IUBIREA ESTE O FORȚĂ COSMICĂ…SPUNE dr. CĂLIN GEORGESCU

Publicat în ÎN OBIECTIV, Documente, OAMENI DEOSEBIŢI, PUNCTE DE VEDERE, RECENZII, SFATURI PENTRU PRIETENII MEI, VIBRAŢIA SUFLETULUI, Video, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | Lasă un comentariu

MINCIUNA NUMĂRUL UNU DIN ISTORIE: Gerhard Menuhin – „Tell the Truth and Shame the Devil”

„The sensational book by Gerard Menuhin”
Cartea senzațională a lui Gerard Menuhin care vorbește despre
„Cea mai mare minciuna din istorie”

Supunem atenției dumneavoastră două texte care tratează un subiect prohibit în România anului 2017: holocaustul. Un subiect care se dorește tabú, pecetluit la comanda Institutului Național (?) de Supraveghere a Holocaustului în România „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.- E.W.), pe furiș, în unanimitate, de către „aleșii neamului” cu legea „Omertei”, 217/2015. O lege-fără-de-lege prin care sunt condamnate la dispariție multe dintre valorile Neamului Românesc. Textele prezentate sunt comentarii-cronici ale cărții „Tell the Truth and Shame the Devil” (Spune adevărul și fă-l de rușine pe diavol), o carte semnată de Gerard Menuhin, fiul celebrului violonist Yehudi Menuhin.Concluziile vă aparțin. (Ion Măldărescu).

Gerhard Menuhin este fiul marelui violonist american Yehudi Menuhin, care, deși se trage dintr-o linie lungă de strămoși rabini, critică aspru politica externă a statului Israel și reprimarea palestinienilor din Țara Sfântă. Gerard nu a mai putut suporta minciunile puse în seama Germaniei și a riscat totul pentru a demasca ceea ce el numește „cea mai mare minciuna din istorie”, iar cea mai puternică întreprindere penală frauduloasă din istorie, industria Holocaustului omenirii. In aceasta, prima sa carte în limba engleză, Gerard Menuhin sparge orice barieră tabú. El scrie: „Holocaustul este cea mai mare minciună din Istorie. Germania nu are nici o vina pentru Al Doilea Război Mondial”. El descrie, de asemenea, cazul Adolf Hitler, pe care îl consideră ca fiind singurul om de stat din epoca în discuție, care ar fi putut elibera oamenii înrobiți ai planetei Pământ din ghearele lumii organizate a Sionismului. El scrie:

„Cred că aceasta a început cu un sens, nimic mai mult. Nici măcar un sentiment vag, să nu mai vorbim certitudinea că ceea ce copilul medie este învățat despre evenimente istorice majore este un pachet de minciuni. A fost doar o agitație mentală ascuns. Tatăl meu nu a vorbit despre război, decât de ceva negativ sau dezagreabil. Ocupat cu preocupările zilnice, până în anii nouăzeci, nu m-am gândit prea mult subiectul menționat, până când, în timp ce am cercetatt conținutul casei bunicilor mei decedați, am descoperit pe o copie a « Zeitung Național », ziarul patriotic german la care bunicul meu a contribuit cu o coloană de mai mulți ani, în timpul anilor șaizeci.

Având în vedere caracterul excepțional al celor doisprezece ani de național-socialism, au fost exprimate o imensă cantitate de ficțiuni lugubre și presupuneri bazate mai degrabă pe superficialități dramatice, decât pe orice studiu sau înțelegere a politicilor sociale din acei ani, majoritatea inspirate de o anumită agendă. O examinare atentă a surselor istorice credibile, unele dintre ele destul de greu de găsit, m-au ajutat să-mi formez propria opinie. Cu toate acestea, cea mai puternică convingere nu a venit doar din informațiile citite, ci și din deducerea că un popor cu tradiții și cultură ca a germanilor nu putea deveni aproape peste noapte barbar și să comită crime în masă”.

Sobrietatea respinge senzaționalul.

Gerard a fost pedepsit pentru încălcarea „regulilor” și pentru că s-a declarat de partea adevărului. În 2005, el a fost concediat din funcția de președinte al Fundației „Yehudi Menuhin” după ce a oferit un interviu în ziarul „Deutsche Stimme” în care el a spus: „Grupuri de persoane și organizații influente încearcă să-i mențină germani sub presiune. Unele națiuni – în principal, America, dar și alte state europene, de asemenea – profită de docilitatea Germaniei”. Gerhard Menuhin a cerut germanilor să boicoteze plata impozitelor și, astfel, să protesteze împotriva contribuției fondurilor germane la Uniunea Europeana. „Oamenii nu pot fi exploatați veșnic în acest fel”, a spus el, „atâta timp cât există un deficit bugetar, banii publici ai germanilor nu ar trebui să se scurgă în străinătate”. În coloana sa obișnuită din ziarul „Nationale Zeitung”, Gerhard Menuhin a condamnat „vânătorii de suveniruri evreiești” prezentate ca probe acuzatoare pentru a ridica noi pretenții financiare pentru persecuțiile din timpul războiului comise de Germania.

Spune adevărul și fă diavolul de rușine! Prin Gerard Menuhin.

V-ați întrebat vreodată de ce lumea poate să se odihnească? De ce părinții tăi, bunicii sau străbunicii au trebuit să moară în războaie care nu ar fi trebuit avut loc, în primul rând? O carte de o importanță monumentală pentru oamenii din lumea de azi. Mulți știu că ceva nu este chiar așa cum se spune. Națiunile se angajeze în război perpetuu timp ce bancherii și producătorii de armament – factori de decizie – își umflă buzunarele lor din carnagii. Cetățeanul mediu al lumii a fost exclus din procesul de luare a deciziilor de guvernare, fie că trăiește într-o democrație, republică, teocrație sau dictatură. În tot acest timp, elita conducătoare poate să crească mai puternică și mai bogată, în timp ce producătorii reali se luptă pentru a supraviețui. În spatele scenei, evenimentele sunt controlate de o gașcă de mânuitori de păpuși etnice care lucrează cu marionetele lor din poziții publice înalte. Cum a ajuns lumea la locul întunecat de astăzi? Cine ar fi putut opri și ce se poate face azi?

