„BASARABIA 200”- ERORI POLITICO-DIPLOMATICE(1)

„BASARABIA 200” – Erori politico-diplomatice 1

Apartenenţa Basarabiei la Uniunea Sovietică,

din perspectiva unor erori politico-diplomatice ale României

Istoriografia românească nu a clarificat problematica pierderii Basarabiei şi din perspectiva unor erori politico-diplomatice ale României. În unele lucrări româneşti dedicate problematicii apartenenţei Basarabiei la România sau la Uniunea Sovietică, s-au formulat şi unele acuzaţii palide la adresa guvernanţilor români, vinovăţia pentru tot ceea ce s-a petrecut fiind aruncată, în cea mai mare parte, în seama agresiunii Uniunii Sovietice. Acest fapt este incontestabil pe fond, dar necesită, după părerea noastră, o privire mai atentă asupra ansamblului acţiunilor şi atitudinii guvernului regal al României faţă de Rusia Sovietică, în perioada imediat următoare apariţiei puterii bolşevice. În anul 2002, subsemnatul am fost delegat al Academiei Române la Congresul Mondial de Istorie Economică de la Buenos Aires. Cu acel prilej m-am referit şi la unele din aceste aspecte, dar privindu-le în cadrul mai larg al influenţei apartenenţei Basarabiei asupra relaţiilor dintre Uniunea Sovietică şi România.[1]

Fără să dorim să dăm verdicte, punându-ne mereu semne de întrebare, dând voie îndoielii să ne frământe, apreciem ca necesară o revedere a problematicii şi prin includerea în cercetare şi în analiză a unor măsuri şi atitudini politico-diplomatice româneşti, care, privite din anumite perspective, pot fi apreciate şi ca erori. În orice caz, discuţia specialiştilor pe aceste probleme nu poate fi decât benefică. De aceea, rememorăm o serie de evenimente în faţa cărora guvernul României a acţionat lipsit de prevedere, poate şi fără tactul necesar şi animat doar de resentimente, fie ele şi obiective.

Tratatul secret al României cu Antanta, din vara anului 1916 şi, ulterior, Conferinţa de pace de după primul război mondial, au condus la rezolvarea majorităţii problemelor teritoriale ale României, ţară care şi-a văzut confirmate cele mai multe dintre aspiraţiile naţionale, fără a intra, în acel moment istoric, sub controlul altor state, ceea ce a fost o performanţă unică. Cu toate acestea, chiar şi în condiţiile în care noul stat sovietic, apărut în noiembrie 1917, nu era recunoscut de puterile cu cel mai mare rol în deciziile conferinţei păcii, nici unirea Basarabiei cu România nu a fost recunoscută de S.U.A. şi această nerecunoaştere a produs efecte în timp. Alte state au urmat şi ele exemplul S.U.A. Astfel, Rusia Sovietică şi, apoi, U.R.S.S. a fost încurajată să nu recunoască nici o clipă actul unirii Basarabiei cu România. În anul 1940, opinia publică şi clasa politică americană nu s-au opus desprinderii Basarabiei, Ţinutului Herţa şi a nordului Bucovinei de România şi alipirii lor la U.R.S.S. În anul 1947, S.U.A. au recunoscut apartenenţa Basarabiei la U.R.S.S. În anul 1975, S.U.A. au semnat alături de celelalte state participante la Conferinţa O.S.C.E., Actul final care consfinţea frontierele existente în Europa, iar în anul 1992, S.U.A. au recunoscut Republica Moldova ca stat suveran şi independent. Toate acestea au făcut ca între România şi Basarabia distanţarea să devină mereu mai mare.

