PROFESORUL ANATOL PETRENCU A ÎMPLINIT 64 ANI: LA MULŢI ANI!

Printre cei mai importanţi savanţi din ştiinţa istorică din Republica Moldova un loc de frunte  se atribuie istoricului, cercetătorului, patriotului şi Omului politic dr.hab Anatol Petrencu.

Domnia sa s-a născut la 22 mai 1954 în oraşul Căuseni. În perioada anilor 1961-1971 a învîţat la şcoala de cultură generală nr.1 din Căuşeni. Apoi a făcut serviciul militar obligator în armata sovietică  într-o unitate dislocată în Caucazul  de Nord. În anul  1975 devine student al anului I al facultăţii de istorie a Universităţii de Stat din Moldova.

În anul 1980 domnul Anatol Petrencu absolveşte cu succes această instituţie prestigioasă pe vremea ceea şi devine istoric de profesie, dar şi de vocaţie.

În 1982 se înscrie ca doctorand la Institutul de cercetări economice şi politice internaţionale ale Academiei de Ştiinţe a Federaţiei Ruse din Moscova.

Activitatea profesională a început-o la Catedra de istorie modernă şi contemporană universală a Universităţii de Stat din Moldova la  funcţia de asistent.

În perioada anilor 1985-2006 a lucrat asistent,conferenţiar, apoi profesor la Catedra de istorie modernă şi contemporană universală al Universităţii de Stat,actualmente-profesor la Catedra Istorie Universală a USM.

Domnul Anatol Petrencu în 1986 susţine teza de doctor în ştiinţe istorice pe tema: Relaţiile româno-italiene în anii 70-prima jumătate a anilor 80 ai secolului XX.

Deja în 1991 i se conferă titlul didactic de conferenţiar universitar, iar în 1998 susţine la Chişinău teza de doctor habilitat în ştiinţe istorice pe tema: Politica României privind Basarabia 1940-1944. Profesorul Anatol Petrencu este autor al multor monografii,manuale şcolare şi cursuri universitare, articole ştiinţifice şi de propagare a cunoştinţelor istorice.

Savantul este binecunoscut în cercurile academice din Republica Moldova şi peste hotarele ei, se bucură de o mare autoritate în rândurile studenţilor şi a întregii societăţi.

În 1999 domnului Anatol Petrencu i se conferă titlul didactic de profesor universitar.În perioada anilor 1998-2006 este Preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova.În această calitate pledează pentru păstrarea în instituţiile de învăţămant din RM a două cursuri în domeniul istoriei-Istoria Românilor şi Istoria Universală.A fost unul din fondatori şi primul Preşedinte al Mişcării Acţiunea Europeană.

Distinsul istoric şi Om politic este căsătorit, are o soţie minunată,  doi copii frumoşi şi deştepţi. Îl cunosc pe dl.Anatol Petrencu de mulţi  ani.Este un Om de o cultură şi intelect avansat,  este un prieten devotat şi săritor la nevoie.

În ani 1987-1990 s-a inclus cu toată existenţa  şi cunoştinţele sale vaste în Mişcarea de renaştere şi eliberare naţională.A participat activ la redactarea şi scrierea primelor ziare şi reviste  cu caracter istoric şi naţional. Printre acestea se numără: „Patrimoniu”, „Cugetul” şi multe altele.

Pentru poziţia sa democratică şi patriotică nu odată a fost ameninţat, inclusiv şi membrii familiei sale din partea elementelor procomuniste, sioniste şi filoruse.

Talentul  său oratoric domnul Anatol Petrencu l-a manifestat la apogeu în mersul grevelor studenţeşti pentru apărarea Istoriei Românilor, care urma să fie scoasă din cursul de predare în timpul guvernării agrocomuniste.Mesajele sale înflăcărate şi pline de adevăr istoric încuraja tânăra generaţie şi o făcea mai rezistentă şi mai sigură.

Cred că personalitatea domnului Anatol Petrencu poate fi considerat un exemplu viu pentru tânăra generaţie a istoricilor şi politologilor din Republica Moldova şi nu numai…deoarece într-adevăr este un Om Deosebit, de la care ai ce învăţa multe.

Cu ocazia Zilei de Naştere, îl felicităm călduros şi îi dorim LA MULŢI ANI FERICIŢI!