Cartea este formată din trei secțiuni:
Prima secțiune se referă Adolf Hitler, caracterul, intențiile sale și cauzele reale care au dus la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, inclusiv acțiunile adevăraților vinovați și respingerea marii minciuni.
A doua secțiune se lărgește pe activitățile vinovaților reali, oferind o privire de ansamblu istorică a progresului lor, natura lor, puterea lor asupra finanțelor și mass-media, precum și metodele prin care l-au atins. Include evoluția Masoneriei, a revoluțiilor europene, influența și controlul asupra educației și politicii externe, crearea U.E., Noua Ordine Mondială și evoluția planului prin aceleași puteri și mandatarii acestora, încă din secolul al XVII-lea până la prezentul.
A treia secțiune se referă la Primul și Al Doilea Război Mondial (perioadă pe care autorul o numește „al doilea «Treizeci de ani de război»”), concepția lor, finanțarea și continuitatea inevitabilă;
– legile actuale împotriva libertății de exprimare, precum și evoluția statului orwellian;
– importanța sprijinului S.U.A. pentru Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece, și semnificația comunismului în planul general;
– adevăratele origini ale inamicului;
– ocupația Palestinei și soarta sa ca exemplu al destinului nostru comun, plus altele

Textul este intercalat cu „memorandumurile de astăzi”, care accentuează relevanța și citează evenimentele actuale. Sute de citate sunt incluse dintr-o gamă largă de surse de autoritate, originale și traduse. Ultimele pagini ale acestui manuscris cuprind concluzii și predicții. Narațiunea este densă, abundă în fapte și este susținută de mărturii ale experților. Uneori, stilul este personal, chiar casual, plecând de la prezumția că nota personală poate face conținutul mai accesibil[1].

–––––––––––––––––
[1] Textul original poate fi accesat la adresa: http://www.philosophers-stone.co.uk/?p=7024

Gerhard Menuhin – „Holocaustul este cea mai mare minciună din Istoria omenirii”

Lucrarea lui Gerard Menuhin „Tell the Truth and Shame the Devil” a apărut în 2015 reluând în discuție mult controversata problemă a asa-zisului Holocaust cu toate implicațiile sale, unele nebănuite de mulți dintre noi. G. Menuhin este unul dintre cei cinci fii ai lui Yehudi Menuhin, celebrul violonist, fost elev al lui George Enescu. Ca evreu, îsi rezervă dreptul de a spune adevărul despre Holocaust, aducând dovezi imbatabile. Este o mare usurare sufletească să aflăm că cel de-Al Doilea Război Mondial nu a lăsat o astfel de mostenire grea, iar toată vorbăria despre Holocaust fiind doar vorba de anumite credințe ezoterice. Este prin urmare o lucrare fundamentală care trebuie cunoscută de către toți iubitorii de adevăr din lumea înteagă În primele 20 de pagini ale lucrării sale, Menuhin prezintă suficiente detalii pentru a respinge orice ipoteză a existenței Holocaustului. La pagina 9, dă un citat dintr-o prestigioasă revistă de specialitate. Este vorba de un articol scris de Robert Faurisson, intitulat Detaliu (presupusele camere de gazare naziste), publicat în The Journal of Historical Review (March-April, 1998, vol. 17, nr. 2, pag. 19-20). Iată ce ne spune Faurisson:
„Trei dintre cele mai cunoscute lucrări despre cel de-Al Doilea Război Mondial sunt:
– General Dwight D. Eisenhower, Cruciadă în Europa”, New York: „Double Day”, Country Life Press, 1948, 559 pagini;
– Winston Churchill, Al Doilea Război Mondial, London: Cassel, 6 vols, 1948-1944, 4.448 de pagini;
– General Charles de Gaulle „Memorii de Război, Paris: Plon, 3 vol., 1954-1959, 2.054 pagini.
– În niciuna din aceste lucrări nu sânt menționate în vreun fel sau altul existența camerelor de gazare.

În această masă de scrieri care totalizează 7.061 de pagini (excluzând părțile introductive), publicate între 1948 si 1959, nu se găseste nicio mențiune, nici la „camerele de gazare” naziste, nici la vreun genocid al evreilor ori la cele „6 milioane de victime evreiesti din timpul războiului”[2]. Destul de concludent! În continuare, aflăm de la Menuhin că cifra de 6 milioane (de evrei) a fost frecvent vehiculată cu mult timp înainte ca Hitler și Partidul Național Socialist (N.S.D.A.P.) să ajungă la putere, având o semnificație, cum am arătat, ezoterică în scrierile talmudice, preluată de presa occidentală de la sfârsitul secolului al XIX-lea si prima jumătate a secolului al XX-lea. La pagina 10 a volumului, autorul arată că: „Numărul de 6 milioane în legătură cu presupusele suferințe ale evreilor europeni, a apărut în mod regulat, în ziarele nord-americane, începând cel puțin din 1915[3] , probabil ca să pregătească terenul printre cititorii labili din punct de vedere emoțional pentru timpul în care o mărturie cu astfel de pretenții ar fi fost avansată.
Folosirea cuvântului „holocaust” în acest context a fost introdus încă din 1936[4] „De multă vreme, conducătorii imperiului rus nu au avut încredere în evrei si nu le-au dat voie să se aseze în partea de vest a Rusiei, începând cu 1790. De prin 1880, presa occidentală a susținut în mod exagerat că au avut loc pogromuri, masacre si ucideri în masă, victime al căror număr total ar fi atins cifra de „6 milioane”.
New York Times a publicat periodic astfel de informații:
– „Rabinul Gottheil ne spune ceva despre persecuția evreilor: « în jur de 6 milioane de nenorociți persecutați și mizeri »[5]. – „O acuzare a Rusiei… un total de 6.000.000 este mai corect”, „În Rusia si Europa Centrală) există 6.000.000 milioane de argumente vii, suferinde și sângerânde în favoare Sionismului”[6].
– „Noi evreii din America (simpatizăm cu) cele 6.000.000 de frați din Rusia”[7]. – Rapoarte uimitoare ale situației viitoare a celor 6.000.000 de evrei din Rusia” [8]. 25 martie1906.
Această situație l-a făcut pe fostul presedinte al B’nai B’rit să exclame profetic: „Simon Wolf întreabă cât mai trebuie să continue Holocaustul Rusesc”[9].