Raporturile dintre România şi Rusia Sovietică s-au compromis de la începutul existenţei statului comunist rus. A fost un start ratat, care a marcat pentru multă vreme, până astăzi, comunicarea politică între cele două ţări. Clasa politică românească, formată exclusiv din reprezentanţi ai proprietarilor, profund anticomunistă, nu accepta colaborarea cu bolşevicii şi nu credea în posibilitatea menţinerii lor la putere la Moscova. Lipsei voinţei românilor de cooperare cu bolşevicii, i se adăugau abuzurile ruşilor şi necesităţile lor din perioada primului război mondial în care luptau pe teritoriul dintre Carpaţi şi Prut cu inamicul comun. Aproape un milion de ruşi au pătruns în Moldova în lunile dezastrului din 1917. Comportarea armatei ruse a fost una brutală, tipică armatelor imperiilor autocrate din Asia. În Delta Dunării, locul strategic visat o întreagă istorie de Rusia, de Polonia, de Ungaria, de Austria, de Franţa şi de alte ţări, autorităţile române au fost desfiinţate, jandarmii arestaţi, iar populaţia românească alungată. Doar lipovenii şi alţi minoritari au mai avut voie să rămână pe loc. În Iaşi, ofiţerii ruşi cumpărau case, sau le închiriau pe mai mulţi ani, semn că aveau de gând să rămână în România şi după război. Ruşii trebuiau bine hrăniţi şi îngrijiţi. La cele mai mici nemulţumiri, militarii ruşi ameninţau cu părăsirea frontului şi cu retragerea la est de Prut.[2] Această situaţie a agravat criza alimentară din România şi a consolidat sentimentele antiruseşti, care au ajuns să depăşească raţiunea necesităţii întreţinerii unor raporturi foarte bune cu această putere şi să minimalizeze conştiinţa opiniei publice şi politice că România avea în Rusia mari interese. Pentru aceste mari interese era nevoie să se facă mari sacrificii, de care nu era dispusă nici clasa politică românească şi nici elita societăţii. Acest lucru va fi plătit scump. Ajutorul rusesc, mult aşteptat, a adus cu sine nu numai şansa salvării militare a ţării, ci şi un munte de nemulţumiri faţă de ruşi şi încordări politico-diplomatice. Contribuţia Rusiei la menţinerea existenţei statului român a fost recunoscută doar parţial de români şi aceasta cu „jumătate de gură”.

În noiembrie şi decembrie 1917, în toată Moldova, a început un proces de descompunere a forţelor armate ruseşti. Generalul Scerbacev, comandantul armatei ruse din Moldova a cerut ajutor guvernului României. În prima fază, Ionel I.C. Brătianu a refuzat să se implice, încercând să nu se amestece în luptele interne ale Rusiei. Situaţia a degenerat. Unităţile militare ruseşti, rămase fără aprovizionare, au început să jefuiască localităţile Moldovei, să comită violuri, tâlhării şi omoruri. Elemente bolşevice conduse de internaţionalistul comunist francez Simion Grigorovici Rochal, cunoscut pentru masacrele comise în cetatea Kronstadt de lângă Petrograd, au plănuit o lovitură de stat împotriva regimului regal român. De aceea, în finalul primului război mondial, de la începutul războiului civil din Rusia, armata română a primit ordine în sensul acţionării, în întreaga Moldovă, împotriva Gărzilor Roşii, alături de Gărzile Albe. Cu toată obiectivitatea unora dintre măsurile politice şi militare româneşti, este greu de înţeles lipsa unor măsuri sporite de prevedere politico-diplomatică ale guvernanţilor noştri, pentru eventualitatea că bolşevicii se vor menţine la putere în Rusia. România avea interesul ca Rusia să recunoască alipirea Basarabiei şi a Bucovinei la România şi, de asemenea, interesul de a recupera tezaurul naţional, transportat la Moscova, la sfârşitul anului 1916 şi în prima jumătate a anului 1917. În ciuda acestor interese foarte mari, istorice, clasa politică românească a acţionat orbeşte, mi-aş permite să spun cu fanatism, împotriva guvernului bolşevic rus, excluzând orice perspectivă de colaborare. De altfel, în istoria României, au existat şi alte momente în care diplomaţia română a dat dovadă de amatorism şi a acţionat în conformitate cu sentimente, simpatii, antipatii, interese de grup, ale liderilor, sau sub influenţa unor forţe politice şi financiare din străinătate, care au influenţat, uneori decisiv, diversele regimuri politice din România contemporană. La această poziţie anti-sovietică, România a fost mult încurajată, în toată perioada interbelică, de Franţa şi de Marea Britanie.

