SINCERE FELICITĂRI CU ZIUA ORAȘULUI CHIȘINĂU! LA MULȚI ANI!

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Instituțiile statului contra Românilor

                                                                             Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu

Academicianul Dinu Giurescu a declarat în mod ferm, încă pe cînd era în Parlament, că „Statul nu îi mai apără pe români“1. Dar pe cine?! Evident, pe „ceilalți“, pe străini. La nivel național, „statul“ este reprezentat de cele „trei puteri în stat: Puterea Legislativă – adică Parlamentul –, Puterea Executivă – adică Guvernul (plus președintele țării) – și Puterea Judecătorească – adică Magistratura. În cadrul acesteia din urmă, din motive de schele iudeo-bolșevice, face parte, pe lîngă judecători, și Procuratura, numită acum Parchet. Dar, din motive de jenă lingvistică, ex-procurorii staliniști nu sunt denumiți acum, parchetari – cum ar deriva din denumirea de Parchet, ci tot procurori. Astfel, Parchetul General de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție în are ca șef pe procurorul general Augustin Lazăr2, iar procuror general adjunct este Dimitrie Bodgan Licu-Plagiatorul3.

Încă de pe vremea regretatului Iosif Constantin Drăgan am publicat în revista sa, NAȚIUNEA, un articol în care propuneam, pentru a se realiza o reformă veritabilă a Justiției, cîteva amendamente la Constituție; unul dintre ele era scoaterea procurorilor din clasa magistraților, deoarece ei, procurorii, nu sunt magistrați, adică judecători, ci apărători ai statului și acuzatori ai cetățeanului. De aceea, ei, procurorii, trebuie să stea, în sala de judecată, alături de avocați, nu la dreapta judecătorilor.

Ulterior, și alți au preluat propunerea mea și au glosat pe această idee. Astfel, în ziarul ZIUA, de sub directoratul lui Sorin Roșca Stănescu, ziaristul Răzvan Savaliuc a publicat, acum vreo 15 ani, articolul „Cătușe sovietice“, în care releva că situația actuală, în care procurorii sunt incluși în categoria magistraților, reprezintă sechele ale „justiției“ sovietice. Între timp, ideea a fost iterată de mai mulți analiști, dar situația a rămas neschimbată.

Atîta timp cît nu se va face această departajare – adică scoaterea procurorilor din rîndul magistraților – Justiția va rămîne, așa cum am scris în repetate rînduri, doar Ju$tiți€.

Un exemplu de modul cum, la nivel național, „statul“ îl agresează pe cetățean, prin cele două instituții prioritare – adică Parlamentul și Guvernul – este votarea în cvasiunanimitate a Legii nr. 217/2015, supranumită „legea anti-legionară“, de fapt, lege antinațională propusă de institutul „național“ condus de impostorul Alexandru Florian, prin care este fățuită și înăsprită criminala O.U.G. nr. 31/2002 – ordonanță dată de pușcăriașul premier Adrian Năstase, la presiunea senatorilor jidani americani Tom Lantos (jidan maghiarizat născut Iudapesta – pardon, la Budapesta, actualmente decedat), Christopher Smith și Alphonse d’Amato.

La nivelul individului, statul îl agresează pe cetățean prin două dintre instituțiile cele mai apropiate de el: Poliția și Parchetul. Deși, în ultima vreme, Parchetul este supus unei campanii agresive din partea presei din cauza unor „parchetari“ abuzivi descoperiți pînă acum – și al căror număr este mult mai mare, dar încă nu este cunoscut –, precum, la fel, și Poliția, este intrată în colimatorul presei de și mai mult timp, totuși, în anumite sectoare aceste două organe ale statului continuă să fie la cheremul jidanilor de la „institutul“ care poartă numele escrocului internațional Elie Wiesel, care acum se bălăcește și el în cloaca Infernului.

La acest capitol, exemplul elocvent este chiar și cazul meu.

Farsorul Alexandru Florian își predă cunoștințele sale de fost expert în doctrina socialismului științific, îndoctrinat fiind de tatăl său, politrucul Radu Florian – care l-a și aburcat în elita nomenclaturistă a neocominterniștilor –, predă, ziceam, la cinci universități, dar A.N.A.F. nu îl întreabă cum își însușește acești bani necuveniți, fiindcă, practic, nu are timpul fizic necesar pentru a fi prezent la catedră la toate aceste instituții de învățămînt. Fiind, deci, protejat de dictatura neocominternistă postdecembristă, s-a îmbățoșat și, în 3 aprilie 2014, mi-a făcut plîngere penală pentru că publicasem trei articole științifice pe tema jidanilor escroci holocaustiști.

Secția 6 de Poliție și Parchetul de pe lîngă Judecătoria Sectorului 2 au dat, inițial, decizia de „neîncepere a urmăririi penale“ (N.U.P.), cum era și firesc, deoarece materialele respective nu intrau sub incidența articolului 6 din O.U.G. nr. 31/2002, foarte dragă jidanilor!

În ianuarie 2017, procurorul general adjunct Dimitrie Bodgan Licu-Plagiatoru’, șantajat de jidani fiindcă și-a plagiat lucrarea de doctorat4, a dat o ordonanță prin care să fie anulată decizia N.U.P. dată, în mod întemeiat, anterior, de Poliție și Parchet. Ca atare, Judecătoria Sectorului 2 m-a chemat în instanță și, deși am depus NOTE SCRISE5 întinse pe 10 pagini, a admis ordonanța pușcăriabilului Dimitrie Bogdan Licu. Probabil că președinta instanței de judecată, impresionată de greutatea postului instituțional al lui Licu-Limbricu, nici nu a citit NOTELE SCRISE depuse la dosar, deși, între timp, procurorul general adjunct Dimitrie Bodgan Licu-Plagiatoru’ a recunoscut că a plagiat – mai ales că, așa cum a dezvăluit Emilia Șercan, în 31 august 2015, în HotNews, Dimitrie Bogdan Licu este un dublu plagiator: «Prima oară, Bogdan Licu a fost acuzat în presă de plagiat în aprilie 2013, înainte de a fi numit Procuror General adjunct! Hotnews a publicat atunci Proiectul de management al procurorului Bogdan Licu, care avea pasaje similare cu cele din „proiectul judecătorului Iulian Dragomir de la Înalta Curte, fără nici o citare“»6! Și, rușinos ca o fată mare, Bogdan Licu a solicitat să i se retragă titlul de „doctor în drept“7!

