarea acestei lucrări. Nu în ultimul rând, recunoştinţa mea este adresată colegilor români care au îndeplinit în diferite etape ale perioadei tratate funcţia de interpret la convorbirile româno-sovietice: Nicu Bujor, Gheorghe Roşu, Sergiu Celac şi Gheorghe Stoica, stenodactilografilor Constantin Mateescu, Nicolae Dârnu şi Grigore Lungu, precum şi colegilor ruşi: Evgheni Karpeşcenko, Vladimir Potapov, Nikolai Rembievski şi Ceslav Ciobanu.

Problema Basarabiei a apărut pe agenda relaţiilor româno-ruse în prima jumătate a anilor ’60, odată cu accentuarea divergenţelor dintre P.M.R. şi P.C.U.S. şi începerea procesului de distanţare a conducerii P.M.R. de Moscova. Pentru prima dată, una din problemele sensibile ale istoriei comune româno-ruse/sovietice, vizând problemele teritoriale, a fost abordată la 15 martie 1964, în cursul convorbirii de la Piţunda dintre Nikita Hruşciov, prim-secretar al C.C. al P.C.U.S., preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., şi delegaţia P.M.R. condusă de Ion Gheorghe Maurer, membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., preşedintele Consiliului de Miniştri al României, la înapoierea acesteia din vizita întreprinsă în R.P.D. Coreeană şi R.P. Chineză. Cu acest prilej, în contextul discuţiei asupra dificultăţilor delimitării frontierei sovieto-chineze, Nikita Hruşciov s-a referit la complexitatea problemei revizuirii frontierelor în Europa, dând drept exemplu, printre altele, problema Basarabiei : „Eu cred că nu trebuie să discutăm despre această problemă, că atunci în ţările socialiste ar trebui să se facă un plebiscit. Dacă românii ar ridica această problemă, eu personal aş fi pentru plebiscit şi să lăsăm popoarele să hotărască unde [sic!] vor să aparţină”. Discuţia amintită a fost evocată în timpul convorbirilor dintre delegaţia P.M.R,. condusă de Ion Gheorghe Maurer, şi Nikolai Viktorivici Podgornîi, membru al Prezidiului, secretar al C.C al P.C.U.S.[1].

Conducătorul delegaţiei române se întreba cu acest prilej: „De ce în Uniunea Sovietică se crede că România are pretenţii teritoriale faţă de Uniunea Sovietică? De ce în Uniunea Sovietică se crede că în România se revendică Basarabia? Ce fapte, ce declaraţii, ce atitudine din partea României, a factorilor ei responsabili justifică asemenea credinţe în Uniunea Sovietică? Pentru că noi ne-am întâlnit cu aceste probleme, întâi foarte mulţi dintre oamenii noştri care au venit aici au fost întrebaţi: Este adevărat că voi revendicaţi Basarabia?”[2]. Intervenind în discuţie, Emil Bodnăraş, membru al delegaţiei române, participant la întâlnirea de la Piţunda, a menţionat că în convorbirile purtate cu Nikita Hruşciov delegaţia română nu a acordat o atenţie deosebită acestui aspect, mirându-se doar de „punerea problemei”, dar că, ulterior, după ce această chestiune a revenit în întrebările puse de unii cetăţeni sovietici în convorbiri cu studenţii români aflaţi la studii în U.R.S.S., conducerea română a încercat să clarifice natura acesteia. „Să ne lămurim – declara Bodnăraş – dacă la dv. s-a format vreo părere că România socialistă a pus, pune sau intenţionează să pună problema Basarabiei sau probleme teritoriale”.

