Autor: Alexandru MORARU. Zilele trecute la Editura „Tipocart Print” din Chișinău a apărut volumul de documente și materiale despre dinastia Moraru.Cartea a apărut în format A4, cu 116 pagini. Lucrarea a apărut numai într-un tiraj de 70 de exepmplare și este predestinat pentru circuit închis în cadrul Familiei și al celor mai apropiați prieteni cu ocazia aniversării a 70-a de la nașterea autorului.
În prezentrul volum au fost încluse documente de arhivă, materiale și imagini depistate în Arhiva Națională și Arhiva Organizațiilor Social- Politice a Republicii Moldova și arhiva personală a autorului.
Îngrijire text, coperta, tehnoredactor și corector, doamna Elena Cărăuș-Sinița.
Vă popunem în continuare să urmăriți prefața acestei cărți-document, pentru a înțelege subiectul acestei cărți bazate pe documente și adevăr istoric.
Nu sunt certat cu modestia și nici cu bunul simț, am scris acest volum nu pentru a lăuda neamul meu sau a mă mândri cu dinastia noastră, ci doar pentru a omagia și comemora oamenii care au fost și faptele acestora, întru cunoașterea lor de către copiii, nepoții și cei care vor veni după noi. Oamenii din rândul rudelor mele au avut și succese, și bucurii, dar și insuccese, păcate, probleme și chiar tragedii personale sau de familie. De la înălțimea anilor mei, am încercat, să restitui niște evenimente sau fragmente din viața înaintașilor mei, cu bune și cu mai puțin bune, folosind documente de arhivă, amintirile mele, materialele depistate de mine din cele mai diverse surse, care mi-au căzut sub mână, sau găsite de altcineva și transmise mie in diferite împrejurări, mai bune sau mai puțin bune. Îmi dau bine seama, că este imposibil de a întocmi intregul tablou al personalităților și al evenimentelor trecute…dar măcar din cele aflate, găsite, depistate in biblioteci și arhive, am încercat să le leg una cu alta, pentru a avea cât de cât o imagine clară a timpurilor apuse.
Gândul de a scrie despre înaintașii mei, rudele mele dragi, care îndiferent de spațiul cronologic trăit, au dat dovadă de verticalitate, de omenie, dragoste de limba română, de istoria românilor, dragoste de Neam și Țară, de continuitate, de inteligență și înțelepciune. Pe parcursul a mai mulți ani am scris articole răzlețe despre un personaj sau altul din dinastia noastră, inclusiv și schița despre satul meu natal Jevreni, raionul Criuleni, publicată mai intâi pe pagina revistei „Glasul Națiunii”, apoi în colecția „Localitățile Republicii Moldova” în 15 volume (Fundația „Draghiștea”, Chișinău, 2007, volumul 7, pag. 576- 583), deoarece oamenii, care au fost înaintea mea, au avut un cuvânt de spus în istoria localităților noastre, mai concret, Ustia și Jevreni din plasa Criuleni, județul Orhei. Și ca să nu fiu numai cu vorba, voi da câteva exemple: străbunicul meu, Tatarovici Teodor Antonovici, tatăl bunicăi mele Parascovia Moraru, a fost diacon la Biserica din satul Jevreni, om cărturar și proprietar funciar chiar în centrul satului, unde zidise o casă frumoasă și spațioasă, în care ulterior într-o jumătate din ea a deschis prima școală din sat. Băncile și manualele școlare tot din cheltuiala sa au fost procurate.
Străbunicul meu a avut 3 băieți (Constantin, Valentin și Ion ) și 2 fete (Parascovia și Maria (ulterior Bejan). Primii doi băieți au făcut studii superioare de inginerie (inginer-constructor de avioane la Moscova și inginer-constructor de mașini-unelte la Odesa, unde au și rămas să trăiască pentru întreaga viață. Cel mai mic, Ion, sau cum îi mai spuneau Vania (ru.) a făcut două facultăți (teologie și agronomie) la Universitatea din Iași (ambele facultăți erau filiale a Universității din Iași cu sediul la Chișinău). Bunica mea, Parascovia, mama tatălui meu, a făcut studii la Școala Normală din Chișinău și a devenit învățătoare la clasele primare, de fapt a fost prima invățătoare-femeie din zona satelor Jevreni-Bălășești-Răculești, partial și Ustia). S-a bucurat pe tot parcursul vieții de un mare respect, la vederea dânsei, bărbații scoteau pălăria de pe cap și se plecau frumos și modest. De săteni era dezmierdată: coana Pașa, adică cucoana Parascovia. De fapt, la capitolul învățământ toată dinastia noastră au făcut studii serioase, fapt pentru care vă veți convinge pe parcurs.