Patruzeci de ani înainte ca legenda holocaustului să capete contur, treptat, prin 1942, atât numărul, cât si terminologia exactă erau deja folosite:
– „Rapoarte uimitoare ale situației viitoare a celor 6.000.000 de evrei au fost prezentate pe 12 martie în Berlin la întâlnirea Ligii Centrale Evreiești pentru ajutorare din Germania de către Dr. Paul Nathan, un bine-cunoscut publicist din Berlin care s-a întors dintr-o călătorie lungă prin Rusia ca emisar special al filantropilor evrei din Anglia, America si Germania, cu scopul de a aranja distribuirea a unui fond de ajutorare de 1.500.000 de dolari, după masacrul din toamna trecută. El a plecat din St. Petersburg cu ferma convingere că politica guvernului rus cu privire la « soluția » problemei evreiești este aceea de exterminare sistematică”[10]. Se pune întrebarea cine erau acesti „filantropi” care l-au trimis pe binevoitorul doctor în misiune”.

Cifra de 6 milioane apare chiar și în reclamele pentru ajutorarea evreilor din Rusia: „Apel – de a salva 6 milioane de bărbați si femei din Europa de Est de la exterminarea prin înfometare si boală. Obligație – este datoria fiecărei persoane din New York să dea cât poate mai mult pentru a ușura cea mai gravă necesitate pe care lumea a cunoscut-o vreodată (reclamă, New York Times, 5 mai 1920)[11]. În legătură cu tot felul de jertfe, întâlnite în religia iudaică, Menuhin spune: „Biblia este plină de « jertfe arse » care în mod evident sânt plăcute lui Dumnezeu (Leviticul, 1:14-17 detaliază toată vorbăria cu privire la arderea jertfelor). Se pare că profețiile evreiesti din Torah cer ca 6 milioane de evrei să dispară înainte ca statul Israel să se formeze: „Va trebui să vă întoarceți cu 6 milionae mai puțin”. Acele 6 milioane trebuiau să dispară în „cuptoare încinse”. Astfel 6 milioane de evrei a trebuit să fie gazați și să ajungă în cuptoarele încinse ca să împlinească profețiile si să satisfacă pe dogmatiștii Torei Talmudice, o necesitate adiacentă la antrepernorii finaciari, a legitimitâții Israelului în concordanță cu legământul făcut cu Dumnezeul lor.

La pagina 13, autorul citează pe Ben Weintraub din „The Holocaust Dogma of Judaism: Keystone of the New World Order”. Dogma iudaică a Holocaustului este o piesă aparținând istoriei credinței si doctrinei religioase evreiești adjudecată de către rabini în acord cu Legea Talmudică și cu Tradiția Cabalistică”. Dincolo de doctrina talmudică a celor 6 milioane de victime, trebuie văzut ce s-a întâmplat în realitate. Mai departe Menuhin arată: „O estimare bazată pe documente aflate în custodia a International Tracing Service a Crucii Roșii ajunge la 74.000 de morți la Auschwitz pe baza « Registrelor deceselor de la Auschwitz ». Aceste registre sânt cele originale alcătuite de germani în timpul războiului care au fost capturate de sovietici către sfârșitul războiului și ascunse în arhivele sovietice pânâ 1n 1989 când Mihail Gorbaciov le-a înmânat celor de la Crucea Roșie.

Crucea Roșie Internatională a făcut multe vizite la Auschwitz (în timpul războiului, n.n) unde se precizează: „Nu am putut descoperi niciun fel de urme de instalații de exterminare a deținuților civili. Acest fapt este coroborat cu un raport pe care l-am primit deja din alte surse[12];
În plus, există, începând cu 1979, un document de la Bureau of Vital Statistics din Arolsen, care listează decesele înregistrate în fiecare lagăr de concentrare din timpul celui de-al Treilea Reich (în total 271.304 cazuri de deces, din care 52.389 la Auschwitz”[13]. Mulți au murit de moarte naturală (fiind în vârstă, n.n.).

Auschwitz-ul era un lagăr de muncă. Muncitorii primeau bani de buzunar (Lagergeld), pe care îi puteau cheltui pe țigări, la cantină sau chiar la bordel[14]. Între alte facilități, Auschwtitz-ul avea un spital, bazin de înnot, terenuri de sport (pentru un tur al părților benigne ale lagărului)[15]. În aprilie, 1945, când războiul aproape se terminase, deținuților li s-a dat posibilitatea să aleagă: fie să astepte pe sovietici, fie să plece cu personalul lagărului. Cei mai mulți au ales ultima variantă. Asta pare să fie o probă suficientă că „eliberarea” de către ruși era o alternativă mai puțin agreabilă decât a continua să rămână în compania celor care, după legendă, și-au petrecut ultimii 3 ani exterminându-i.

După istoricul evreu Gitta Sereny, „Auschwitz-ul a fost un loc cumplit, dar n-a fost lagăr de exterminare”[16] . Prin urmare, în toate cele 13 lagăre de muncă naziste au avut loc 271.304 decese, cel mai multe având cauze naturale sau datorită unor boli contagioase, între care 52.389 numai la Auschwitz pe tot parcursul războiului. Este, de asemenea, necesar să mențiomăm că în cele 13 lagăre nu toți prizonierii erau evrei. Pe lângă evrei se aflau și țigani, homosexuali, adversari politici ai regimului nazist, precumși alte categorii etnice sau sociale. Din păcate documentele oficiale nu menționează care dintre morți erau evrei și care nu.
Autor: Mihai Vinereanu[17]

Redactia ART-EMIS

SURSA: http://www.art-emis.ro/cronica/cronica-literara/4115-gerhard-menuhin-tell-the-truth-and-shame-the-devil.html

–––––––––––
[2] cf. Menuhin, Tell the Truth and Shame the Devil, pag. 9.
[3] The Sun, June, 6, 1915.
[4] New York Times, May 31, 1936.
[5] New York Times, 21 septembire1981.
[6] New York Times, 11 iunie, 1900.
[7] New York Times, 23 martie 1905.
[8] New York Times, 23 martie 1905.
[9] Inconvenient History, 10 noiembrie 1905.
[10] New York Times, 25 martie 1906.
[11] cf. Menuhin, Tell the Truth and Shame the Devil, pag.12.
[12] cf. USA-Today, Friday, May 2, 1997, page, 14A.
[13] cf. Bureau of Vital Statisctics Arolsen. case officer Herr [redactat]. Az.1/V-050-Schw. May, 11, 1979.
[14] cf. Paper Money of the World Part I: Modern Issues of Europe by Arnold Keller, Ph. D, 1956, pp. 23-25/ Das Lagergeld der Konzentrations- und D.P. – Lager: 1933-1945.
[15] vezi http://www.fsfaraz.com.
[16] cf. London Times, 29 august, 2001.
[17] https://telltruthshamedevil.blogspot.ro/2016/03/ebook-tell-truth-shame-devil.html