În 8 noiembrie 1917, în faţa Congresului Sovietelor, Lenin s-a adresat popoarelor şi guvernelor ţărilor vecine, propunându-le pacea şi încheierea cu ele a unor tratate redactate cu toată claritatea, renunţându-se la diplomaţia confidenţială. El a mai spus că intenţionează să facă publice toate tratatele secrete semnate de către ţari cu diverse ţări. România nu a reacţionat în nici un fel la oferta Rusiei Sovietice, care-i privea pe toţi vecinii ei. La 20 noiembrie 1917, guvernul sovietic i-a informat pe aliaţii săi că intenţionează să încheie pacea cu Germania, cu explicarea motivelor. Nici de această dată, România, ca şi ceilalţi aliaţi ai Rusiei în război, nu au răspuns acestei corespondenţe.[3] Singura care a răspuns imediat propunerii sovietice a fost Finlanda. Ca urmare, la sfârşitul lunii noiembrie 1917, Iosif Visarionovici Stalin, numit comisar al naţionalităţilor din Rusia, s-a deplasat la Helsinki. Finlanda fusese mare ducat rus, din anul 1809. Stalin a lansat un apel pentru încheierea unei alianţe cinstite între cele două ţări şi popoare şi i-a anunţat pe finlandezi că, în schimbul tratatului, Rusia le redă independenţa. După tergiversări, datorate faptului că partidele burgheze finlandeze se temeau de contagiunea bolşevismului, tratatul s-a semnat în octombrie 1920. Libertatea naţională a Finlandei a fost păstrată până astăzi, în ciuda conflictelor care au mai existat între cele două ţări, mai ales în iarna dintre anii 1939 şi 1940. La 31 decembrie 1917, Lenin a trimis personal un ultimatum guvernului român cerându-i să înceteze operaţiunile militare împotriva bolşevicilor, arătând că aşteaptă răspuns în 24 de ore, în caz contrar urmând să aibă loc „o nouă ruptură…” Guvernul român nu a răspuns nici de data aceasta. Ofensa era directă şi greu de iertat de către o putere ca Rusia. Dacă puterile occidentale îşi puteau permite o asemenea poziţie ofensatoare, pentru România, ţară mică până în 1918, aflată în 1917 într-o situaţie dramatică, ţară vecină a Rusiei, gestul a produs efecte negative pe termen lung. Din ordinul lui Lenin, ministrul român în Rusia, Constantin Diamandy, a fost arestat împreună cu toţi membrii legaţiei. Ei au fost închişi în fortăreaţa Petropavlovsk. Întregul corp diplomatic acreditat în capitala Rusiei a cerut şi a obţinut o întrevedere cu Lenin. Protestele vehemente ale corpului diplomatic acreditat în Rusia, au făcut ca diplomaţii români să fie eliberaţi în câteva ore. Nici un alt stat din lume nu a fost, în acele prime momente de existenţă a statului sovietic, în relaţii atât de tensionate cu Rusia, cum a fost România.

Notă: Textul a fost prezentat la Sesiunea de Comunicări şi Dezbateri ştiinţifice „BASARABIA 200″ – Râmnicu Vâlcea, 11-13 mai 2012

________________________________________

[1] Corvin Lupu, The Belonging of Basarabia to Romania and the Inter-War Romanian-Soviet Relationships reflected in Diplomatic American Documents, în volumul Le XIII-e Congres International d’Histoire Economique, Buenos Aires, Argentine, 22-26 juillet 2002, La Preconference de l’Universite „Lucian Blaga” de Sibiu, Roumanie, 4-5 avril 2002, p. 175-190.

[2] Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, Vol. II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 7-14. Este de menţionat că în timpul primului război mondial, România a împrumutat Rusiei 100.000 de vagoane de provizii, care n-au mai fost nici restituite, nici achitate.

[3] Vezi Andre Fontaine, Istoria Războiului Rece, Vol. I, Editura Militară, Bucureşti, 1992, pp. 34-38.

SURSA: Revista Art-Emis.ro

Publicat în Articole, TEXTE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA | Lasă un comentariu

HARTA CELUI DE-AL II RĂZBOI MONDIAL

z – 2 Razboi Mondial, Harta

Publicat în Documente, DOCUMENTE NECOMENTATE | Lasă un comentariu

SFATURI PENTRU PRIETENII MEI: DE LA LUME ADUNATE(1)


Paine otravita in Romania – informatie urgenta!