Pentru clarificarea lucrurilor, demnitarul român a amintit o cuvântare a lui Nikita Hruşciov rostită la 7 septembrie 1959, la Leipzig, în care acesta a abordat problemele teritoriale existente între ţările socialiste. Printre altele, liderul sovietic precizase că „o parte din actualul teritoriu al R.S.S. Moldoveneşti a fost cotropită de regele român şi, la un anumit moment, a fost din nou realipită la teritoriul sovietic. Între Uniunea Sovietică şi Republica Populară Română nu se iveşte însă niciun litigiu de frontieră, deoarece cele două ţări ale noastre sunt socialiste şi sunt călăuzite de interese comune, merg spre acelaşi ţel – comunismul. Dar aceasta nu înseamnă că în rândurile unei anumite părţi a populaţiei României nu există oameni care să considere că Moldova este o parte a României”. Încercarea delegaţiei P.M.R. de a clarifica în cursul convorbirilor din iulie 1964 de la Moscova motivele pentru care conducerea sovietică a găsit de cuviinţă să ridice această problemă a degenerat la un moment dat într-o polemică aprinsă pe marginea denumirii de „Basarabia”, îndeosebi între Ion Gheorghe Maurer şi Alexei Kosîghin, membru supleant al Prezidiului C.C. al P.C.U.S., prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., membru al delegaţiei sovietice, care a contestat existenţa unui asemenea denumiri.

Referindu-se la problema sensibilă a frontierelor, conducătorul delegaţiei P.C.U.S., N.V. Podgornîi, a precizat că, în ultima vreme, conducerii sovietice i-au parvenit anumite ştiri că în România se ridică pretenţii faţă de o parte din teritoriul Moldovei Sovietice, cărora conducerea sovietică nu le acordă însă importanţă. Acesta a ţinut să sublinieze, totodată, că partea sovietică nu a găsit nici în stenograma discuţiei de la Piţunda, nici în cuvântarea lui Hruşciov de la Leipzig „niciun fel de aluzii care ar fi dat prilej să se facă afirmaţii despre prezenţa anumitor neînţelegeri referitoare la probleme teritoriale” dintre cele două ţări şi, cu atât mai puţin, în problema unor pretenţii teritoriale dintre ele. „In aceste documente – a continuat liderul sovietic – problema frontierei dintre U.R.S.S. şi România se pune tocmai pentru a ilustra ideea că frontierele existente între ţările socialiste le considerăm intangibile”. Concluzionând, Podgornîi a declarat că, la Piţunda, Hruşciov nu a pus nicio problemă teritorială faţă de România şi că, în esenţă, această problemă „a fost ridicată de către tovarăşul Bodnăraş, iar tov. Hruşciov numai a răspuns la aceasta”.

Discuţia care a urmat a evidenţiat o anumită neconcordanţă în consemnarea fidelă în stenogramă a poziţiilor celor două părţi a discuţiei de la Piţunda în chestiunea Basarabiei, ceea ce nu l-a împiedicat pe Ion Gheorghe Maurer să declare: „Zvonurile, lipsite cu desăvârşire de orice temei, despre pretinsele revendicări teritoriale ale R.P.R. faţă de U.R.S.S. nu pot să nu creeze printre oamenii sovietici decât o imagine total deformată a poziţiei ţării noastre şi a relaţiilor dintre România şi U.R.S.S., iar la noi în ţară nasc nedumeriri cu privire la substratul pe care îl pot avea astfel de zvonuri”. Tocmai de aceea – a încheiat premierul român – ele ne-au produs o deosebită mâhnire şi îngrijorare. Ele nu sunt nici în interesele popoarelor noastre, nici în interesul prieteniei şi frăţiei lor, care a făcut până acum faţă atâtor încercări. O asemenea problemă nu există şi nu poate exista. Acesta este punctul nostru de vedere…”. Apariţia, în anul 1964, la Bucureşti, a lucrării „Karl Marx. însemnări despre români (Manuscrise inedite”), editate de acad. A. Oţetea şi S. Schwann, sub egida Academiei de Ştiinţe a R.P.R., care conţinea o serie de remarci critice la adresa politicii ţariste în privinţa Basarabiei a fost de natură să provoace iritare la Moscova. Gestul nu a scăpat nici atenţiei Occidentului. Aşa cum nota un raport al C.I.A., „îndrăzneala de care a dat dovadă România punând pe tapet problema sensibilă a Basarabiei s-a dovedit a fi un atu şi un avertisment adresat U.R.S.S.”[3].