Publicat în Articole, Documente, IN MEMORIAM, PRIETENII M-AU INFORMAT:, TEXTE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | Lasă un comentariu

Confiscarea proprietăţii de stat a României de către autorităţile U.R.S.S. şi comportamentul ocupantului sovietic în Basarabia (1945)

Subiectul este mult prea vast și complex, pentru a putea fi tratat într-un spaţiu restrâns, astfel încât mă voi rezuma la câteva aspecte. Majoritatea fondurilor arhivistice aflate în arhivele din Republica Moldova, care cuprind perioada 1941-1944 nu sunt altceva decât dosare de arhive românești confiscate de autoritățile sovietice de ocupație și luate la evidența arhivistică de către funcționarii arhivelor din R.S.S. Moldovenească, o făcătură sovietică pe teritoriul fostei Basarabii. Mai mult decât atât, tot aici sunt depozitate și documentele cu referire la nordul Bucovinei, din aceeași perioadă. Numărul acestor fonduri și dosare este considerabil, deși, la prima vedere, documente de arhivă pentru o perioadă de patru ani, ar trebui să fie mult mai mic. Trebuie menționat că un număr mare de documente de arhivă românești au fost distruse de funcționarii sovietici, deoarece in primii cinci ani după război, sovieticii nu aveau hârtie pe ce scrie, motiv pentru care un număr foarte mare de documente sovietice, au fost scrise pe reversul vechilor documente de arhivă românești.

În ansamblu, materialele se referă la diferite aspecte ale vieţii publice şi militare. Printe acestea:
– lupta autorităţilor împotriva ideologiei comuniste şi a pornografiei, răspândită cu atâta zel prin oraşele şi târgurile Basarabiei şi Transnistriei; deciziile privind copiii, pentru ca aceştia să fie curaţi, hrăniţi, sănătoşi şi toţi ca unul să frecventeze şcoala;
– lupta împotriva şarlatanilor, a criminalităţii şi a tâlhăriilor; grija faţă de pământ şi plantaţii; deosebita atenţie şi rolul important al Bisericii ortodoxe în educaţia spirituală a societăţii româneşti;
– combaterea sectelor religioase;
– necesitatea trecerii industriei şi comerţului din mâinile evreilor în cele ale românilor etc.
Sine die, respectivele documente constituie o comoară informațională pentru cercetători, istorici, juriști, politologi și în general pentru toți cei interesați de istoria națională. Nu voi enumăra toate fondurile arhivistice, rezumându-mă doar câteva, axate pe subiectul abordat:
1. Cabinetul de administrare a Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei (numai inventarul 1 are 1434 de dosare etc);
2. Corpul II al Armatei Române (1941-1943):
– Curtea Marțială a Comandamentului Basarabiei (1919-1943);
– Divizia a IX-a Infanterie a Armatei Române (1940-1943);
– Grupele poliției 57 și 74 a Corpului 4 al Armatei Române;
– Tribunalul Militar al Corpului III al Armatei Române;
– Curtea Marțială a Corpului III Armată;
– Inspectoratul Regional de Poliție a Basarabiei (1918-1944);
– Secția financiară a județului Lăpușna (1919-1944);
– Statul Major al Armatei Române (1941-1943);
– Administrația Ținutului Nistrean;
– Prefectura județului Lăpușna;
– Prefectura tuturor județelor;
– Situaţia agricolă a județului Lăpușna (şi a celorlalte județe);
– Comisariatul de Poliție a tuturor județelor și orașelor
– Inspectoratul Ținutului Basarabiei a jandarmeriei.

Am amintit despre fondurile arhivistice depozitate la Arhiva Națională a Republicii Moldova, deși documente, care cuprind perioada 1941-1944 au mai intrat și în posesia arhivei Ministerului de Interne, arhiva Serviciului de Informații și Securitate și A.O.S.P.R.M. Tot acest depozit informațional prezintă un interes deosebit pentru cercetători și oameni de știință, pentru studiu. Un material mai amplu semnat de autorul acestor rânduri despre comportamentul ocupanţilor sovietici a fost preluat şi de cunoscutul scriitor Paul Goma în una din cele mai importante lucrări ale sale „Săptămâna Roşie”[1]. Documentul a fost descoperit în dosarele Arhivei Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova (fosta Arhivă a C.C. al P.C.M.) şi calificat „Strict Secret”.

Este vorba despre o informaţie secretă despre „încălcări penale înregistrate, ce ne lasă săcredem, că au existat şi crime şi tâlhării (neînregistrate – n.a.), săvârşite de militarii sovietici în oraşul Chişinău în perioada 1 septembrie – 20 decembrie 1945″, informaţia este semnată de şeful secţiei orăşeneşti al miliţiei, locotenent-colonel de miliţie Lebedev în ziua de 22 decembrie 1945. Documentul este însoţit de o anexă, în care se menţionează, că în oraşul Chişinău sunt 8 orăşele militare, preponderent în sectorul Buiucani, dar şi în străzile Şmidt nr.130, Podolsk nr.32, Benderscaia nr.41 (denumirile străzilor sunt scrise conform documentului – n.a.), Kievskaia nr.13 în total 131 de spaţii, inclusiv comisariatul militar republican, tribunalul militar, procuratura militară etc. Documentul are 5 file, este scris în limba rusă şi este o componentă a dosarului numărul 432, inventarul 4 din Fondul arhivistic nr.51, Comitetul Central al P.C.M. (redăm textul tradus din limba rusă şi foto):

STRICT SECRET[2]
„În oraşul Chişinău şi suburbii în ultimul timp militarii din unităţile militare dizlocate pe teritoriul oraşului Chişinău şi suburbii au fost săvârşite un şir întreg de crime şi încălcări grave exprimate prin beţii sistematice, huliganism, jafuri, tâlhării, împuşcături fără scop cu consecinţe mortale, conducerea automobilelor fără numere de înmatriculare, fără permis de conducere în urma cărora au avut loc accidente rutiere cu final mortal. În ultimul timp, adică din septembrie până la 20 decembrie 1945 au fost înregistrate următoarele fapte penale:
– Crime (omucideri) – 11
– Jafuri – 14
– Dezbrăcări ale celor beţi – 12
– Zmulgeri de obiecte – 10
– Furt calificat – 127
– Furt de buzunare – 7
– Acte de huliganism – 22
E necesar de menţionat că cele mai frecvente încălcări penale sunt următoarele:

– 17 septembrie 1945. Sergentul comendaturii militare din oraşul Chişinău, Iacovenko Arcadii Ivanovici, împreună cu un grup de soldaţi sovietici în suburbia oraşului Chişinău la răscrucea Sculeanca au furat mai multe obiecte de la cetăţeanca Tiacova. Obiectele furate a fost confiscate şi întoarse stăpânei. Tâlharii au fost traşi la răspundere penală, dosarul lor a fost trimis la procurorul garnizoanei Chişinău.
– 18 septembrie 1945. Colaboratorii secţiei 3 miliţie pentru furt a mai multe obiecte dintr-o căruţă a fost reţinut sergentul secţiei comendatură Studenov Alexei Semionovici din Brigada 40 a Regimentului de artilerie şi transmis superiorilor săi pentru a lua măsurile cuvenite. Aceştea n-au luat nici o măsură şi în aceiaşi zi lucrătorii secţiei 3 miliţie l-au reţinut repetat pe sergentul Stupnev pentru furt al obiectelor din căruţa cetăţeanului Granguţoi (poate fi Crăncuţă ? – în multe documente sovietice sunt schimonosite numele persoanelor şi numele localităţilor româneşti din Basarabia- Al.M) şi Grigorenco. Materialele au fost transmise procurorului garnizoanei Chişinău.
– 28 septembrie 1945. Un grup de militari sovietici alcătuită din trei persoane, un sergent şi doi soldaţi la ora 23 pe strada Leovschaia au dezbrăcat pe cursantul şcolii juridice Tkacenco. Acelaş grup în drum spre unitatea lor militară pe strada Meşceanscaia cu forţa armelor au jefuit pe locuitorul oraşului Chişinău, Lungu scoţind de pe el sacoul şi 50 de ruble.
– 29 septembrie 1945. Un grup de militari sovietici din Regimentul tancuri cu forţa armelor au prădat cetăţeanul Crăciun pe strada Sireiskaia, luândui acestuia 3.600 ruble.
– 30 septembrie 1945 militarul Regimentului 372 Armată sergentul Neceaev fiind beat în oraşul Chişinău a încercat să-l omoare pe miliţianul de gardă şi l-a împuşcat de 5 ori. Făptaşul a fost reţinut şi transmis comandantului militar.
– 2 octombrie 1945. La ora 13 ziua în oraşul Chişinău pe strada Petropavlovskaia o grupă de militari compusă din doi oameni, Alexeev Leontii şi Gubiţin S., în stare de ebrietate băteau şi batjocoreau oamenii, care treceau pe strada nominalizată. Au fost reţinuţi, dar au opus rezistenţă fizică şi au bătut pe şeful secţiei 4 miliţie, maiorul de miliţie tov. Lebedev. Făptaşii au fost transmişi comandamentului unităţii.
– 14 octombrie 1945. La ora 22, în oraşul Chişinău, pe strada Chilia, în casa nr.17, militarul sovietic, locotenent al unităţii militare nr. 514 Turevskii V.A. printr-un act de huliganism l-a omorât pe locuitorul din Chişinău Neverov N. A. Criminalul a fost arestat şi transmis procuraturii militare a garnizoanei din Chişinău.
– 21 octombrie 1945. Militarii sovietici Pavel Nikitovici şi Kasenkov Nicolai Ivanovici din Regimentul 60 Polenkov au încercat să fure seiful cu banii trustului apă-canal din Chişinău, dar au fost surprinşi asupra faptei, reţinuţi şi transmişi comandamentului unităţii.
– În noaptea de 31 octombrie 1945, doi militari sovietici din unitatea dislocată la marginea Buiucanilor (Chișinău) au săvârşit o crimă, omorând pe locuitorul Nazarbikian, după care au dispărut pe teritoriul orăşelului militar.
– 4 noiembrie 1945. În restauranul de vară, doi locotenenţi sovietici au întâlnit pe locuitorul oraşului, mecanic la fabrica de spirt (alcool) şi au început să-l bată, după care unul din locotenenţi a tras două focuri de pistol, rănindu-l mortal pe respectivul, după care au dispărut în orăşelul militar.
– 5 noiembrie 1945. În oraşul Chişinău, în sectorul Poşta Veche, casa numărul 1, ofiţerii: locotenent inferior Alexeev Vasilii Artemovici şi locotenentul Sokolov Anton Vasilievici au prădat apartamentul cetăţenei Polejaeva. Aceştia împreună cu doi sergenţi au furat obiecte în suma de 10.000 ruble. Sokolov şi Alexeev au fost reţinuţi şi transmişi procurorului militar al garnizoanei Chişinău.
– 8 noiembrie 1945. La ora 1.30 noaptea, locotenentul Garin V.N. şi Ivanov A.I., ambii din divizia 47 puşcaşi şi militarul Podiminosim A.M., fiind în stare de beţie au intrat în clădirea Comisariatului Norodnic Forestier (Narkomles) unde era petrecerea colaboratorilor, au început a face tot felul de provocări huliganice, a-i înjosi cu tot felul de cuvinte necenzurate pe persoanele responsabile prezente acolo. Făptaşii au fost reţinuţi şi transmişi comandamentului militar”.

Un alt document de arhivă confirmă fărădelegea și crima, care triumfa în Basarabia în 1945, adică primul an după a doua ocupație sovietică:

STRICT SECRET[3]
– „8 noiembrie 1945. La ora 24, pe strada Pavlovskaia, militarii sovietici Vasilenco şi Kudreavţev din Regimentul tancuri, care păzeau un depozit de alimente şi se aflau la post au oprit din drum pe colaboratorul inspecţiei rutiere, locotenent major Barâşev Alexandr Grigorievici şi cu forţa armelor l-au dezbrăcat de palton, iau luat arma şi l-au bătut. La solicitarea colaboratorilor N.K.V.D. şi reprezentanţilor comenduirii militare de ai preda pe infractori, ofiţerul de gardă al unităţii, locotenentul major Siniţin, fiind în stare de ebrietate, a refuzat categoric să-i predea pe infractori şi a promis că aceştea vor fi pedepsiţi în cadrul unităţii.
– 15 noiembrie 1945. În piaţa centrală, militarul sovietic din brigada nr. 51 Şuvalov N.S. fiind în stare de ebrietate, a deschis foc din automat. Incidentul s-a soldat cu rănirea a două cetăţene: Gvintulina P.I. şi Poleacova N.T. În cele din urmă făptaşul a fost reţinut şi transmis procurorului garnizoanei Chişinău.
– 25 noiembrie 1945. În casa nr.34 din strada Meşceanskaia, locotenentul din Regimentului 229 al Diviziei 49, din motiv de gelozie a împuşcat-o pe cetăţeana Krivulean V.L. Dosarul a fost transmis procurorului Corpului de Armată.
– 1 decembrie 1945. La ora 19, pe strada Prunculovscaia (aşa au tradus şi denumit strada Pruncului – n.a.), militarii sovietici Juravliov şi sergentul Ivanov din unitatea 84414 au săvârşit un furt de la cetăţeanul Şuşkov, furându-i harmonica. Dosarul a fost transmis procurorului militar al Corpului de Armată.
– 4 decembrie 1945. militarii sovietici Scorobogatov S.I. şi Şilaev V.V. din unitatea militară nr.190 au prădat pe cetăţeanul Gheorghiţă G.S. Făptaşii au fost reţinuţi şi trimişi procurorului militar al garnizoanei Chişinău.
– 9 decembrie 1945. Pe strada Kojuharskaia (corect Cojocarilor – n.a..) militarii sovietici BarţevE.P. şi Agafonov din batalionul penal nr.51 au săvârşit un furt din apartament în număr de mai multe obiecte. Făptaşii au fost reţinuţi, obiectele furate au fost întoarse stăpânului, iar materialele dosarului au fost expediate comenduirii oraşului Chişinău.
– 11 decembrie 1945. În oraşul Chişinău, pe strada Kiliiskaia (corect strada Chiliei – n.a.), casa nr. 25, militarii sovietici Kucinin şi Livaşov din Corpul 10 Gardă, fiind în stare de ebrietate au provocat bătăi în apartament cu militarii sovietici grăniceri Titarenco N. , Mâcitobaiev J. şi Ciuvankov în urma căreia Titarenco a fost omorât, iar Mâcitobaiev şi Ciuvankov au fost grav răniţi. Dosarul a fost înaintat procurorului militar al unităţilor N.K.V.D.
– 14 decembrie 1945. În oraşul Chişinău, pe strada Şmidt, militarii sovietici Oleinik N.A. şi Kojnikov din unitatea militară 7481 au snopit în bătăi pe miliţianul de gardă Perjov. Dosarul a fost înaintat la procuratura garnizoanei Chişinău.
– 16 decembrie 1945. În oraşul Chişinău, în sectorul Buiucani, la casa nr.14, în timpul când militarii sovietici neidentificaţi au încercat să fure un gard din lemn, în procesul de reţinere a acestora a fost împuşcat căpitanul serviciului medical din Regimentul 105 Armată Zlotin.
– 17 decembrie 1945. Pentru acte de huliganism au fost reţinuţi militarii sovietici Poleakov G.N. şi Arosov I.C. care au bătut mai mulţi locuitori din Chişinău şi au opus rezistenţă fizică în procesul de reţinere a lor.
– 17 decembrie 1945. În sectorul şoselei Hânceşti, pe drum, militarii sovietici din unitatea militară nr.7375 au provocat între dânşii o bătaie în urma căreia a fost omorât sergentul inferior Vladimirov. Dosarul a fost înaintat procurorului militar al garnizoanei Chişinău.
Cu cazuri asemănătoare la secţiile de miliţie din oraşul Chişinău se adresează zilnic un număr important de oameni.

Asupra Basarabiei ocupate de sovietici s-a lăsat o noapte, era noaptea comunismului, care a durat aproape jumate de secol.

Documente anexe:

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S. Moldovenești. nr.52/23 ianuarie 1945, Chișinău – Despre repartizarea bunurilor materiale din 5 vagoane primite de după graniță în calitate de cadouri[4] . Traducere din limba rusă.

„Sovietul Comisarilor Norodnic a R.S.S. Moldovenești hotărăște:
– De repartizat obiectele din 5 vagoane, venite de după graniță în calitate de cadouri prin Narcomate (Comitete a comisarilor norodnici de ramură – n.a.), direcțiilor de pe lângă Sovnarcomul RSSM, instituțiilor, executivelor de județ, orășenești și rationale; executivelor din partea stângă (a Nistrului – n.a.) pentru a se da invalizilor de război, familiilor acestora, lucrătorilor din sfera tehnică și inginerească, muncitorilor conform anexei nr. 1.
– De a obliga președinții de județ, orășenești și de raion ale executivelor, comisariatelor norodnice, șefilor de direcții de pe lângă Sovnarcomul R.S.S.M. și conducătorii de subdiviziuni de a crea o comisie special pentru repartizarea bunurilor aduse de după frontier și de prezentat Sovnarcomului R.S.S.M. darea de seamă nu mai târziu de 10 zile din ziua repartizării lor.
– Întreaga răspundere personal de a pune pe seama comisariatelor norodnice, șefilor de direcții, conducătorilor de instituții și președinților de județ, oraș, raion pentru repartizarea corectă a bunurilor material.
– Cheltuielele potrivit conturilor, cheltuielele pentru organizare și transport ale – Comisariatului norodnic pentru comerț să fie suportate de organizațiile și instituțile, care au primit aceste bunuri material.
– Controlul asupra îndeplinirii acestei Hotărâri de a-l pune pe seama Narcomatului Controlului de Stat al R.S.S.M.
Locțiitorul Președintelui Sovietului Comisarilor Narodnici a R.S.S.M. – G. Kvasov
Șeful Direcției Organizatoric al Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 107/12 februarie 1945, Chișinău – Despre componența comisiei privind evidența bunurilor materiale aduse pe calea apei din România în R.S.S. Moldovenească[5]. Traducere din limba rusă.

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. hotărăşte:
– Pentru evidența bunurilor materiale, care se afșă pe 6 barje venite din România, prin aprobarea Comisiei Unionale de Control în R.S.S.M. de a se forma comisia în următoarea componență: Tov. Kașceev S.E.(președinte), membri comisiei: Karasov I.I., Schiba N.A., Kobeț V.F. , Kleaci V.M., Kozlov G.A., Zdobnîi A.P.
– De a încredința comisiei (tov. Kașceev S.E.) după repartizarea obiectelor de a prezenta Actul respectiv Sovnarcomului R.S.S.M.
– De a obliga comisia (tov. Kașceev S.E.): armament, obuze și alt utilaj militar să fie transmis Comendantului militar pe teritoriul sovietic;
– Bunurile materiale, care aparțin R.S.S. Ucrainene, să fie transmise Sovnarcomului R.S.S. Ucrainene în orașul Odesa;
– De a obliga pe tov. Popovici să transmită pentru fiecare barjă câte un om (înarmat – n.a.) pentru paza și însoțirea barjelor în portul Reni.
Președintele Comisarilor Norodnici al R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice al Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco.