Alexandru Moraru

Reclame
Publicat în FELICITĂRI, Fotografii, OAMENI DEOSEBIŢI, PUNCTE DE VEDERE | Lasă un comentariu

Iunie 1944. Cu acordul regelui Mihai I, „Opoziția patriotică și democratică” cere sovieticilor să declanșeze o „ofensivă rusă masivă pe frontul român”

La 1 iulie 1944, George Duca a transmis ambasadoarei sovietice la Stockholm, Alexandra Kollontai, un proiect de plan al „Opoziției patriotice democratice” (Partidul Național-Țărănesc, Partidul Național Liberal, Partidul Social Democrat și Partidul Comunist Român) , elaborat „sub direcția M.S. Regelui”, referitor la „înlocuirea regimului actual printr-un guvern care își va asuma sarcina de a organiza ieșirea României din război, ca și încheierea unui armistițiu cu cele trei puteri aliate”[1].

Ajungând la concluzia că „ar fi o iluzie pentru Aliați posibilitatea unei înțelegeri eventuale cu mareșalul Antonescu […] orice colaborare cu mareșalul Antonescu este astăzi în afara posibilului […] « Opoziția patriotică și democratică » română considera că « un ajutor aliat » constituia « o condiție esențială » pentru reușita schimbării de regim. Prima condiție pusă de opozanții regimului Antonescu consta într-o « ofensivă rusă masivă pe frontul român, care va trebui să fie declanșată cel mai târziu la 24 de ore după schimbarea guvernului »”[2].

Considerată a fi „indispensabilă”, ofensiva trupelor sovietice (pe teritoriul național, în Moldova și Basarabia), urma să fie „sprijinită de atitudinea trupelor române”, care „vor primi ordinele necesare cu scopul de lăsa să treacă trupele sovietice, pentru a continua apoi lupta alături de armatele aliate”.

Peste ani, Emil Bodnăraș confirma și el acest proiect de plan, declarând: „Pe noi ne-a informat Niculescu-Buzești că le-a transmis, eu însă nu-mi aduc aminte să fi primit vreo comunicare că s-a înțeles ceea ce vrem noi. Noi cum vedeam? Vedeam declanșarea ofensivei pe front în Z+1. Adică noi să dăm drumul și imediat ce ei (germanii – n.n.) vor încerca cu forțele de pe front să se miște împotriva noastră, să intervină sovieticii ca să nu pățim ce au pățit polonezii la Varșovia… Noi nu am primit o comunicare de la sovietici că au înțeles ce vrem să facem”[3].

Sovieticii și-au urmat însă propriile interese, au declanșat mai întâi operațiile militare „Bagration” (23 iunie 1944, în Bielorusia) și „Lvov-Sandomierz” (13 iulie 1944, în nord-vestul Ucrainei și sudul Poloniei) și numai după înfrângerea trupelor germane din Bielorusia și Ucraina au declanșat operația „Iași-Chișinău” (20 august 1944), atât de mult dorită de „opoziția patriotică și democratică” română, cu trei zile înaintea loviturii de stat de la București[4].

Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/4831-iiunie-1944-cu-acordul-regelui-mihai-opozitia-patriotica-si-democratica-cere-sovieticilor-sa-declanseze-o-ofensiva-rusa-masiva-pe-frontul-roman.html

–––––––––––––
[1] Cristian Popișteanu, Florentina Dolghin, O variantă la 23 august 1944. Dosare desigilate (III), în „Magazin istoric”, octombrie 1991, p. 23-30
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.

Publicat în Articole, Documente, DOCUMENTE NECOMENTATE | Lasă un comentariu

ALEXANDRU GANENCO: SERVICIILE SECRETE SOVIETICE ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI II MONDIAL

Video | Publicat pe de | Lasă un comentariu

UNIREA – SUSŢINUTĂ DE CLUBUL ISTORICILOR (şedinţa din luna martie 2018)

Publicat în Articole, ÎN OBIECTIV, Documente, ISTORIA IN IMAGINI, PUNCTE DE VEDERE, Video, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | Lasă un comentariu

ÎNTÂLNIRE CU PREŞEDINTELE TRAIAN BĂSESCU (19.04.18, Biblioteca Centrală)

FILMUL INTEGRAL AL ÎNTÂLNIRII CU PREŞEDINTELE TRAIAN BĂSESCU ORGANIZATOR ŞI MODERATOR: ALEXANDRU MORARU, istoric-arhivist şi publicist, şef serviciu la Biblioteca Centrală a BM „B.P. Hasdeu”

Galerie | 1 comentariu

ReUnirea şi ReNaşterea Naţională între manipulare şi „Războiul lumilor”