Dar comiterea plagiatului înseamnă furt intelectual, deci tot furt este și este pedepsit de Codul penal cu pușcăria. Procurorul general adjunct vrea să ne prostească și să scape de pușcărie pe motiv că, dacă și-a recunoscut și a cerut să i se retragă titlul de doctor obținut prin furt, ar trebuie să fie absolvit de vină, de băgat la gherlă! Ei bine, nu este băgat la gherlă nici acum și nici banii obținuți la salariu cît timp a fost considerat „doctor“ nu i-au fost reținuți!

Iar acum, în baza ordonanței date de pușcăriabilul procuror general adjunct Dimitrie Bogdan Licu, Secția 6 Poliție, prin subcomisarul Radu Anghel, mă „invită“, în 13 octombrie 2017, la ora 10, camera 11, să dau o declarație. Dar vedeți șmecheria jidănească de care s-a molipsit și Poliția: mă cheamă în calitate de „martor“. Al cui martor?! Al lui Iehova?! Nu fac parte din secta „Martorii lui Iehova“! Mă cheamă ca martor mie însămi, față de plîngerea impostorului Alexandru Florian? E absurd. Mai rămîne șmecheria despre care au vorbit unele posturi de televiziune: „Te cheamă ca martor și te reține ca inculpat“! După cum vedeți în facsimilul „invitației“, acolo scrie că am voie să-mi consult dosarul. Am fost marți la semnatarul „invitației“, subcomisarul Radu Anghel, și i-am cerut dosarul ca să văd despre ce-i vorba. „Nu aveți voie să-l vedeți!“, mi-a replicat subcomisarul. „Atunci cum vreți să mă apăr dacă nu știu despre ce-i vorba? Că așa scrie aici: ca să mă apăr, am voie să consult dosarul!“

A acceptat să-mi spună că-i vorba despre trei articole publicate de mine în presă. „A, am făcut-o eu pe dumiritul, e vorba de ordonanța dată de porcul ăla de Bogdan Licu și de articolele contestate de Alexandru Florian!“ „Vă rog fiți atent cum vorbiți“, m-a apostrofat Radu Anghel. „Cum adică?!“, am făcut-o eu pe miratul. „Fiți atent la limbaj“!, a repetat maiorul Anghel privindu-mă amenințător. „Da?! Să mă corectez: Bogdan Licu-Plagiatorul“, am precizat eu. Cu asta l-am încuiat și a făcut-o pe ocupatul: „Vă rog să veniți vineri, pe 13 octombrie, la ora 10, cum scrie în invitație, fiindcă acum am și multe alte lucrări“.

După ce i-am dat cartea de identitate, a scos dosarul meu din birou și am văzut că era gros: era cel întors de la Judecătoria Sectorului 2, pe care scria mare 6822, și, firește, dosarul conținea și NOTELE SCRISE depuse de mine în instanță, NOTE care, între timp, fuseseră publicate pe multe site-uri, după cum vedeți în notele de subsol, NOTE pe care le puteți citi în link-urile de aici, ca să constatați că pe escrocul „intelectual“ procuror general adjunct Dimitrie Bogdan Licu îl făcusem albie de porci.

Presupun că subcomisarul Radu Anghel a citit dosarul și, desigur, și NOTELE SCRISE – măcar începutul și sfîrșitul acestora – și a văzut că mă iscălesc: „Intimat, Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu“.

Ținînd cont de ierarhia militară, care acționează fie că ești activ sau în „rezervă sau retragere“, subcomisarul Radu Anghel s-a purtat obraznic cu mine. Sunt curios cum se va purta mîine. Adică peste 10 ore. Oricum, avocații consultați mi-au indicat să nu dau nici o declarație și că, în urma întîlnirii, polițistul Radu Anghel trebuie să facă un proces-verbal constatator al întrevederii, în care să se consemneze că refuz să dau o declarație pe motivul întemeiat legal că trebuie să-mi pregătesc apărarea, pe care n-am putut s-o fac pînă acum fiindcă mi-a fost interzis accesul la propriul dosar!

13 octombrie 2017, ora 0 și 43 min

4 Cf. și Emilia Șercan, FABRICA DE DOCTORATE sau cum se surpă fundamentele unei nații. Editura Humanitas, București, 2017, pag. 142-148.

Publicat în Articole, Documente, FĂRĂ COMENTARII:, MILITARI DE CARIERĂ:, PUNCTE DE VEDERE, TEXTE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | Lasă un comentariu

TINERE TALENTE: CORINA BEZDÎGA A MAI SCRIS O CARTE…

Publicat în ÎN OBIECTIV, Carti, OAMENI DEOSEBIŢI, PUNCTE DE VEDERE, TINERE TALENTE, VIBRAŢIA SUFLETULUI, Video, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | Lasă un comentariu

Acţiunea evreiască. Evreii din Basarabia şi Bucovina în timpul evacuării din anul 1940 Arhiva

SECRET
BIROUL 2, 22 iulie 1940

Arhiva Marelui Stat Major
Înreg. Nr.14033
Anul 1940, luna VII, ziua 3

Acţiunea evreiască – Evreii din Basarabia şi Bucovina în timpul evacuării
Comitete revoluționare

– La Cernăuți comisar al poporului este actualmente evreul Sale Briill de profesiune fotograf, primar este evreul Glaubach, ajutor de primar evreul Hitzig, iar prefect este alt evreu, Meer sau Beer.
– La Chișinău sovietul comunal este condus de avocatul evreu Steinberg, originar din Huși.
– La Chilia Nouă s-a format un comitet local condus de evreul Dr. Rabinovici, medic primar al orașului.
– Foștii gazetari evrei de la „Adevărul” și „Dimineața”, anume Teziman și Cîndea au căpătat funcțiuni importante în Basarabia.
– La Soroca, conducătorul acțiunii teroriste a fost evreul Leizer Ghinsberg, gardian public la poliția locală.