Atentia la faina de Titan, MALAI SUPERIOR FAMIGLIA (Lujerului SA), biscuitii Rostar, mezelurile Aldis, margarina Delma, Taiteii de casa Baneasa si tot ce contine specificatia CODEX ALIMENTARIUS!
AUTORITATILE AU AUTORIZAT „PENTRU BINELE POPULATIEI” INTRODUCEREA IN ROMANIA A FUNGICIDULUI INTIUM / ENERVINT PRODUS DE BASF GERMANIA.
ESTE CAZUL SA NU RAMANEM NUMAI LA O ATITUDINE COTEMPLATIVA FATA DE MODUL CUM GANDESC GUVERNANTII PENTRU STAREA NOASTRA DE SANATATE !!!
Pe pachetele de pâine Titan scrie deja cã pâinea este fabricatã conform Codex Alimentarius.
România va experimenta pe populatie produsul CANCERIGEN INITIUM.
Experimentul „Codex Alimentarius” începe cu România. De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat de… UE sã înceapã implementarea „Codexului”, alãturi de alte 165 de state semnatare (95% din populatia planetei).
„Codex Alimentarius” este un pachet de norme dupã care se vor alimenta populatiile tãrilor semnatare. Acesta porneste de la principiul cã Terra nu mai poate hrãni pe toatã lumea natural, ca atare se va trece la hrana artificialã, din produse chimice, cea modificatã genetic etc.
Nu a trecut o lunã si iatã cã apare stirea cã România este prima tarã din lume care va folosi în agriculturã un compus chimic pe bazã de initium, un ingredient activ din noua clasã a substantelor chimice impuse de „Codex Alimentarius”. Produsele vor furnizate de compania germanã BASF si vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, rosii, castraveti si ceapa. Pentru publicul larg se spune cã „beneficiile pe care le-ar aduce aceastã substantã sunt legate în primul rând de combaterea dãunãtorilor, dar, totodatã ea micsoreazã si durata în care se obtine recolta.” Dupã ce acest produs va fi experimentat în România, urmeazã sã fie omologatã utilizarea lui si în Olanda, Germania, Franta, SUA, Canada si Marea Britanie. Neoficial, conform cercetãtorilor care combat „Codex Alimentarius”, folosirea produselor cu initium sporeste cu pânã la 65% rata riscului de cancer de colon, substantã care intrã rapid în combinatii chimice, devenind rezidualã în organism. De pilda 1 mg de initium intrat în organism o singurã datã se eliminã în aproape un an. Or, dacã acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, asa cum INITIUM ajutã la cresterea rapidã a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce la mãrirea tumorilor maligne. Domnul Basescu a fost singurul presedinte care a APROBAT CA ROMANIA SA FIE COBAI PTR STUDIUL ACESTUI iNITIUM. CEL CARE SE IMPLICA IN IMPLEMENTARE ESTE ACTUALUL MINISTRU AL AGRICULTURII prin ale carui firme se si comercializeaza acest initium.
Pe acest site, BASF-ul se lãuda pe 11 ianuarie !!!!!! cã pentru prima datã în lume a fost autorizat într-un timp record fungicidul Initium care în România va fi vândut sub numele EnervinT ptr chipurile protectia viilor,SOLARIS ptr rosii,ZAMBRO ptr cartofi.
Ar fi bine sã rãspânditi cât mai mult informatia pt. cã asa cum s-a întâmplat cu vaccinurile contra cancerului de col uterin si împotriva gripei porcine se pare cã nu este în zadar.
Publicat în SECRETELE SĂNĂTĂŢII LA SECRETELE ISTORIEI, SFATURI PENTRU PRIETENII MEI, Uncategorized | Lasă un comentariu

ISTORIA ÎN IMAGINI: MORMÂNTUL LUI MIHAI VITEAZUL

mormantul_lui_Mihai_viteazul

Publicat în ISTORIA IN IMAGINI, Uncategorized | Lasă un comentariu

ÎNCĂ O PROVOCARE PENTRU ALEGĂTORII, CARE AU MAI RĂMAS ÎN MOLDOVA…

Cel puţin municipiul Chişinău a fost inundat de posturi mobile ale lui Victor Şelin, preşedintele grupului de iniţiativă pentru petrecerea referendumului şi preşedintele Partidului social-Democrat.  Domnia sa a hotărât să ne facă viaţa  şi mai buna şi să ne târâie Republica Moldova în aşa numita Unuine vamală Rusia-Bielarus-Kazahstan. Nu prea am înţeles de ce Domnul Şelin nu a inclus şi Ucraina în acest scenariu? Nu vor ucrainenii? Şi cum am putea să facem parte dintr-o Uniune Vamală, dacă nici cu o ţară din cele menţionate cu avem frontieră comună?