„Ce-am fost şi ce-am ajuns?”. În marginile acestei expresii cunoscute se derulează comentariul ce va urma. Mult controversatul ordin „Ostaşi, vă ordon treceţi Prutul!” a rămas în legendă şi a fost dăltuit în granitul Istoriei Românilor, azi, eliminată, aproape în totalitate, ca materie a programei şcolare. Drept „recompensă”, infantilul ex-rege Mihai, în plin conflict militar, l-a trădat şi l-a predat plocon inamicului pe Mareşalul-patriot Ion Antonescu, iar la ordinul noilor săi stăpâni, l-a măcelărit împreună cu cei trei colaboratori ai săi,

Cei trei „escu”, „annis” şi hoardele de miniştri

Mult hulita „epocă de tristă amintire”, precum au botezat-o nişte cretini oportunişti, a făcut – metaforic vorbind – o Românie „mare” sub aspectul potenţialului economic, ajuns la un nivel de superioritate, independenţă şi prestigiu în lume, la care, foarte puţin probabil se va mai ajunge. Conştient de faptul că voi fi trimis spre origini de unii „interesaţi”, afirm parafrazând, că actualii nemernici aflaţi în balcoanele politice ale ţării nu se ridică nici măcar la nivelul sandalelor Mareşalului Antonescu – Conducătorului Statului Român (1940-1944) sau ale primului Preşedinte al României, Nicolae Ceauşescu (1965-1989), mari patrioţi ai istoriei contemporane a românilor. Ambii au fost asasinaţi la ordinul „marelui frate de la Răsărit”, în înţelegere cu potentaţii criminali ai planetei de atunci şi acum.

Cu toate bunele şi mai puţin bunele realizări, calitatea de mari patrioţi nu le poate fi contestată. Şi dacă un trădător de ţară, un oportunist „nevoiaş al minţii”, în persoana răposatului cetăţean Mihai, a fost reabilitat şi împroprietărit pe nedrept şi ilicit cu bogăţii ale patrimoniului naţional, a venit vremea să ne gândim cu toată conştiinţa la cei doi patrioţi, potrivit intereselor străine doriţi a fi eliminaţi, în stil stalinist din istoria noastră. Puneţi, vă rog, în balanţă binele făcut Ţării de cei doi şi erorile – multe comandate – comise de regele trădător, respectiv de cei trei „escu”, „annis”-ul actual şi hoardele lor de miniştri, monitorizaţi atent de Washington, Bruxelles şi Tel Aviv (mai nou, Ierusalim). Nu degeaba afirma acad. Florin Constantiniu : „Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii”…

„Trei, Doamne şi toţi trei”…

România actualei troici malefice, Iohannis-Tăriceanu-Dragnea („Trei, Doamne şi toţi trei”…) este o jalnică parodie a ceea ce a fost, nu doar cu trei decenii în urmă. Românul nu mai este respectat, ci lăsat pradă haosului, de la agresiunile stradale la abuzurile prezidenţiale şi guvernamentale. „Cetăţeanului” român nu i se mai permite să-şi manifeste valorile personalităţii, nu se mai ţine seama de voinţa şi opţiunile sale. El este doar un număr într-o ordine, plătitor de taxe şi biruri, prostul invitat, folosit şi amăgit din patru în patru sau din cinci în cinci ani la urne, pentru a legaliza abuzul, corupţia, escrocheria, hoţia, jaful… de fiecare dată, nepedepsite. În calea posibilităţilor de renaştere a României stau piedici majore, dar nu de neînvins. În pofida incomensurabilelor obstacole, a atitudinii ostile – externe şi interne -, a ignoranţei şi a nepăsării, în Anul Centenarului Marii Uniri, românii de pe ambele maluri ale Prutului au emis şi semnat nenumărate declaraţii de ReUnire. Deci, poporul vrea, dar… stăpânii se opun cu „Veto !”.

Încrederea românilor în incompetenţii lor cârmaci, de la sfârşitul secolului trecut şi începutul veacului al XXI-lea, a parcurs, în trei decenii, drumul de la „extaz la agonie”, atingând astăzi cotele depopulării, ale deznădejdii şi disperării. Este nevoie nu doar de ReUnire, ci şi de ReNaşterea Neamului Românesc, pentru a înfrunta şi zdrobi trădătorii de neam şi ţară. Pentru a izbândi şi realiza acest deziderat, românii de pretutindeni nu trebuie să se mai lase cumpăraţi de un kil de zahăr, făină sau ulei. Nu trebuie să se mai lase pavoazaţi cu „pamblici” colorate sau păcăliţi cu promisiuni, ce vor fi „uitate” după cocoţarea noilor clone ale lui Agamiţă Dandanache la funcţiile decizionale.

