PROFESORUL GHEORGHE BUZATU- REGRETATUL MEU PRIETEN ŞI MENTOR (I)

PROFESORUL GHEORGHE BUZATU –  REGRETATUL MEU PRIETEN SI MENTOR  

                                                                                                                          IN MEMORIAM

Printre oamenii cei mai importanţi  din viaţa mea, regretatul profesor, Marele istoric, mentorul şi prietenul meu Gheorghe Buzatu a  ocupat un loc de frunte. Despre istoricul Buzatu auzisem, apoi citisem destul de multe pentru acea vremea , am în vedere mijlocul anilor 80. Metoda Domniei sale de cercetare aprofundată, felul de a ajunge la concluzii întemeiate pe documente istorice de arhivă, lupta pentru triumful adevărului m-a făcut să înţeleg, că pentru a deveni un bun profesionist în cercetarea istoriei, mai bun model decat distinsul savant nici că se poate. Pentru a realiza acest lucru am inceput a aduna materiale, cărţi, articole publicate de doctorul în ştiinţe istorice, domnul Gheorghe Buzatu şi despre distinsul cărturar. Încetul cu încetul am început să înţeleg, că în istorie trebuie să fii sincer şi să nu te laşi dus de mrejele politicului, deoarece adevărul istoric, trecut prin filtrul politicului nu mai poate fi adevăr.

Vestitul istoric şi patriot Gheorghe Buzatu a făcut cercetări ample în multe arhive ale lumii şi a publicat o sumedenie de monografii, culegeri de documente, enciclopedii, cercetări şi studii aproape la toate categoriile ştiinţei istorice. Lucrările Domniei sale au fost traduse în multe limbi ale lumii, fiind considerate pe bună dreptate lucrări de referinţă.

Cărţile Domnului Buzatu au fost şi sunt cumpărate cu mare plăcere şi studiate cu atenţie, deoarece sunt scrise într-o limbă accesibilă, care dă posibilitatea de a fi înţelese şi de publicul larg, nu numai cel academic.

A fost un Om Deosebit, o Mare Enciclopedie a istoriei României (şi nu numai), o personalitate de calibru european şi mondial, un savant de o rară modestie  şi cu un spirit al umorului bine conturat, care devenise pentru mulţi istorici, cercetători un model al profesionalismului, un model al Omului de ştiinţă contemporan, un Om interesant şi atat de harnic, că dacă numai vom cita lista cărţilor scrise de dumnealui, involuntar ne vom întreba, cât a dormit acest savant în viaţa sa.

Prin intermediul domnului Anatol Petrencu la finele anului 2007 am avut fericirea sa-l cunosc personal pe Marele istoric Gheorghe Buzatu. Aveam emoţii mari, nu-mi venea a crede că am făcut cunoştinţă cu cel care devenise model pentru mine de ani de zile. Mi s-a părut atât de simplu şi prietenos, fără aere de mare academician, cum au oamenii de la noi, chiar dacă „opera” lor este mai subţire decât un caiet de elev.

După o perioadă de cercetări îndelungate, adunasem un număr impunător de documente de arhivă inedite despre activitatea Mareşalului Ion Antonescu în Basarabia în perioada Războiului sfânt de eliberare naţională de sub jugul bolşevic 1941-1944 şi folosindu-mă de ocazie, i-am arătat distinsului specialist copiile xerox ale documentelor depistate de mine în arhivele de la Chişinău, solicitându-i susţinerea pentru a fi publicate. După ce a răsfoit materialele prezentate, mi-a spus că se va strădui să mă ajute. Mi-a dat cartea sa de vizită şi am stabilit un contact durabil. M-a sfătuit să alcătuiesc rezumatul documentelor şi aranjarea lor în ordinea cronologică.

După prima noastră întâlnire am urmat sfatul profesorului Buzatu şi în câteva săptămâni totul era gata. Titlul proiectului l-am ales următorul: “ Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia. Documente şi materiale 1941-1944”. Trebuie să recunosc, că această muncă s-a dovedit a fi dificilă, la fel ca şi depistarea documentelor din dosarele Arhivei Naţionale a Republicii Moldova la tema propusă.