Istoricul american Larry L. Watts introduce problema sensibilă a Basarabiei şi Bucovinei de Nord din ecuaţia româno-sovietică în contextul controverselor româno-ungare pe marginea problemei, la fel de sensibilă, a Transilvaniei.Citând un raport al CIA, acesta scrie că Moscova „a încurajat în secret Ungaria să ia atitudine cu privire la poziţia României în Transilvania” (Ibidem, p. 287), folosind aceasta ca pârghie de presiune asupra Bucureştiului. „Până în 1966 – scrie Larry Watts – acţiunile de dezinformare întreprinse de sovietici s-au soldat cu un succes remarcabil. S-a creat un cadru interpretativ bazat pe două premise diferite: interesul Ungariei pentru Transilvania era inofensiv şi admirabil, în timp ce interesul României pentru Basarabia era retrograd şi condamnabil. La sfârşitul anilor 1960, situaţia se prezenta astfel: dacă Budapesta ridica problema Transilvaniei, serviciile de informaţii americane interpretau acest lucru ca fiind o dovadă de preocupare «legitimă» pentru drepturile minorităţilor. In schimb, dacă România ridica problema Basarabiei, acest lucru era văzut în cel mai bun caz ca o « revanşă » faţă de U.R.S.S., dar de cele mai multe ori era considerat drept o manifestare « agresivă » a unor pretenţii teritoriale”. Schimbările survenite la nivelul conducerii P.C.U.S., în octombrie 1964, în urma demiterii lui Nikita Hruşciov, şi la nivelul conducerii P.M.R., prin încetarea din viaţă, în martie 1965, a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, au făcut posibilă punerea în surdină a polemicii româno-sovietice în această chestiune. Aşa se explică, este de presupus, absenţa ei pentru un timp de pe agenda convorbirilor dintre noii lideri ai celor două partide – Leonid Brejnev şi Nicolae Ceauşescu – în timpul vizitei lui Nicolae Ceauşescu în U.R.S.S. în luna septembrie 1965. în mod evident, aceştia nu erau interesaţi să împovăreze cu o asemenea problemă relaţiile dintre cele două partide la începutul colaborării lor. Aceasta nu însemna, însă, abandonarea acestei chestiuni, care continua să mocnească, pentru ca să izbucnească în scurt timp.

La aproape două luni de la întâlnirea la nivel înalt din septembrie ’65, la Chişinău, primul secretar al C.C. al P.C. din Moldova, Ivan Bodiul, a adresat CC. al P.C.U.S. o scrisoare în care raporta despre „editarea în România a unor cărţi în care este denaturat,trecutul istoric al Moldovei”[4]. La 1 iulie 1966, C.C. al P.C. din Moldova adresa C.C al P.C.U.S. o scrisoare în care era atrasă atenţia asupra faptului că în România se contura tendinţa de a se demonstra că, în anul 1812, „Rusia a anexat o parte a teritoriului românesc unitar”, precizându-se că până în anul 1859 „nu exista niciun stat unitar român”. „În această ordine de idei – se menţiona în continuare –ocuparea Basarabiei în 1918 este tratată ca un act de reunire a pământurilor româneşti, iar soluţionarea justă (subl.n.) a chestiunii basarabene în anul 1940 este calificată acum de cercurile largi ale României ca un act nedrept de despărţire a poporului român”[5] Se exprima opinia că acestea erau acuzaţii grave, care vizau „aspecte importante, principiale” ale relaţiilor dintre popoarele român şi sovietic, propunându-se să li se dea o ripostă.