„Nacht und Nebel Erlass” – versiune actualizată

Conştienţi de nedreptăţile şi fărădelegile comise în aceşti 28 de ani de robie, de jaful naţional şi actele de trădare ale căpeteniilor înscăunate de alţii, românii nu au voie să se mai comporte ca o turmă de oi. În România se impune o „cădere a Bastiliei” şi a dictaturii escrocilor, slugoilor, delatorilor cu chip de binefăcători ai neamului sau de oficinele acoperite sub pulpana Guvernului României. Cei menţionaţi – dar nu numai ei – sunt lefegii cu menirea de a depopula România (demers în derulare), concomitent cu aplicarea operaţiei „Nacht und Nebel Erlass”[1], versiune actualizată, revizuită şi adaptată pentru distrugerea valorilor ştiinţei, culturii şi spiritualităţii naţionale din România.

„De ce atâta ură?”

Continuând în acelaşi registru, să nu scăpăm din vedere împroşcarea cu noroi de către un lefegiu al hoardei brucanist-sörösiste de la G.D.S. asupra noului Preşedinte al celui mai înalt for ştiinţific din România, academicianul Ion Aurel Pop. De ce acum şi nu mai devreme? De ce haotica, alambicata, tendenţioasa, şi înceţoşata manipulare, prin prezentare de documente ce se vor acuzatoare, a apărut acum, după ce acad. Ioan Aurel Pop a fost ales Președintele Academiei Române? Persoane avizate afirmă că investigaţia-făcătură a fost demarată cu mai multă vreme în urmă, momentul apariţiei publice fiind planificat înainte de adunarea membrilor Academiei Române. Din nefericire pentru slugi şi stăpâni, „socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg”. Infama „operaţie H”, racolarea, respectiv refuzul unora dintre cei solicitaţi să participe la complot, răscolitul prin arhiva C.N.S.A.S., pregătirea şi aranjarea materialului pentru a face impresie la „prostime” au consumat mai mult timp şi efort distructiv decât estimaseră autorii.

„Operaţia H”, un eşec lamentabil

La o lectură mai atentă a textului, jocurile de cuvinte deconspiră infamia lefegiului şi a păpuşarilor. Au pierdut trenul, iar bomba a făcut doar „fâs”, lăsând în urmă o mizerabilă dâră gazoasă, purtând duhoarea pestilenţială a leprei. Să nu ne amăgim, însuşi lefegiul a încheiat prima parte a mizerabilei pledoarii cu „va urma”, deci, atacul se vrea continuat. Cu ce ? Probabil cu variaţii pe teme paralele adaptate la inevitabilele şi fireştile reacţii. Se pare că echipa H. R. Patapievici-Mircea Dinescu & Co. a instruit şi lăsat pui otrăviţi la C.N.S.A.S. După astfel de abuzuri, locul autorului infamiei în discuţie este în cu totul altă parte decât ca slujbaş al statului român cu acces la documente… poate la instalaţiile de vidanjat canale, „tainiţe” cu reziduuri organice şi gaze biologice. Comisarii poliţiei politice din România contemporană – nici măcar românească – nu dorm … sunt liniştiţi şi conştienţi că I.N.S.H.R.-E.W., C.N.C.D. şi cineva de la C.N.S.A.S. lucrează pentru ei.

Aştept ca instanţe mai mult sau mai puţin morale să ne ceară condamnarea la moarte