Atentate și asasinări

– Bandele evreo-comuniste din Chișinău au jefuit pe refugiații care nu aveau posibilitatea să se apere.
– In diferite gări, evreii comuniști, în grupuri cu drapele roșii, încercau să facă presiuni pentru a determina pe călători să coboare, în unele cazuri au cedat, numai după ce călătorii s-au apărat cu focuri de armă.
– La Chișinău, o bandă de comuniști evrei a încercat să linșeze pe studenții teologi, care au scăpat numai datorită intervenției unui detașament de jandarmi ce a făcut uz de arme.
– Inspectorul financiar Preoțescu și fostul inspector financiar, pensionar, Pădureanu din Chișinău au fost împușcați.
– La Chișinău, listele de executări au fost întocmite de intelectualii comuniști evrei, avocat Carol Steinberg, avocata Etea Dinor și Dr. Derevici.
– La Chișinău, avocatul evreu Stemberg în fruntea unui grup a aruncat cu pietre în trupele române care se retrăgeau.
– Perceptorul și notarul din comuna Ceadar-Lung (Tighina) au fost omorîti.
– Preotul Dujacovschi din Tighina.
– Șeful postului de jandarmi din Abaclia (Tighina) a fost împușcat de trei evrei.
– Perceptorul și agentul de percepție din comuna Calaglia (Cahul) au fost reținuți timp de 9 ore și condamnați la moarte, dar au reușit să fugă.
– Comisarul ajutor Cheia Grigore de la poliția Vâlcov, sunt indicaţiuni că a fost omorât.
– În comunele din județul Cetatea Albă locuite și de bulgari, aceștia au făcut cauză comună cu comuniștii evrei, prilejuind incidente sângeroase. În Cazaclia și Ceadarlunga au fost omorâţi notari, preoti și polițiști.
– La Reni au fost incidente grave între evreii care împușcaseră 2 marinari români și autoritățile militare românești. Evreii purtau brasarde roșii. Au fost împușcați 15-20 teroriști evrei comuniști.
– În județul Cetatea Albă bandele comuniste evreiești au schingiuit preoți, le-au ars bărbile cu țigări, au devastat bisericile.
– La Cernăuți, un grup de evrei a asaltat și lovit cu pietre două autocare în care se aflau soldați; evreii au cedat numai cînd aceștia au făcut uz de arme. Față de toate aceste orori comise exclusiv de către evreii basarabeni, se observă o adîncă indignare a populației românești, care în unele cazuri nu-și poate stâpîni sentimentul de revoltă.

Astfel, în ziua de l iulie a.c. la ora 18.35 din trenul personal Teiuș-Arad, în care se aflau un mare număr de soldați și ofițeri ce veneau dinspre Cernăuți, au fost aruncați din tren în timpul mersului, între gările Teiuș-Albalulia, trei evrei care călătoreau în acest tren, dintre care unul din cauza rănilor primite în timpul busculadei și din cauza căderii din tren, probabil că a murit. Pînă în prezent nu s-a putut încă verifica. Militarii sus-menționați erau foarte revoltați contra evreilor, fiind hotărîți a linșa orice evreu ar întîlni în cale, întrucît asistaseră la agresiunea evreilor împotriva ofițerilor și soldaților români pe linia Cernăuți-Dornești, cu care ocazie se afirmă că ar fi fost omorît un ofițer superior și răniți mai mulți ofițeri și soldați români. Tot în ziua de l iulie a.c. la ora 18.30 la Bîrlad un grup de militari a împușcat mortal pe evreul Poise Leib Goldstein, comerciant din acel oraș. Numitul a fost transportat la spitalul local în stare de comă.

Propaganda antinațională

Încă înainte de retragerea autorităților românești s-au constituit de către evreii comuniști locali comitete orășenești, care, pe lîngă faptul că au organizat primirea trupelor sovietice cu flori și pavoazări de drapele roșii, s-au dedat la manifestațiuni ostile împotriva autorităților în retragere, patronînd și îndemnînd în același timp acțiunea teroristă. Conform instrucțiunilor acestor comitete, imediat ce s-a aflat de hotarîrea Consiliului de Coroană, evreii au înlocuit în grabă firmele românești cu altele rusești. Cu ocazia trecerii trupelor române prin sate, orașe și gări, evreii manifestau ostil în unele cazuri, aruncînd cu pietre. În exodul lor, refugiații au avut de întîmpinat vexațiuni, umilinti și lovituri, iar în unele cazuri au trebuit să lase în urmă morți, numai datorită comuniștilor evrei, care, în afară de acestea, i-au devalizat de puținele lucruri cu care mai scăpaseră. Pe de altă parte, pentru a împiedica retragerea populației românești, evreii distrugeau vehiculele cu care se retrăgeau românii, iar în unele cazuri au încercat să incendieze traversele de cale ferată pentru a provoca deraieri.

Înșiși copiii evrei, dintre unii chiar străjeri, așteptau în gări trenurile refugiaților pentru a-i injuria și a le arunca cu pietre și orice obiecte ce le cădeau la îndemînă, creând o impresie dintre cele mai oribile. De asemeni, refugiații basarabeni comentează faptul că împreună cu românii de peste Prut care se retrag în interiorul țării sosesc grupuri de tineri evrei originari din Basarabia. Acești tineri evrei au fost observați de refugiații români că au o atitudine de veselie și satisfacție, ceea ce nu ar cadra cu situația celui ce își părăsește avutul, cât de modest. De asemeni, refugiații români afirmă a fi observat la acești tineri evrei că posedă valută forte, dolari și lire sterline, care nu ar putea fi justificată nici de ocupațiile și nici de veniturile lor normale, după cum nu ar fi necesară într-un caz de exod normal, când nevoile și le-ar putea satisface prin lei. Considerând și faptul că, actualmente, mișcarea populației evreiești basarabene este înspre Basarabia, nicidecum în sensul părăsirii acestei provincii, cercurile menționate formulează presupunerea că acești tineri basarabeni au de îndeplinit în țara noastră misiuni contra ordinei publice și siguranței Statului.

Evreii din restul ţării

Comunicarea vestei acceptării notei ultimative sovietice a avut ca efect brusca schimbare de atitudine în totalitatea cercurilor evreiești. Părăsind teama și atitudinea de rezervă manifestată pînă atunci, datorită măsurilor cu caracter naționalist luate în cadrul noii organizații politice de Stat, aceste cercuri au adoptat spontan o atitudine de accentuată veselie, manifestată îndeosebi prin comentarii zgomotoase în grupuri numeroase pe străzi și în locuri publice, asupra evenimentelor în curs de desfășurare, din care nu au fost excluse aprecieri jignitoare la adresa țării noastre, a conducătorilor Statului, a armatei și a tot ce este românesc și în același timp o vie simpatie pentru acțiunea Sovietelor, precum și atitudini sfidătoare adoptate față de cetățenii români.