Se scotea, de asemenea, în evidenţă faptul că în multe lucrări apărute în România se exagera politica de cotroprire a ţarismului în această regiune, admiţându-se, totuşi, că un asemenea proces „a avut loc, dar nu în măsura în care se afirmă astăzi”. În acest context, se atrage atenţia că istoria cunoştea numeroase fapte ce ilustrau „tendinţa poporului moldovenesc de a trăi alături de cel rus într-un stat unitar”, amintind că pe parcursul secolelor XVII-XIX, domnitorii moldoveni „s-au adresat oficial de zeci de ori • Rusiei cu rugămintea de primi Moldova în supuşenia sa” şi că una din aceste cereri „s-a terminat cu încheirea, în 1711, a înţelegerii privind trecerea întregului principat moldovean în componenţa Rusiei”. În aceeaşi scrisoare se semnala abordarea critică de către conducerea de la Bucureşti a documentelor elaborate la congresele III, IV şi V ale Cominternului. „în aceste documente se constată ocuparea Basarabiei de către România şi asuprirea poporului moldovenesc; se susţine lupta oamenilor muncii din Basarabia şi Bucovina de Nord pentru reunirea cu Uniunea Sovietică, se confirmă existenţa naţiunii moldoveneşti independente, se dă o apreciere înaltă organizaţiei de partid din Basarabia în crearea şi bolşevizarea P.C.R., se caracterizează politica de agresiune a conducătorilor României regale şi cârdăşia lor cu fascismul german împotriva U.R.S.S.”. În egală măsură este sesizată „tentativa de a justifica intrarea României burgheze în război de partea Germaniei fasciste, se pune la îndoială însuşi faptul aservirii oamenilor muncii din Basarabia de către imperialiştii români şi autenticitatea luptei revoluţionare a muncitorilor şi ţăranilor din Basarabia pentru reunirea cu Patria Sovietică”. „În năzuinţa de a justifica ocuparea Basarabiei la începutul anului 1918 – continuă autorii scrisorii -ideologii burghezi din România au interpretat greşit chestiunea privind naţiunea română, au început a ignora faptul existenţei naţiunii moldoveneşti independente, a-i identifica pe moldoveni cu românii”.

Prof. dr. Vasile Buga, Centrul de Studii Ruse şi Sovietice „Acad. Florin Constantiniu”

– Va urma –

SURSA: http://www.art-emis.ro/cronica/cronica-literara/4840-pe-muche-de-cutit-relatiile-romano-sovietice-1965-1989-1.html

–––––––––––––––
[1] Moscova, 7-14 iulie 1964. autorul a prezentat această convorbire în volumul apărut în 2012.
[2] A.N.I.C., Fond CC. al P.C.R, Secţia Relaţii Externe, dosar nr. 36/1964, Voi. II, f. 86. Ibidem, f. 85.
[3] Larry Watts, „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”, Editura Rao, 2011, Bucureşti, p. 286.
[4] Vasile Buga, „Istoria se repetă: Probleme cu limba şi literatura română la Chişinău”, 1965, „Arhivele Totalitarismului”, nr. 1-2/2009, p. 194-195.
[5] Elena Negru, Gheorghe Negru, „Cursul deosebit” al României şi supărarea Moscovei. Disputa sovieto-română şi campaniile propagandistice antiromâneşti din RSSM (1965-1989). Studiu şi documente. Voi. 1 (1965-1975), Institutul Cultural Român, Chişinău, 2012, p. 139.

Reclame

Despre SECRETELE ISTORIEI

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și editor al mai multor cărți și culegeri de documente și materiale elaborate în urma cercetărilor de arhivă, sute și sute de articole și investigații documentare.
Acest articol a fost publicat în Articole, DOCUMENTE NECOMENTATE, IN MEMORIAM. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la „Pe muchie de cuţit. Relaţiile Româno-Sovietice, 1965-1989” (1)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s