Fireasca reacţie a academicianului spune mai mult decât s-a rostit din ’89 încoace: „Din afirmaţiile unor formatori de opinie din România, înţeleg că aproape toţi dintre aceia care am trăit înainte de 1989 şi am fost maturi în acei ani odioşi ar trebui să murim fizic sau spiritual, să ne plecăm veşnic şi să ne facem neîncetat « nostra culpa ». De exemplu, eu îmi cer scuze tuturoracuzatorilor mei:
– fiindcă am ales deliberat să mă nasc în 1955, în loc să fi fost contemporan cu Alexandru cel Bun;
– fiindcă am făcut grădiniţa în trei limbi (română, maghiară, germană), deoarece aşa prevedea, « internaţionalismul proletar », în loc să-mi fi început copilăria la Londra, în engleză;
– fiindcă am « cerut insistent » să fiu făcut pionier, utecist şi comunist, în loc să fi participat la rezistenţa anticomunistă, aşa cum au făcut toţi românii;
– fiindcă am terminat, ca şef de promoţie, Liceul Teoretic nr.1 (« Andrei Şaguna ») din Braşov, în loc să fi rămas repetent;
– fiindcă am « optat» să fac armata cu termen redus, în loc să fi protestat contra militarismului;
– fiindcă am ales să fac facultatea la Cluj în loc să fi profitat de târgurile de oferte universitare de studii şi să plec în S.U.A. sau Germania;
– fiindcă am «cerut» profesorilor mei să mă facă şef de promoţie la Universitatea din Cluj, în loc să fi rămas un student şters şi anonim;
– fiindcă am insistat să fiu profesor, vreme de patru ani, la un liceu industrial de la periferia Clujului în loc să fi acceptat postul de cercetător la Oxford; fiindcă am fost membru de partid, ca să-mi pot face doctoratul, în loc să fi rămas, cu modestie, la nivel licenţă…

Am fost şi suntem (consideraţi), eu şi contemporanii mei, pleiade de proşti, inculţi, semidocţi, politruci, taraţi de ideologia marxistă, autohtonişti, protocronişti şi naţionalişti. Prin urmare, astăzi suntem (priviţi ca) adevărate pericole publice sau, dacă nu chiar aşa, atunci complet inutili, relicve ale unei lumi revolute şi blamate de istorie. Mă simt, ca şi mare parte din generaţia mea, maculat de un ev comunist catastrofal, pe care şi noi l-am construit din moment ce am trăit atunci, şi mă aştept ca dl. Hodor, C.N.S.A.S., Revista „22″ şi alte instanţe (mai mult sau mai puţin morale) să ne ceară, spre a se face dreptate, condamnarea la moarte”[2].

Noua Dez-Ordine Mondială în misiune comandată

Pe întreg mapamondul se comit fapte reprobabile cu urmări ce pot schimba soarta lumii, trimitere la cele 500 de milioane de oameni care, conform inscripţiilor de pe pietrele îndrumătoare „Georgia Guidestone”, ar trebui să mai vieţuiască. Fără a aştepta o discutare a situaţiei, respectiv o hotărâre din partea O.N.U., S.U.A., Marea Britanie şi Franţa au lansat un atac cu rachete de croazieră împotriva Siriei, scopul declarat folosit ca pretext fiind sancţionarea regimul Bashar al-Assad pentru un presupus dar nedovedit atac chimic la periferia oraşului Damasc. Donald Trump a ordonat armatei Statelor Unite lansarea unor „bombardamente punctuale” (a se citi trageri experimentale în poligon improvizat – n.a.) asupra unor ţinte asociate capabilităţilor de arme chimice ale „dictatorului” Bashar al-Assad. Oficialităţile siriene şi Rusia au negat acuzaţia, declarând că este o înscenare, un pretext pentru o operaţiune militară. Vă mai amintiţi de „armele de distrugere în masă” ale lui Saddam Hussein negăsite nici până azi? Dar de atacul împotriva Libiei ? Temătoare să nu le-o ia alţii înainte, slugile de la Bucureşti: Iohannis, Dragnea şi Meleşcanu n-au întârziat cu temenelele, lustruitul încălţărilor şi osanalele la adresa agresorilor. Fără să-i întrebe cineva, au strigat cât i-au ţinut puterile că România este solidară cu acțiunile alianței S.U.A.-Marea Britanie-Franța. „Dacă tăceau, filosofi rămâneau!” ar spune înţelepţii.

ION MĂLDĂRESCU

SURSA: http://www.art-emis.ro/editoriale/4772.html

–––––––––––––––––
[1] https://de.wikipedia.org/wiki/Nacht-und-Nebel-Erlass
[2] adev.ro/p760gp

Publicat în Articole, DOCUMENTE NECOMENTATE, IN MEMORIAM, PRIETENII M-AU INFORMAT:, PUNCTE DE VEDERE, VIBRAŢIA SUFLETULUI, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | 1 comentariu

DESPRE „ECOUL UNIRII” ÎN „LITERATURA ŞI ARTA” NR.15 DIN 12 APRILIE 2018

 

Publicat în ALŢII DESPRE MINE, Articole, ÎN OBIECTIV, Carti, Documente, FELICITĂRI, PUNCTE DE VEDERE | 1 comentariu