În prima decadă a lunii ianuarie 2008 am finisat proiectul lucrării şi am comunicat acest fapt distinsului istoric, expediind varianta electronică a culegerii prin internet. Peste vre-o două zile Dl. Gheorghe Buzatu mi-a scris:

” Stimate dl. Moraru, aflaţi, în primul rând, că am primit textul d-stră cu documentele. Le-am copiat, mâine îl prezint editoarei, d-na Ioniţă, doctor în istorie, care îl introduce déjà în lucru. Am vorbit cu dl. Petrencu la telefon  şi am aranjat: în februarie va lucra studiul introductiv, apoi îl ataşăm, iar în februarie volumul va fi complet. Ca atare, zilele acestea d-na va prezenta volumul – aşa cum este – pentru editare. În această situaţie se impune: ca dv. să trimiteţi un e-mail chiar pe adresa d-nei Ioniţă şi anume ceddemiurg@yahoo.fr

    În adresa respectivă, dv. şi dl. Petrencu mă delegaţi pe mine să mă ocup de volumul dv. Şi în acelaş timp veţi fi de acord cu propunerea Editurii Demiurg. Este bine dacă adresa dv. ar sosi în următoarele două zile, căci editoarea va pleca la Bucureşti miercuri.

    Vă doresc succes, cu Dumnezeu înainte!

                                                                        Gh. Buzatu” 

Am făcut întocmai cum m-a învăţat profesorul şi 21 ianuarie 2008 prin poşta electronică am primit un mesaj de la d-na editoare:

„ Stimate dl. Moraru, m-a bucurat mult mailul dv. cu atât mai mult, cu cât doream şi eu să vă scriu chiar în seara asta. Mă numesc Alexandrina Ioniţă, dr. în istorie, la profesorul Vasile Cristian, soţia arhiologului Ion Ioniţă şi directoarea Casei Editoriale Demiurg. Chiar astăzi am trecut pe la dl. Prof. Gh. Buzatu, care mi-a predat mailul şi CD-ul cu manuscrisul dv. de documente.   Pe profesorul Buzatu îl cunosc de foarte mulţi ani şi de câţiva ani sunt unul dintre editorii Domniei sale.

   Deci volumul dv. este pe mâini bune şi sperăm să iasă în luna februarie anul acesta, deci înainte de a sărbătorăi 90 de ani. Domnul profesor m-a anunţat că va prefaţa volumul, care a intrat în lucru chiar astăzi.

       Săptămâna viitoare urmează să-i dau un preprint, ca să vadă cum va arăta cartea şi să înceapă lucrul la prefaţă.

  Am trecut în revistă materialul, e adevărat, în fugă şi am constatat că uneori lipsesc diacriticele româneşti. Întrucât voi semna contractul cu dl. profesor în numele dv., vă rog să aveţi amabilitatea de a vă exprima acordul, de-a corecta diacriticele care lipsesc. Nu voi face nicio altă intervenţie în conţinutul manuscrisului, dar vă rog să mă înţelegeţi, că nu pot publica o carte cu o parte din texte cu diacritice şi altele fără, pentru că nu este conform cu normele acuale ale limbii române. Am înţeles că dl profesor Petrencu va veni în cursul lunii februarie la Iaşi, probabil că vrea şi el să vadă cartea înainte de-a ieşi.

          În aşteptarea acordului dv.,

                                                                           Cu prietenie Alexandrina Ioniţă”

Consider, că cele două mesaje necesită un comentariu pentru a clarifica lucrurile. La volumul „Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941 – 1944. Materiale şi documente” am lucrat de unul singur. Toate documentele de arhivă le-am depistat din mai multe fonduri, depozitate la Arhiva Naţională a RM în perioada anilor 2000-2003. Tot mie îmi aparţine proiectul copertei în afară de culoarea generală a cărţii, care a fost sugerată de dl. Profesor Buzatu.

Cât priveşte rolul profesorului Anatol Petrencu, apoi trebuie să spun că m-a ajutat şi susţinut cu un sfat prietenesc, domnia sa a sponsorizat culegerea la calculator ale copiilor documentelor de arhivă în format electronic; tot cu concursul domniei sale am făcut cunoştinţă cu profesorul Gheorghe Buzatu.

Drept recunoştinţă am acceptat ca să fie al doilea editor al acestei culegeri de documente, care din start a devenit de referinţă. Şi încă ceva, în mesajul de mai sus, al dl. profesor Buzatu se spune că dânsul „a vorbit cu dl. Petrencu la telefon şi s-au înţeles, că acesta să scrie studiul întroductiv la volumul respectiv”. Cu regret, din lipsă de timp sau alte motive, profesorul Petrencu n-a izbutit să scrie întroducerea. Din câte îmi amintesc, cartea era deja gata pentru tipar, lipsea numai studiul întroductiv, promis de Anatol Petrencu. Fiind în criză de timp, în unul din mesajele de la e-mail, dl. Gheorghe Buzatu mi-a scris să întocmesc eu întroducerea, pe care am finisat-o în câteva zile şi nopţi.  Texul întroducerii l-am întitulat: „Aliniere la Mareşal pentru Onoare şi Demnitate”, text înalt apreciat de profesorul meu, Gheorghe Buzatu, în care, practic, n-a intervenit nici cu o virgulă.