Acestei veselii i-au corespuns o altă serie de manifestări, exprimînd neîndoios brusca dar puțin justificata simpatie a evreilor față de comunism, Soviete și Armata Roșie. Astfel, cu acest trist prilej, în toate casele evreiești, având aparate de radio-recepție s-au ascultat posturile emițătoare sovietice, neomițându-se să se deschidă larg ferestrele, îndeosebi în timpul cînd acestea transmiteau „Internaționala”, care apoi a fost cu insistență îngânată de către ascultători. S-a încercat apoi răspândirea discretă a fotografiilor lui Stalin și a celorlalți conducători sovietici, precum și confecționarea de steaguri roșii. Cu prilejul ultimelor examene, studenții evrei de la Politehnică au devenit provocatori față de colegii lor creștini. Tuturor acestora li s-a adăugat o întreagă serie de zvonuri colportate cu insistență în toate straturile sociale, după care se încerca să se arate că acțiunea Sovietelor nu este limitată și că, în scurt timp, Armata Roșie, depășind limitele indicate, va ocupa diverse regiuni din țară. In acest sens, evreii cunoscuți ca avînd legături cu mișcarea comunistă, discută că tendința reală a Uniunii Sovietice este de a extinde revoluția în primul rînd în Balcani, unde cadrele sînt pregătite dinainte și unde se așteptau numai prilejurile.

Ocuparea Basarabiei și nordului Bucovinei – discută cercurile comuniștilor evrei – constituie o primă etapă pentru înfăptuirea planului sovietic, care actualmente urmărește cu perseverență să exploateze orice eveniment și prin zvonuri abil lansate sau prin deformarea realităților să creeze o stare generalizată de nemulțumiri, iar la un moment dat să găsească pretextul pentru o intervenție a armatelor roșii în țara noastră, care să sprijine și să fie paralelă cu declanșarea revoluției comuniste în România. Ca și la București, în provincie și îndeosebi la Timișoara, populația evreiască locală, la aflarea vestei, și-a manifestat satisfacția prin aceleași gesturi și manifestări. După râspîndirea însă în opinia publică a știrilor privind jaful și acțiunea teroristă întreprinsă de evrei la intrarea trupelor sovietice în provinciile ocupate, veselia ce cuprinsese cercurile semite din Capitală și provincie dispărînd, a făcut loc unei acute îngrijorări față de perspectivele unor ample represiuni ce se presupunea că urmează a se întreprinde ca urmare a terorismului la care s-au dedat coreligionarii lor din Basarabia și Bucovina.

Sesizând indignarea ce a cuprins întreaga suflare românească la aflarea celor petrecute în Basarabia și Bucovina, conducătorii evreimii, în frunte cu Dr. Filderman și Șef Rabinul Alexandru Safran au recomandat expres coreligionarilor lor, prin intermediul comunităților, să se abtină de la orice manifestare ce ar putea crea incidente cu populația românească. S-a insistat în acest sens asupra necesității ca evreii să se abțină în timpul liber de a circula pe străzi și, stând în case, să evite orice contact cu populația autohtonă. Urmînd sfaturile primite, evreii s-au menținut (reținut – n.m.) în ultimele două zile de la orice manifestatii publice, luând în același timp măsuri pentru a evita sau a reduce din efectele unor eventuale devastări. In acest sens, evreii, atât cei din Capitală, cât și cei din provincie, s-au retras din timp în cadrul cercurilor lor, negustorii și-au închis magazinele, stingând luminile și trăgând obloanele, iar diversele instituții și-au întărit paza prin posturi de alarmă și grupe de tineri sioniști.

Răspîndindu-se știrea că autoritățile române ar studia modalitatea întreprinderii unui recensămînt al evreilor originari din Basarabia și Bucovina, aflați în alte provincii, în vederea expedierii lor în localitățile de origină, cei vizați și-au făcut pregătirile de plecare, lichidându-și în grabă întreprinderile, și, în numeroase cazuri, părăsind singuri localitățile unde își aveau sediul pentru a se duce în provinciile ocupate. Teama de eventuale represiuni, precum și propaganda, întreprinsă de evreii basarabeni de a imita gestul lor, au creat, îndeosebi în rândurile evreilor apartinând micii burghezii, un pronunțat curent de emigrare în provinciile ocupate. Această acțiune își găsește în plus aprobarea unora dintre cercurile conducătoare evreiești în frunte cu Dr.Filderman, Șef Rabinul Dr. Şafran și scriitorul Horia Carp, care întrevăd astfel posibilitatea descongestionării teritoriului țării noastre de un important număr de evrei, ceea ce speră să aducă, într-o oarecare măsură, o ameliorare, cel putin temporară a problemei evreiești din România.

În schimb se constată opoziția manifestată de către cercurile evreiești sioniste socialiste, care militează pentru emigrarea evreilor în Palestina. Deși cuprinși de panică, o bună parte de evrei continuă să păstreze, fără a-și exterioriza însă prea mult sentimentele, o atitudine ostilă țării noastre, manifestată îndeosebi prin lansarea de zvonuri privind o eventuală agravare a actualei situații a țării noastre, precum și în viata economică, printr-o categorică abținere de la îndeplinirea oricăror operațiuni comerciale și de credit. In afară de acestea, se constată că evreii au refuzat în ultimele zile de a-și achita obligațiunile ce au față de fisc, încercînd prin aceasta să creeze dificultăți Statului după sistemul practicat în timpul guvernării Goga-Cuza. Excepție făcînd de la atitudinea generală manifestată de evrei în actualele împrejurări, membrii cercului „Mutualitatea”, cu sediul în str. Spătarului, nr. 15, critică cu asprime acțiunea teroristă întreprinsă de coreligionarii lor în Basarabia și sînt deciși să participe cu maximum de mijloace la acțiunea de ajutorare a refugiaților. Explicația acestei atitudini constă în aceea că membru acestui cerc sînt în majoritate bine situați materialicește și în totalitatea lor se recrutează dintre evreii refugiați în U.R.S.S. care au avut de suferit de pe urma instaurării regimului bolșevic în acest stat.