Adica să renunţăm la aspiraţiile europene? Acum,  cand după un efort major avem  deja  aprobată legislaţia cu privire la homosexuali şi lesbiene, cand se discută aprins şi proiectul cu privire la prostituţie, când începem şi noi să simţim valorile europene…

Noi, cei care am mai rămas în Republica Moldova şi n-am plecat în lumea largă trebuie să fim conştienţi, că ne aşteaptă un viitor luminos…în rai ! Suntem oameni cuminţi şi ascultători ! Au spus ruşii, că nu suntem români, ci moldoveni, i-am crezut, că ei sunt mai mari şi mai tari ! Ei ştiu mai bine cine suntem, că noi de unde să ştim? Noi de toţi ascultăm şi suntem înţelepţi! Din acest motiv nu mai avem nici industrie naţională, nici agricultură, nici nimic! Suntem cuminţi, parcă suntem hrăniţi cu droguri…mai mult de jumătate din populaţie au plecat în alte ţări în căuterea unui loc de muncă, dar nimănui nu i-a trăsnit în cap să facă greve, demonstraţii şi să ceară de la guvern locuri de muncă şi nu legi care apără homosexualii şi celelalte categorii de oameni mai importanţi ca noi!În fiecare lună cresc preţurile la servicii, alimente…etc ! Să-mi spună cineva, care-şi mai aminteşte o singură manifestaţie cu specific economic la care s-au cerut locuri de muncă.Unde sunt sindicatele noastre de carton?

Sute de sate părăsite, copii abandonaţi de părinţi, sau plecaţi din ţară lăsând copiii cu bunicile sau bunicii care de-abea se pot deplasa şi îngriji de ei…

De la formare până în prezent, a  numărat cineva câte milioane de dolari a primit Republica Moldova de la structurile internaţionale pentru construcţia şi reparaţia drumurilor? Poate îmi spuneţi şi un drum cu care ne putem mândri ?

În fiecare an suntem şantajaţi de ruşi ba ne închid gazul, ba nu mai primesc vinurile noastre, etc; de 20 de ani se „rezolvă” problema Transnistriei…şi rezultatul? Cine a căutat şi găsit o alternativă  la aceste şantaje?

Aşteptăm ajutoare de la alte state, granturi etc…Cine ne este dator că ne dea ceva gratuit? Cine? Toţi cei cu datul au interesele sale în zonă şi nimic mai mult! Că suntem alcoolizaţi şi suntem îndemnaţi să bem, că ce fel de moldoveni suntem dacă nu bem? Unde te întorci auzi numai cântece cu refrene haioase”să bem”, „să tragem o beţie” sau” toarna, toarnă”.

La capul biat am ales aşa titani ai gândirii cum ar fi Mircea Snegur, secretarul CC al PCM, Petru Lucinschii, secretarul CC al PCUS, Vladimir Voronin, secretar al CC al PCRM, Andrei Sangheli, Dumitru Moţpan, Eugenia Ostapciuk, Victor Stepaniuk şi mulţi alţii, care prin efortul lor au contribuit să trăim  ŞI MAI BINE !

Corupţia şi Mita este în floare! Ţara este inundată de mărfuri din Ucraina-bere, bomboate,etc. Cine a făcut aceste legi, că producţia adusă de pe aiurea este mai eftină decât locală? Cine organizează asemenea „concurenţă” pentru producătorii autohtoni? Cine concret sunt cei”cu pufuşor pe botişor”? În aceşti 20 de ani, câţi deputaţi, membri de guverni, alte persoane responsabile au fost traşi în faţa legii? Cine din propria iniţiativă a demisionat, din postul pe care l-a deţinut, recunoscând că nu s-a isprăvit?

Câte decenii la rând la electorale îi vom alege tot pe aceiaşi indivizi, care nu ştiu ce-i acela interes naţional, cinste, onoare, profesionalism, răspundere?

Care este platforma Dvs. electorală?- a fost întrebat un actual deputat.

– Eu sunt împotriva comuniştilor! Poate fi asta platformă electorală? Nu trebuie să ne văicărăm, trebuie să facem ceva! Fiecare din noi ! Cât fruntea nu vom ridica, nu merităm o altă soartă…

Acum sa lăsăm tot şi să ne legăm din nou cu cei, care ne-au distrus tot în conştiinţa noastră, cei care ne-au exterminat fizic, psihic, moral, cultural, politic şi economic ? Din nou cu ruşii?