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 151/26 februarie 1945, Chișinău – Despre repartizarea utilajului, chimicalelor și altor materiale valoroase venite din România[6].

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. Hotărăște:
– De a repartiza utilajul, chimicatele și alte materiale următoarelor narcomate și direcții ale Sovnarcomului RSSM:
– Comisariatului Norodnic pentru Industria Ușoară – utilaj și chimicate ale uzinei de piele (kojevnogo zavoda);
– Comisariatului Norodnic pentru Gospodărie – stația electrică, motorul NP-960 și generatorul de curent alternativ 970 kwt și 14 lăzi cu materiale electrice;
– Comisariatului Norodnic pentru Transport auto- Stație Electrică mobilă;
– Trustului Republican „Tabaksârye” (Tutun şi materie primă – n.a.) utilaj și materiale ale fabricii de tutun;
– Direcției pentru Chestiuni Poligrafice și Edituri – utilaj și materiale tipografice;
Comisariatulu Norodnic pentru Învățământ – utilaj și materiale muzeografice- in total 158 de lăzi;
– Comisariatului Norodnic pentru Sănătate – Renghen – Cabinet și alte utilaje medicale;
De obligat conducătorii tuturor instituțiilor vizate mai sus ca toate bunurile primite mai sus să fie inventariate și actul de inventariere să fie prezentat către 10 martie 1945.
Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici al R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 158/28 februarie 1945, Chișinău – Despre repartizarea materialelor de construcții, utilajului, metalelor și alte valori venite din România în RSS Moldovenească[7]. Traducere din limba rusă.

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. Hotărăște:
– De aprobat repartizarea materialelor de construcții, utilajului, metalelor și alte valori materiale venite din România prin Comisia Unională de Control pentru Narcomate, Direcții și alte instituții din R.S.S.M. conform anexei 10;
– De obligat Narcomatele, Direcțiile, și Instituțiile R.S.S.M. celor care au primit materiale de valoare, să i-a la evidență cu acte în două exemplare și nu mai târziu de 2 martie, curent să facă selectarea.
Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 203-P/8 martie 1945, Chișinău – Despre repartizarea utilajului și materialelor primite din România prin Comisia Unională de Control[8]. Traducere din limba rusă.

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. Hotărăște:
De a aproba planul Gosplanului (Comisariat de Planificare, care a existat până la destrămarea U.R.S.S. – n.a.) de pe lângă Sovnarcomul R.S.S.M. privind repartizarea utilajului și a pielii, primite din România prin intermediul Comisiei Unionale de Control pentru narcomate, direcții și instituții din R.S.S.M. conform anexei nr. 1 și 2.
De a obliga narcomatele, direcțiile și instituțiile de a lua la evidență utilajul și materialele primite, după selecția lor, care trebuie facută până la 10 martie 1945.
Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 212/15 martie 1945, Chișinău – Despre repartizarea materialelor și utilajului primit din România prin intermediul Comisiei Unionale de Control[9].

Sovietul Comisarilor Norodnici al R.S.S. Moldovenească hotărăşte:
– De a aproba planul prezentat de Gosplan de pe lângă Sovnarcomul R.S.S.M., pentru repartizarea materialelor și utilajului, primit din România prin Comisia Unională de Control pentru narcomate, direcții și instituții din R.S.S.M., conform anexei 1-5.
– De a obliga narcomatele, direcțiile și instituțiile să înregistreze evidența și primirea materialelor și utilajului prin acte bilaterale, iar selecția să fie finisată până la 18 martie 1945.
Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

„CONFIDENȚIAL”
Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 343/13 aprilie 1945, Chișinău – Despre organizarea lagărului de prizonieri pentru restabilirea orașului Chișinău[10]. Traducere din limba rusă.

În scopul asigurării lucrărilor de construcții și restabilire în orașul Chișinău cu forță de muncă, Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. hotărăşte:
– De întărit fosta clădire a Institutului agricol, cu construcțiile- anexe respective de pe strada Sadovaia (str. Livezilor – n.a.) nr.121 după Trustul de Construcții și Montare pentru a repartiza aici lagărul prizonierilor militari al N.K.V.D. – U.R.S.S.
– De a obliga Trustul de Construcții și Montaj (tov. Iacoveț) să pregătească fosta clădire a Institutului agricol pentru amplasarea prizonierilor în numar de 3000 oameni către 1 mai 1945.
– De propus Direcției lucrărilor de construcții militare nr. 176 (tov. Safronov) să pregătească clădirea pentru amplasarea a 1000 de prizonieri câtre 1 mai 1945.
– De solicitat Comisariatului Norodnic pentru Apărare (tov. Hrulev) temporar să transmită N.K.V.D. – R.S.S. Moldovenești orășelul militar nr. 1 amplasat în valea Buiucanilor (mahala a Chișinăului – n.a.) pentru amplasarea lagărului de prizonieri a N.K.V.D. – U.R.S.S. pentru 6.000 oameni.

Ordinul Comisariatului Norodnic al Controlului de Stat al RSS Moldovenești Nr. 55/8 mai 1945, Chișinău – Despre întroducerea controlului preventiv la Baza Moldsnabsbât (bază de colectare și realizare (comercializare cu valori materiale n.a.) situată în portul Reni[11]. Traducere din limba rusă.