III . Trecerea în teritoriul ocupat de soviete

Acțiunea trupelor sovietice în Basarabia și Bucovina a avut ca urmare o emigrare a numeroși evrei basarabeni din Capitală către aceste provincii. Se constată că totalitatea celor ce pregătesc plecarea din Capitală se recrutează din meseriași, mici comercianți, misiti și unii studenți, lipsiți în general de o situație materială mai bună. De asemeni, încearcă să părăsească țara și o serie de liber profesioniști, intelectuali, majoritatea dintre aceia care au fost excluși de la exercitarea profesiunilor lor din diverse motive sau care au fost decăzuți din drepturile de cetățenie. Motivul care îi determină pe acești evrei să părăsească țara noastră îl constituie în majoritatea cazurilor credința abil susținută de propaganda comunistă că sub regimul sovietic vor reuși să-și creeze situații mai înfloritoare decît cele avute în România, nemaifiind totodată nici obiectul presupuselor represiuni antisemite.

Tendința de emigrare a acestor evrei, în general încurajată de către coreligionarii lor originari din Basarabia, este însă în parte combătută de către evreii originari din Vechiul Regat, ca și de cei bine situați materialicește, care speră încă într-o ameliorare a situației lor în țara noastră. În general, cadența trecerilor în Basarabia este în medie de aproximativ 10.000 persoane pe zi. Printre cei cari și-au manifestat intenția de a trece în Basarabia sînt și următorii: Zimcenko – București, Cal. Moșilor 130 (la general medic Marosin); S. Fomagi – Galați, str. Egalității 11; Horovici – Galati, str. Pas. Mercur (la lunius Jean). De asemenea Kratzman Raia, dactilografă la biroul de presă Luvru din Capitală, reprezentantul sovietic din țara noastră al publicatiunilor, domiciliată în București, str. Poenaru Bordea 18, și-a manifestat intenția de a pleca la Cetatea Albă, unde își are părinții. De la Biroul Luvru a mai plecat în Basarabia, de unde este originară, și funcționara Steinberg D. Fania. (După toate probabilitățile, această lista cuprinde persoane aflate sub contract informativ cu Biroul 2, de aceea sînt nominalizate)

Printre cei cari au trecut în Basarabia este fostul senator evreu din Tighina, Moise Zipstein, care în ultimul timp domicilia în Capitală, unde conducea o tipografie. De asemenea, se înregistrează plecarea din București spre Basarabia și Bucovina a unui număr de 70-80 studenți evrei de la Căminul Studenților Evrei Schuller din Capitală, cunoscut focar de propagandă comunistă. Este de relevat că față de eventualitatea de a rămîne lipsit de cadre, care în bună parte și peste aproape tot cuprinsul țării se recrutează din evrei basarabeni, Partidul Comunist din România a dat ordine severe în sensul ca membrii care, fără autorizația conducerii partidului, vor părăsi localitățile unde au însărcinări, vor fi socotiți trădători”[1].

Acest document important este completat și confirmat de unele documente găsite în Arhivele Speciale de la Moscova de o echipă de istorici români.

Alte mărturii:

Raportul contrainformativ nr. l 764 al locotenent-colonelu-lui Ion Palade, expediat la 30 iunie 1940 Secției aIl-a a Marelui Stat Major:

1. Orașul Ungheni ocupat de trupele sovietice din dimineața zilei.
Batalionul 2/Regimentul 39 infanterie a fost dezarmat în gara Bălți de trupe sovietice, în ziua de 29. VI.Soldațiievrei și basarabeni opriți. Unii ofițeri degradați. Maiorul Voicescu Constantin, comandantul Batalionului, prins de ruși în împrejurări necunoscute. Populația evreiască a ajutat la dezarmare. Întreg personalul C.F.R. din stația Drochia (exclusiv) și Bălți a derutat trupele din trenuri colportînd știri false despre distrugerea podurilor de la Ungheni. Șeful gării Bălți, Dumitrescu (refugiat ulterior în Moldova), nu a dat nici un concurs ofițerilor, fiind inexistent.
4. Evreii din Soroca înarmați au atacat camioanele destinate evacuării strînse de C.F.R., împiedicînd evacuarea funcționarilor și a familiilor militarilor.
La Soroca a fost împușcat comisarul Murafa de către avocatul evreu Flecsor. De asemenea, administratorul financiar Gheorghiu, avocatul Stănescu, căpitanul Georgescu de la C.R. Căpitanul Buruiană s-a spînzurat.
Comitetul terorist din Soroca este format din avocații Flecsor și Pisarevschi, Brazuli etc.
Nu s-a reluat circulația între Pârlita și Ungheni întreruptă din cauza ciocnirii produsă aseară.
Înainte de retragerea trupelor din Bălți numeroase avioane făceau evoluții lansând manifeste și foi din ziarul «Libertatea» cu conținut comunist
Ciocniri între populația evreiască și refugiați și trupe au avut loc la Ungheni în cursul nopții; sunt și victime. Au fost reținuți de ruși șeful stației C.F.R., șeful gării Ungheni etc., precum și ofițeri.
În gara Iași se găsesc mulți evrei care vor să se refugieze în Basarabia.
în orașul Iași populația evreiască, în majoritate simpatizantă comunistă, arată pe față bucuria vecinătății rușilor pe Prut și are o atitudine sfidătoare. Această atitudine nemulțumește și îngrijorează populația românească, care vede o agravare a situației în viitor. Pentru menținerea ordinii este necesar a se da în Iași o trupă activă, întrucît elemente aflate la P.S. (partea sedentară) nu sunt în măsură a face față nevoilor. Pînă în prezent nu s-au luat măsurile dictate de starea de mobilizare în ceea ce privește paza orașului. Eventualitatea unor manifestări comuniste impune măsuri de siguranță urgente.