Cine este Domnul Şelin, care vrea să hotărască soarta Republicii Moldova? Primăria Municipală l-a autorizat să aibă la orice colţ posturi mobile de colectare a semnăturilor? Cum Republica Moldova poate fi membră a unei uniuni vamale dacă nu are vamă comună cu aceste state? Înseamnă că la mijloc este altceva, mult mai serios? Ce poate fi ? O nouă uniune sovietică?

Cu regret, deşteptarea nu mai vine ! Şi la ce bun? 

Alexandru Moraru

Publicat în ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | 1 comentariu

SFATURI PENTRU PRIETENII MEI: ŢELINA… BĂRBAŢILOR

ŢELINA – tonicul sistemului imunitar

Este uimitor de câtă popularitate se bucură legumele exotice în defavoarea unor legume precum ţelina, legumă cu tradiţie în bucătăria românească. Ignorând proprietăţile culinare şi medicinale ale acestei legume, nu puţini sunt cei care o cataloghează drept lipsită de importanţă pentru sănătate. În antichitate însă, ţelina era considerată o plantă sfântă, fiind apreciată de romani pentru însuşirile medicale deosebite, iar de chinezi pentru calitatea de a menţine agerimea şi tinereţea spiritului. Astăzi, ţelina este folosită atât în bucătărie, cât şi în medicină.

Ţelina este cunoscută din cele mai vechi timpuri mai ales pentru proprietăţile ei vindecătoare asupra sistemului nervos. De la această plantă, în prepararea remediilor naturale, se folosesc frunzele, căpăţâna şi seminţele.

Ca aliment, ţelina este foarte gustoasă. Ea poate fi folosită la salate, alături de alte legume şi carne sau peşte, sau pentru a da gust ciorbelor, contribuind totodată la echilibrarea digestieiŢelina este cunoscută şi pentru proprietăţile ei afrodiziace (în trecut, ea era servita mirilor… în noaptea nunţii).

Datorită proprietăţilor depurative şi diuretice, ţelina poate fi consumată în curele de slăbire, deoarece înlesneşte procesul de eliminare a toxinelor din organism şi ajută la digestie. Cercetări recente ale oamenilor de ştiinţă americani au demonstrat că uleiul esenţial de ţelină calmează sistemul nervos central şi ajută la scăderea hipertensiunii arteriale.

Raportul ideal dintre fierul şi magneziul pe care le conţin ţelina o face utilă în profilaxia bolilor canceroase.

De la ţelină se consumă cu precădere rădăcina, frunzele şi tulpina şi ocazional seminţele. Rădăcina de ţelina reprezintă o sursă preţioasă de acid folic, fiind recomandată, în stare crudă, femeilor care doresc să rămână însărcinate. Ţelina are un efect pozitiv şi asupra dereglărilor hormonale, ajutând la combaterea sterilităţii feminine şi la prevenirea impotenţei masculine. Gratie conţinutului său bogat de vitamine: A, B, C, K, PP şi minerale Na, K, Ca, Mg, Fe, P, I, Mn, Cu, ţelina reprezintă o legumă indicată nu numai în alimentaţia zilnică, pentru întărirea sistemului imunitar, dar şi în perioadele de convalescenţă, în anemii (ţelina conţine o cantitate importanta de fier şi magneziu, necesare în tratarea stărilor de epuizare) sau în stările acute de surmenaj (ţelina conţine substanţe care atenuează hormonii stresului).

Bogate în vitamina C, frunzele de ţelină pot fi utilizate cu succes şi pentru tratamente externe în cazul degerăturilor sau al plăgilor, având proprietatea de a accelera ritmul de cicatrizare a pielii. Datorită efectelor sale depurative şi diuretice, ţelina poate fi consumată cu încredere în salate, în timpul curelor de slăbire, înlesnind procesul de eliminare a toxinelor din organism şi ajutând la digestie.

Uleiul de ţelină este indicat în tratarea diverselor infecţii urinare, a afecţiunilor renale sau în combaterea gazelor intestinale. Uleiul volatil de ţelină se extrage din seminţele plantei prin distilarea cu vapori de apă. Uleiul de ţelină stimulează pofta de mâncare şi are un efect de purificare asupra sângelui, acţionând pozitiv şi asupra tractului urinar.