În conformitate cu articolul 6 al statutului despre Comisariatul Norodnic al Controlului de Stat al U.R.S.S. de întrodus controlul preventiv la Baza Moldsnabsbât din portul Reni în scopul păstrării, evidenței și eliberarea mărfurilor și materialelor valoroase, venite în R.S.S.M. din România.
– Controlor permanent la Baza nominalizată din portul Reni este numit controlorul superior al Controlului de Stat Condratiev M.P. În obligațiile sale de controlor permanent al narcomatului Controlului de Stat pentru Baza din portul Reni intră:
– Controlul responsabil privind evidența, aprecierea corectă a valorii mărfurilor și materialelor de valoare venite pe adresa Sovnarcomului R.S.S.M., organizațiilor și instituțiilor Republicii Moldovenești;
– Controlul păstrării bunurilor aflate pe barje, depozite și în punctele de staționare. De luat măsurile necesare de a preîntâmpina furturi și distrugerea acestor bunuri;
– Înfăptuirea unu control preliminar al eliberării mărfurilor și materialelor de la Baza Moldsnabsbât-ului pentru toți, fără excepții. Dacă cele eliberate nu contravin cu normele stabilite de organele respective. În cazul dacă corespund normelor, trebuie aplicată viza: „eliberare aprobată”, dacă nu, atunci se folosește viza „interzis pentru eliberare”. În cazul când sunt eliberate materiale de valoare fără viza controlorului, sau dacă are viză interzisă, se întocmește un act pe persoanele responsabile și este prezentat Narcomatului Controlului de Stat al R.S.S.M. pentru ca vinovații să fie trași la răspundere;
– De urmărit ordinea de descărcare a mărfurilor și materialelor de valoare și corectitudinea de întocmire a documentelor. La expedierea mărfurilor de luat măsuri să nu se strice sau să nu fie furate în drum;
– Controlorul superior Condratiev M.P. să plece în portul Reni la 9 mai 1945 și să se afle acolo până la noi dispoziții.
Comisarul norodnic al Controlului de Stat – N. Lobacev

Notă: Textul face parte din comunicarea expusă în cadrul Sesiunii de Comunicări și Dezbateri Științifice „2016 – 100 de ani de la Războiul de Intregire, 75 de ani de la Războiul de Reîntregire Naţională” – Maia, 2016 organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.

Aranjament grafic – I.M.

Alexandru Moraru, Chişinău

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/4322-confiscarea-proprietatii-de-stat-a-romaniei-de-catre-autoritatile-urss-si-comportamentul-ocupantului-sovietic-in-basarabia-1945.html

––––––––––––––––-
[1] Paul Goma, Săptămâna Roşie, Editura Vicovia, 2009.
[2] Document depistat, tradus din limba rusă şi publicat de Alexandru Valeriu Moraru, Chişinău.
[3] Ibidem.
[4] A.N.R.M., F.2848, inv. 11, d. 36, f.7.
[5] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d. 38, f. 22.
[6] A.N.R.M., F. 2849, inv. 11, d.39, f.2-3.
[7] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d. 39, f. 17.
[8] A.N.R.M., F.2848, inv. 11, d. 40, f. 11.
[9] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d.40, f.38.
[10] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d. 42, f. 238.
[11] A.N.R.M., F.1936, inv.1, d.5, f.22.

Publicat în Articole, Documente, DOCUMENTE NECOMENTATE, ISTORIA IN IMAGINI, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | Lasă un comentariu

DUMINICĂ SEARA: O LANSARE CU DOR DE ȚARĂ – DIANA SAVA DARANUȚA

O LANSARE CU DOR DE ȚARĂ: DIANA SAVA DARANUȚA

Ieri, 5 august 2017 la Biblioteca ”Onisifor Ghibu”, filiala Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu” am asistat la o lansare de carte foarte deosebită. Un număr mare de lume bună a venit să o cunoască mai bine pe autoarea cărții și să procure această carte minunată ”Dor de țară”. De fapt acest volum are 2 autori, autoarea culegerii de versuri- Diana Sava Daranuța și frumoasele ilustrații semnate de pictorul Ion Carchelan.

Pe post de moderator al acestui evenimentimportant în viața culturală a republicii a fost cunoscuta și distinsa Doamnă Gutiera Prodan, realizator TV și președintele UZPR, care a făcut un efort major, pentru ca publicul prezent să conștientizeze că autoarea versurilor, dar și autorul ilustrațiilor sunt oameni valoroși și plini de inspirație cu colorit național.

În fața celor prezenți au vorbit autorii, doamna Lidia Grosu, poetă, critic literar, care a prefațat cartea, criticul literar și scriitorul Vitalie Răileanu, ditectorul Bibliotecii, care a găzduit evenimentul, istoricul- arhivist și publicist Alexandru Moraru, care i-a dăruit autoarei în loc de flori, ultimul său volum de carte” În labirintul documentelor secrete”. A mai vorbit despre volumul de versuri lansat cunoscutul scriitot și publicist Vasile Căpățină și alții.

Tot aici am descoperit, că doamna Diana Sava Daranuța are  și o voce minunată, care a interpretat câteva melodii frumoase împreună cu verișoara sa.

Vă asigur, că a fost ceva foarte frumos- o împletitură dintre dorul de țară, versuri superbe și muzică deosebită.

Am făcut câteva filmări de la acest eveniment remarcabil, pentru prietenii ”Secretelor Istoriei” motivat prin faptul de a aduce cititorul în atmosfera nemaipomenită a versului. Vizionare plăcută.

 

Publicat în ÎN OBIECTIV, DUMINICĂ SEARA..., Fotografii, MĂRIA SA - POEZIA ! (dedicaţii şi...), OAMENI DEOSEBIŢI, RECENZII | Lasă un comentariu

VIBRAȚIA SUFLETULUI: BALADA SÂNGERÂNDĂ (versuri: TAMARA GORINCIOI)

Publicat în FĂRĂ COMENTARII:, IN MEMORIAM, ISTORIA IN IMAGINI, MILITARI DE CARIERĂ:, VIBRAŢIA SUFLETULUI, Video | Lasă un comentariu

INVITAŢIE LA VERNISAJ: CUNOSCUTUL PICTOR IURIE RĂILEANU LA 50 DE ANI

INTERVIU REALIZAT DE ALEXANDRU MORARU, ŞEF SERVICIU  LA BIBLIOTECA CENTRALĂ A BM „B.P.HASDEU” DIN CHIŞINĂU

Publicat în ÎN OBIECTIV, Documente, FELICITĂRI, ISTORIA IN IMAGINI, OAMENI DEOSEBIŢI, VIBRAŢIA SUFLETULUI, Video, ŞTIRI DE ULTIMA ORĂ | Lasă un comentariu

VIBRAȚIA SUFLETULUI: ROMÂNI PENTRU ROMÂNI

Publicat în ÎN OBIECTIV, PRIETENII M-AU INFORMAT:, PUNCTE DE VEDERE, VIBRAŢIA SUFLETULUI, Video | Lasă un comentariu