Șeful Biroului Statistic Militar Iași
(ss) Lt. col. I. Palade”[2]

Telegrama nr. l 767 din 30 iunie 1940, orele 21.30, a aceluiași Ion Palade către Marele Stat Major și care, suplimentar la cele raportate în aceeași zi prin nr. l 759 și l 764, adăuga:„ […]
3) Populația evreiască de pretutindeni a avut o atitudine ostilă și de sfidare, batjocorind pe funcționari, asasinând pe unii din ei, furând tezaurul instituțiilor statului etc. și dedându-se la cele mai neașteptate nereguli, unii funcționari basarabeni având o atitudine asemănătoare. Astfel, în afară de cele raportate: s-a atacat camionul cu tezaurul administrației Soroca, furându-se circa 157 milioane lei și asasinându-se administratorul financiar. Ofițerul ce-l întovărășea și un subofițer, cei neasasinați, au fost degradați și batjocoriți. Avocatul Michael Flecsor din Soroca, conducând bandele de evrei, a ocupat poliția și primăria, unde au făcut percheziții. Tot el a asasinat în fața statuii Generalului Poetaș pe avocatul Murata și Eustatie Gabriel. La Prefectura de județ în asistența trupelor sovietice au luat cuvântul instituitorul Gh. Lupașcu, fost prefect, deputat și membru în Sfatul orășenesc F.R.N. Asemenea, Petre Sfecla, președintele F.R.N. din Soroca, împreună cu instituitorii Anop Alexandru și Cutubar Ion, au ieșit cu drapelul roșu în întîmpinarea trupelor roșii, arborând un steag sovietic la casa corpului didactic. Petre Hritzcu, fost președinte F.R.N., Alex. Anop, inspector școlar, și Toader Rusnac, secretar F.R.N., nu au voit să se refugieze. Impiegații de mișcare din stația Lipnic au primit trupele sovietice cu drapele roșii. Evreii din Chișinău au arborat drapele roșii, manifestând pe stradă și barând străzile spre gară pentru a nu permitere refugierea funcționarilor români; au ocupat de asemenea localurile instituțiunilor, comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin și Stol au fost executați de evrei în strada.
4) Populația refugiată din Basarabia manifestă o adâncă deznădejde pentru pierderea unor membri de familie și a avutului lor; mai există refugiați năcăjiți […][3].

Acest document pune în evidență și adeziunea unor români la invazia sovietică, dar prezența lor în aceste situații este episodică. Trebuie totuși remarcat că au existat destui români -numiți în documentele epocii „renegați” -care aderaseră la comunism din diferite motive și au fost parte a agresiunii. Fie că erau din rindul celor „pedepsiți” în Basarabia, fie că au îmbrățișat din convingere ideile comuniste, acești români au fost la fel de violenți ca și bandele organizate de evrei. In unele localități din Basarabia și nordul Bucovinei, bande înarmate de evrei au comis crime împotriva militarilor și funcționarilor români, unele cazuri luînd aspecte bestiale.

„În Cernăuți, astfel de elemente au împușcat preotul bisericii catolice și cîțiva gardieni de la penitenciar. Tot aici «un grup de evrei între 15 și 16 ani – după cum mărturisea mai tîrziu un martor ocular al tragicelor evenimente, Minai Podleșiu din comuna Carapciu, județul Storojineț – au comis acte de barbarie, dezarmînd pe soldații români, pe ofițeri și pe polițist, înfingînd baionetele asupra lor», în Soroca bande comunisto-evreiești conduse de avocatul Michael Flexer, după ce au ocupat clădirea primăriei și a poliției, au asasinat în fața statuii generalului Poetaș pe comisarul Murata și ajutorul său Eustatiu Gabriel”[4].

Într-un raport informativ al Secției a II-a din 7 iulie 1940, întocmit pe baza concentrării informațiilor de la trupe și refugiați la Marele Stat Major, se dau amănunte asupra unui incident incalificabil petrecut în capitala Basarabiei: „La Chișinău, 400-500 evrei comuniști constituiți în bandă, înarmați unii cu puști și revolvere, iar alții cu pietre și bastoane, au cerut directorului loneț, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să le fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele l-au împușcat, după care au năvălit în spital devastându-l complet, iar pe copiii aflați internați, omorându-i și aruncându-i afară pe geamuri”[5].

În raportul comandantului cavaleriei Corpului 3 armată se preciza: „Am avut ciocniri cu trupe motorizate sovietice și cu bande jidănești. In regiunea Călărași, jud. Lâpușna. Am pierderi în ofițeri, subofițeri, trupă și mult material”[6].

Ciocniri între trupele române și populația evreiască ce voia să sechestreze trenurile de evacuare au avut loc șila Ungheni, soldate cu morți și răniți[7].

„La îndemnul trupelor sovietice, unii militari minoritari din cadrul Armatei a 4-a și a 3-a române au dezertat cu armamentul și muniția din dotare. Ulterior, aceștia au fost organizați în bande înarmate și au acționat împotriva fostelor unități”[8].
Informația este importantă pentru „cazul Dorohoi” – n. AM Stoenescu.

„Un alt soldat român bolnav, transportat într-o căruță, a fost împușcat, după relatarea unui martor ocular: «Lăsați-ne măcar o căruță să ducă pe acest bolnav că nu poate merge. O luați după ce-i trece criza, îl prind frigurile», au cerut ofițerii regimentului (25 inf.) civililor care-i agresau, care au răspuns: «A bolnav! Nu trebuie bolnav» și într-o clipă câteva gloanțe sfarmă țeasta nefericitului soldat”[9].

„Legiunea de jandarmi Cernăuți, care a fost evacuată la Rădăuți, are următoarele pierderi: plutonierul lacob, șeful postului jandarmi Bărâuți – Cernăuți, omorît de evrei; 10 jandarmi militari în termen dispăruți; Legiunea jandarmi Rădăuți, din care au fost evacuate 9 posturi din secțiile Seletin și Vicov la Dornești, are următoarele pierderi: șeful postului lablonița, mort în luptele cu evreii comuniști”[10].

Pentru a nu insista asupra unui lung șir de atrocități comise împotriva armatei române, mă rezum să furnizez cifrele statisticii întocmite de Marele Stat Major la 6 iulie 1940 asupra pierderilor suferite de pe urma evacuării: „uciși, răniți și dați dispăruți 356 de cadre și 42.876 soldați și gradați”[11].