Uleiul din seminţe de ţelină are multiple utilizări în parfumerie şi alimentaţie. Pentru parfumerie, se utilizează în compoziţii florale şi orientale. În produse alimentare intră în compoziţii de arome şi condimente pentru aromatizarea băuturilor alcoolice şi nealcoolice şi în condimente pentru sosuri, preparate din carne şi supe concentrate.

Sucul de rădăcină de ţelină se obţine cu ajutorul unui storcător electric. Se beau zilnic 100 ml de suc, fracţionat în 3 reprize, într-o cură de 15-20 de zile, având efecte în convalescenţă, astenie, surmenaj, nervozitate, febră, impotenţă sexuală, reumatism, gută, tuse, catar bronşic, obezitate (elimină apa din organism) şi mineralizare. Extern, se aplică sub formă de comprese pe plăgi, ulcere, cancer de piele, afecţiuni oftalmice şi în gargare contra ulceraţiilor din gură.

Acest suc este un excelent depurativ, cu rol în eliminarea toxinelor la persoanele care lucrează într-un mediu poluat, la cei care consumă multă carne, aditivi alimentari sintetici, tutun şi medicamente de sinteză (se iau 10-15 linguri pe zi, în cure de 2-3 săptămâni). Se recomandă ca sucul de rădăcină să se administreze diluat cu suc de morcov (o parte ţelină şi 3 părţi morcov), obţinând o băutură cu gust plăcut, uşor asimilabilă şi cu efect terapeutic sporit. După caz, se poate amesteca suc din rădăcini cu suc din frunze de ţelină pentru a fi folosit sub formă de comprese ţinute 30-60 minute pe zone cu degerături, cancer tegumentar sau inflamaţii oculare.

În funcţie de preferinţe, sucul din rădăcini se poate combina cu:

–          miere de albine, smântână şi iaurt;

–          suc de tomate şi suc de lămâie;

–          suc de mere şi suc de sfeclă roşie (sau iaurt);

–          suc de castraveţi şi suc de varză.

Sucul din frunze proaspete de ţelină este mult mai activ decât sucul obţinut din rădăcini. După îndepărtarea peţiolurilor, frunzele se taie mărunt, se adaugă un pahar cu apă rece, se mixează 2-3 minute, se lasă în repaus 15 minute, se strecoară şi se bea, dimineaţa pe stomacul gol şi seara, într-o cură de minimum 24 zile (nu se va depăşi cantitatea de 150-200 ml suc concentrat pe zi). Are efecte deosebite atât intern (în curăţirea sângelui, reglarea hormonală şi febră), cât şi extern (în acnee juvenilă, psoriazis, eczeme alergice, vitiligo, sclerodermie, afecţiuni oftalmice). De menţionat că timp de 1-2 ore după consumul sucului nu se ia nici un alt aliment. În plus, pe toată durata curei nu se consumă carne, alimente conservate, aditivi alimentari sintetici (E-uri) şi alcool. Infuzia din frunze (1 linguriţă la 200 ml apă clocotită) se bea înainte de mese în cazul bronşitei cronice, tuse veche, răguşeală şi astm bronşic sau după mese în congestie hepatică, litiază renală şi reumatism.

Vinul tonic de ţelină. Se prepară din rădăcini bine mărunţite într-un litru de vin alb, cu adaos de miere de albine, care se lasă la macerat timp de două zile. Se obţine o băutură parfumată, cu aromă discretă de ananas, din care se consumă câte 2-3 păhărele pe zi, cu 30 minute înainte de mese. Are efecte diuretice, afrodiziace şi tonice.

Ceaiul preparat sub formă de infuzie din frunzele de ţelină are proprietăţi diuretice.

Publicat în SECRETELE SĂNĂTĂŢII LA SECRETELE ISTORIEI, SFATURI PENTRU PRIETENII MEI, Uncategorized | 2 comentarii

MĂRIA SA POEZIA: TRENUL VIEŢII


Aceasta poezie sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca , jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David. Atat de frumoasa pe cat de adevarata.

Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii!
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba

La vreo tinta ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri!
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,

Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,

Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut

Publicat în MĂRIA SA - POEZIA ! (dedicaţii şi...), Uncategorized | 1 comentariu