Cât priveşte colaborarea cu directoarea Casei Editoriale Demiurg din Iaşi, apoi aici a fost un contact serios de lucru în echipă cu rezultate pozitive.  Erau zile când vis-a-vis de pregătirea cărţii, schimbam câte 10-15 mesaje pe zi.

Când am primit prefaţa la cartea mea, semnată de Gheorghe Buzatu, am înţeles că această carte va avea un viitor sigur.  Lucrul în comun la pregătirea volumului de documente a stabilit o prietenie sinceră cu profesorul Gheorghe Buzatu. Anume din această perioadă corespondenţa dintre mine şi Marele Istoric a evoluat în ascensiune.  De atunci zilnic primeam 4-10 mesaje, excepţie fiind numai perioada din anul 2012, când profesorul s-a aflat în comă. Mesajele purtau diferite subiecte, de la respect, felicitări, sănătate până la opinii asupra problemelor de istorie naţională sau mondială, arhivistică, filosofie etc. Profesorul Gheorghe Buzatu a devenit pentru mine unul din cei mai apropiaţi oameni, prieten şi mentor.

Dar să revenim la carte, deja la 14 februarie 2008 cartea a fost scoasă din tipar, iar la 17 februarie 2008 am primit următoarea invitaţie:

Respectiva invitaţie nu a plăcut Consulatului României de la Chişinău şi am fost nevoit să solicit o altă invitaţie cu alt text, unde să fie indicată cazarea şi asigurarea cu hrană. La două-trei zile, cu invitaţia solicitată, m-am prezentat iarăşi la Consulatul României din Chişinău, pentru viză în România; deoarece paşaportul meu românesc, eliberat în 1994( un document deja depăşit, eliberat de Ambasada României la Chişinău, care avea stema României socialiste, la care diplomaţii s-au gândit, ca să nu le arunce la gunoi, fiindcă România socialistă nu mai exista de la 1 ianuarie 1990, le-au pus în circulaţie pentru basarabeni, pentru aceştea erau bune!) şi valabil până în decembrie 1999, era expirat, iar încercările mele de-a perfecta actele, au suferit eşec.

Cu durere în suflet îmi amintesc vizitele mele la Consulatul României şi încercarea de a primi viză, pentru a merge la Iaşi la lansarea cărţii mele.

Când am prezentat invitaţia, unul din şefii de la Consulat, un bărbat în jur de 50 de ani, s-a uitat cu neîncredere la mine şi mi-a spus, că nu prea crede în respectiva invitaţie şi m-a întrebat dacă am o altă dovadă, că am scris respectiva carte. I-am răspuns că am un exemplar de carte acasă, pe care mi l-a trimis profesorul Gheorghe Buzatu.

Funcţionarul Consulatului României m-a trimis acasă pentru a-i aduce „dovada”, adică cartea mea şi mi-a dat un bileţel, ca să mă pot întoarce nestingherit la el, dacă ţinem cont de cozile, formate de mii de basarabeni, ce-şi aşteptau ursita.

… M-am simţit înjosit şi neputincios. Patriotismul şi sutele de articole proromâneşti, scrise de mine, bine documentate s-au dovedit a fi inutile pentru o procedură simplă birocratică. Atunci pentru prima dată am înţeles, că este puţin să-ţi iubeşti Patria istorică şi că este necesar ca şi patria să-şi iubescă cetăţenii!

Cu regret, toate vizitele mele la  Consulatul României la Chişinău, comunicarea cu funcţionarii de la respectiva instituţie, m-a convins că majoritatea acestora sunt duşmănos orientaţi faţă de basarabeni. Gurile rele spuneau, că Consulul român la Chişinău este de origine magheară…şi fiind autorul unei culegeri de documente de arhivă despre Mareşalul şi Marele Român Ion Antonescu am înţeles că şansele mele de a obţine o viză sunt minore. Sub diferite motive nu am mai primit viza. Lansarea cărţii mele s-a petrecut fără mine şi Anatol Petrencu.

Mentorul meu, autorul prefaţei cărţii, a prezentat cartea mea în cadrul Târgului Naţional de Carte ediţia a XVI-a „Librex 2008”. În seara zilei de 23 februarie profesorul Gheorghe Buzatu a prezentat şi cartea domniei sale „Război şi pace 1940- 1944. Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu”,  vol. I apărut tot la Editura Demiurg.   (va urma)

ALEXANDRU MORARU