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/4411-actiunea-evreiasca-evreii-din-basarabia-si-bucovina-in-timpul-evacuarii-din-anul-1940.html

–––––––––––––––––
[1] Arh. M.Ap.N., fond Marele Stat Major, Secția 2, dosar nr.155, f 162-172, paginile 119-129 din volum.
[2] Gheorghe Buzatu, Așa a început holocaustul împotriva poporului român, București, Majadahonda, 1995, p. 31, pagina 129 -131 în volum.
[3] Ibidem, pagina 33 – în volum, paginile 131-132.
[4] Sursa: Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, op.cit. p.56 – asupra acestei informații există dubii întemeiate – în volum pagina 133.
[5] Arh. M.Ap.N., fond Marele Stat Major, Secția 2, dosar nr. 941, f. 559- în volum la pagina 133.
[6] Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, op. cit, p.60 – în volum la pagina 133.
[7] Ibidem, p.61 – în volum la pagina 134.
[8] Ibidem – în volum la pagina 134.
[9] Ibidem, p.66, în volum la pagina 134.
[10] Ibidem, p.72, în volum la pagina 135.
[11] Arh. M.Ap.N., fond Cabinetul ministrului, dosar nr. 1447, f.195, în volum, pagina 135.

Publicat în Articole, Documente, IN MEMORIAM, ISTORIA IN IMAGINI, PRIETENII M-AU INFORMAT:, PUNCTE DE VEDERE, SFATURI PENTRU PRIETENII MEI, TEXTE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA | 1 comentariu

DUMINICĂ SEARA… CU POETA MARIA BOTNARU

Două poezii devenite celebri, imediat cum au fost scrise…

Ecuația vieții

Măcinați de gânduri, ca două pietre tocite de vânturi,

despicați de ploi, cu un fulger împărțit la doi,

răstigniți de soartă  la răspântia deciziilor ce nu așteaptă,

și-au croit câte-o poartă, noi puncte cardinale pe hartă,

 

El –  în sudul efemer, iar în nordul tăcut – Ea…

 

aciuați în bârloguri închise cu pleoapele pe ochi întinse,

alungați din râvnitul paradis, de priviri invidioase, de vis,

cu gândurile îngemănate, cu lacrimile îmbrățișate,

cu mințile invadate de-o dreptate, croită-n jumătate…

… scînteia a rămas aprinsă, ecuația –  vraiște deschisă,

chinuită, încurcată, nici înțeleasă, nici rezolvată,

suflete desperecheate sfințesc dimineața cu gândul:

va mai fi o zi pentru Noi cât se rotește Pământul?

Lăsați-vă inimile să rezolve ecuațiile delicate,

când mințile s-avântă în flăcările dilemelor aberante,

decât a lupta, agasați de iluzii deșarte, la nesfârșit,

firească ar fi evadarea într-un început deplin fericit!

24 septembrie  2014

Autumnală stare

Pline, nopțile de vis, benevol, aș vrea să-i dau

și acele liniști verzi ce privirea-mi alintau,

aș mâna cu zel cocorii și nici nu i-aș jindui,

de m-ar înțelege toamna, cum vreau a o stăvili.

 

Către cer cu rugă-înaltă sufletul mi-aș prăbuși,

doar să nu vuiască codrul, când rugina-i va sorbi,

doar să nu usuce vântul șesul cu ciulin răscopt,

să rămână iarba moale pân la asfințitu-i copt.

 

Mâna i-ar întinde dar struguri împliniți de sort

și din nucul de la poartă aș da rodul proaspăt, tot,

aș rămâne doar cu umbra, asta nu m-ar necăji,

dacă șoaptele de nuc toamna nu le-ar adormi.

 

Pentru ce atâta vervă, cui ar fi omul dator,

de trăiește într-o goană, risipind vise și dor,

ahtiat în primăvară, trece vara în galop

și se-avântă-n toamna, care e o punte peste hop,

 

pân’-la viforul ce-așteaptă cu flămând și rece chin,

să-l învețe ce-i durerea din al păsării suspin…

Cum să ogoiesc privirea, când de frunză-o dezlipesc,

pân’ la zori de primăvară, verdele-i, cu ce-l hrănesc?

 

 

Așteptăm cu bucurie toamna cu-al său rod senin,

numai  timpului nu-i pasă, de-i gol sufletul sau plin…

22 septembrie 2017   Maria Botnaru

Publicat în DUMINICĂ SEARA..., FELICITĂRI, MĂRIA SA - POEZIA ! (dedicaţii şi...), OAMENI DEOSEBIŢI, RECENZII, TEXTE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA, VIBRAŢIA SUFLETULUI | 1 comentariu

Retrăiri istorice în veacul XXI. Sesiune de comunicări științifice, Maia Catargi, Ialomiţa

Retrăiri istorice în veacul XXI. Sesiune de comunicări științifice, Maia Catargi, Ialomiţa

Pe data de 8 şi 9 septembrie 2017, în localitatea Maia Catargi, judeţul Ialomiţa, România, şi-a desfăşurat lucrările cea de-a XIII-a Sesiune de comunicări ştiinţifică, având genericul „Retrăiri istorice în veacul XXI. Tematica sesiunii a cuprins următoarele teme istorice majore: „140 de ani de la proclamarea Independenţei României”, „100 de ani de la eroicele bătălii din vara anului 1917” şi „70 de ani de la catastrofa Armatei Române de la Stalingrad”. Organizatorii Sesiunii au fost Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR), Filiala Maia Catargi a Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clio şi Asociaţia Atr-Emis. Manifestarea ştiinţifică a fost susţinută de Consiliul Judeţean Ialomiţa, parteneri ai organizării Sesiunii fiind Biblioteca Maia şi asociaţia Culturală Apollon.

După Tedeumul, oficiat în Biserica localităţii, dl prof. univ. dr. Jipa Rotaru, membru al AOŞR, preşedintele Filialei Maia Catargi a Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clio a deschis lucrările Sesiunii.

Sesiunea a debutat cu lansarea şi prezentarea cărţilor, publicate recent. Prof. univ. dr. Jipa Rotaru şi editorul George Călin au vorbit despre nou-apărutul volum „Retrăiri istorice în veacul XXI”, volumul X[1], cu studii, axate împlinirii a o sută de ani de la intrarea României în Războiul de întregire naţională şi a 75 de ani de la intrarea în Războiul de reîntregire naţională. Fiecare participant la Sesiunea de comunicări a primit câte un exemplar de carte.

Conf. univ. dr. Vasile Şoimaru (Chişinău) a prezentat publicului un şir de cărţi, publicate la Chişinău în cadrul programului „Românii din jurul României” (coordonator – dr. Vasile Şoimaru). Este vorba de volumul „Stalingrad – istoria unei armate sacrificate: Armata a III-a Română”, autori: prof. univ. dr. Jupa Rotaru şi prof. univ. dr. Cornel Carp. Apoi dl Vasile Şoimaru a vorbit despre primul volum al antologiei „Basarabia – pământ strămoşesc”, editor şi redactor ştiinţific dr. Mihai Taşcă (Colecţia „O sută de cărţi despre Basarabia la o sută de ani de la Marea Unire”).

Istoricul şi arhivistul Alexandru Moraru a vorbit despre broşura semnată de Vasile Stoica „Basarabia”, publicată la New York, în 1919, descoperită de dl A. Moraru în colecţia de carte rară a Bibliotecii „B. P. Haşdeu” de la Chişinău. Textul a fost tradus în română şi publicat „în oglindă” (română-engleză) în broşură.

Apoi, într-o atmosferă solemnă, organizatorii Sesiunii au înmânat însemnele specifice noilor membri ai Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clio, iar preşedintele Academiei Art-Emis, dl Ion Măldărescu, a oferit câteva plachete „Honoris Causa Art Emis Academy 2017”.

Comunicările ştiinţifice au fost expuse în plen. În prima zi au avut loc trei şedinţe. În prima, moderată de prof. univ. dr. Ioan Scurtu, membru al AOŞR şi dr. Alin Spânu au fost prezentate opt comunicări. Astfel, col. (r.), prof. univ. dr. Octavian Burcin a vorbit despre „Contribuţia ţărănimii la cucerirea independenţei de stat a României (1877-1878)”, col. (r.), dr. Dan Prisăcaru a expus comunicarea „Iaşi – capitală de război. 1916-1918. Dezastrul şi regăsirea speranţei”. Participanţii la Sesiune au ascultat cu un interes deosebit comunicarea dlui prof. univ. dr. Dumitru Preda „Bătălia de la Mărăşeşti, reacţii internaţionale. Unele învăţăminte pentru prezent”.

În cea de-a doua şedinţă au fost incluse zece comunicări, referitoare atât la subiecte consacrte Primului Război Mondial, cât şi celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, comandor (r.), prof. univ. dr. Jipa Rotaru, membru al AOŞR, a prezentat comunicarea „La Mărăşeşti trebuia sa moară sau să învingă poporul român” (Mareşal Ion Antonescu)”. Lector universitar dr. Florian Bichir a vorbit despre „Misiunea Ortodoxă în Transnistria (1941-1944)”, iar prof. univ. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu a expus tema „Cotul Donului: eroism, jertfă şi trădare”.

În cea de-a treia şedinţă au fost prezentate şase comunicări, axate pe problematica celui de-al Doilea Război Mondial. Dl Ion Măldărescu, preşedintele Academiei Art Emis, redactor al revistei electronice „Art-Emis” a expus comunicarea „De la Cotul Donului la Stalingradul de pe Dunăre”. Dl Alexandru Moraru din Chişinău a vorbit despre „Documentele de arhivă din Chişinău privind eroii căzuţi la Cotul Donului şi grija Mareşalului [Ion Antonescu] pentru repatrierea românilor deportaţi de sovietici în regiunea Kuban şi în Crimeea”.

Subsemnatul, am prezentat comunicarea „Militarii români (prizonieri) în URSS după bătălia de la Stalingrad”. Militari români au fost capturaţi de sovietici în iunie-iulie 1940, datorită încălcării de către militarii sovietici a termenilor de înaintare spre Prut. Soarta militarilor români a fost tristă: din puţinele mărturii ce le deţinem, constatăm că ei au fost deportaţi în Siberia şi impuşi la munci fizice grele. Subiectul rămâne necercetat. Dar ceea ce cunoaştem mai bine este soarta prizonierilor de război români după încheierea bătăliei de la Stalingrad. Expunerea am făcut-o în baza culegerii de documente „Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică. Documente, 1941-1956”[2] şi a literaturii ruse.

Ultima şedinţă de comunicări a avut loc a doua zi, pe data de 9 septembrie, în care au fost expuse opt subiecte, inclusiv cel al dlui col. (r.) Alexandru Ganenco „Serviciile secrete – instrument eficace al geopoliticii Rusiei în zona Balcanilor”.

Tot atunci, participanţii la Sesiune au vizitat Aşezământul de artă şi cultură religioasă Maia Catargi, Biserica din preajmă, inclusiv cavoul cu rămăşiţele pământeşti ale lui Barbu Catargi (pe placă e scris Katargiu) – prim ministru român în perioada 22 ianuarie – 20 iunie 1862, ziua când fusese asasinat.

Înainte de a încheia, vreau să mulţumesc încă o dată preşedintelui Academiei Art Emis dlui Ion Măldărescu şi directorului Academiei, dnei Maria Diana Popescu pentru oferirea Plachetei „Honoris Causa” şi a respectivului brevet „Pentru activitatea pusă în slujba intereselor României”.

Mulţumesc foarte mult.

Încă o dată felicitări organizatorilor pentru realizarea excelentă a Sesiunii de comunicări 2017!

17 septembrie 2017.

anatol_petrencu@yahoo.com.

SURSA:  http://anatolpetrencu.promemoria.md/?p=2352


[1] Jipa Rotaru, Vlad Constantin (editori). Retrăiri istorice în veacul XXI, volumul X, Bucureşti, Editura Ro.card, 2017, 576 p.

[2] Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică. Documente, 1941-1956, Bucureşti, Monitorul Oficial R.A., 2013, 873 p.

 

Publicat în ALŢII DESPRE MINE, Articole, Documente, PRIETENII M-AU INFORMAT:, PUNCTE DE VEDERE, SFATURI PENTRU PRIETENII MEI, TEXTE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | Lasă un comentariu

DELEGAȚIA DIN CHIȘINĂU LA MAIA 2017 (8-9 sept.) ÎN OBIECTIVUL SCRIITORULUI ION MĂLDĂRESCU

Această galerie conține 20 de fotografii.

(va urma Note de călătorie și a conferinței Maia 2017)  

Galerie | 1 comentariu