În anul 2017 la editura „Tipocart Print” din Chișinău am scos de sub tipar o carte „În labirintul documentelor secrete”, pe care am dedicat-o copiilor și nepoților mei. Ceva mai inainte, în 2014 tot la această editură am publicat volumul „Basarabia: scrisori către Mareșal”, carte dedicată memoriei părinților mei Lidia și Valeriu Moraru. Tot la capitolul dedicații se atribuie și volumul meu„Victimele terorii comuniste din Basarabia”, apărută la Editura „Iulian” din Chișinău în anul 2010 într-un tiraj de 500 exemplare-carte dedicată bunicului meu Ion Alexandru Moraru, împușcat de autoritățile sovietice de ocupație, tatălul meu Valeriu și fraților săi, care de mici copii au fost deportați de călăii sovietici în Siberia.
Acum, cred că e cazul să menționez pe cei care fac parte din dinastia Moraru, indiferent, dacă este rudă directă sau tangențială. Aceștea sunt:
-Ion Alexandru Moraru, bunicul,
-Parascovia Teodor Moraru (născută Tatarovici), bunica mea, mama tatălui meu,
-Constantin Teodor Tatarovici, fratele mai mare a bunicăi mele,
-Valentin Teodor Tatarovici, fratele mijlociu al bunicăi mele,
-Ion Teodor Tatarovici, fratele mai mic al bunicăi mele,
-Alexandru Ion Moraru, fratele mai mare al tatălui meu, dar de la mame diferite, fiindcă prima soție al bunicului meu a fost doamna Alexandrina Moraru, sau cum i se mai spunea Dina, care decedase de tânără la a doua naștere, inclusiv copilul și au fost înmormântați în cimitirul din s. Ustia, plasa Criuleni, județul Orhei,
-Valeriu Ion Moraru, tatăl meu,
– Lidia Andrei Moraru, mama mea (născută Botezatu),
-Maria Ion Moraru, sora tatălui și respectiv mătușa mea,
-Nicolae Ion Moraru, fratele mai mic al tatălui meu,
– Galina Ion Moraru, soția lui Nicolae, fratele mai mic al tatei
-Alexandru Valeriu Moraru, eu în persoană,
– Lucica Grigore Moraru, soția mea (născută Brânză),
– Valentina Mihai Moraru (1953-2015) născută Rusu, fostă soție; mama feciorilor;
– Olimpia Alexandru Moraru, fostă soție, născută Cardaneț, mama fiicei;
-Silvia Valeriu Moraru, sora mea;
-Andrei Constantin Grosu, soțul surorei mele,
-Vlad Moraru, feciorul surorii mele,
– Irina Moraru, soția nepotului meu Vlad,
-Diana Ciloci, fiica surorii mele, născută Grosu,
– Dan Ciloci, soțul nepoatei Diana,
-Ala Nicolae Moraru, fiica unchiului Nicolae,
-Tatiana Nicolae Moraru, fiica mai mică a unchiului Nicolae,
-Traian Alexandru Moraru, fiul meu mai mare,
-Daniela Moraru, soția lui Traian și mama primului meu nepoțel,
-Boris Alexandru Moraru, fiul meu mai mic,
-Crina Moraru, soția lui Boris și mama nepoțeilor mei Ioana și Tudor,
-Laura Alexandru Moraru, fiica mea,
-Ștefan Vlad Moraru, primul meu nepoțel de la feciorul Traian,
-Maria Ioana Moraru, prima mea nepoțică, fiica fiului Boris,
-Traian Tudor Moraru, cel mai mic nepoțel, fiul lui Boris.
Dacă ați observat, titlul acestui volum este despre dinastia noastră în documente de arhivă și materiale, plus și unele mărturii și amintiri, deoarece atunci când autorul documentează cele menționate cu surse și trimiteri la documente și publicații, cititorul are posibilitatea de a înțelege că tot ce citește este adevărat, fără a pune la dubii un eveniment sau altul, fiindcă dispune de surse veridice și credibile.
Tot în această ordine de idei, vreau să mulțumesc prin intermediul prezentului volum, Consiliului Primăriei satului Jevreni (primar: domnul Vasile Gheorghe Brânză), Criuleni, care prin Decizia nr.05-01 din 25 mai 2012 al Consiliului Sătesc Jevreni, Criuleni (președintele ședinței domnul Mircea Znagovanu, secretar al Consiliului- doamna Axenia Jomiru) au aprobat lista cu denumirea străzilor satului, in care la numărul 6 și 9 alături de alte personalități notorii naționale au întrodus și „strada Teodor Tatarovici” și respectiv, „strada Valeriu Moraru”. Astfel, comunitatea satului Jevreni, prin aleșii săi în Consiliul Primăriei au adus un omagiu de recunoștință, pentru înaintașii mei. Mai mult decât atât, în anul 2021 Consiliul Primăriei Jevreni (primar domnul Igor Vladimir Rotaru), Criuleni i-a acodrat tatălui meu post-mortem titlul de Cetățean de Onoare a comunei Jevreni, raionul Criuleni. Mulțumesc din suflet acestor două Consilii a primăriei, pentru respectul și seriozitatea față de personalitățile, care au fost cetățeni al acestui sat așezat în inima Basarabiei.
Sigur că s-ar putea să-mi scape ceva, sau chiar mai multe, fiindcă există persoane, despre care nu știu nimic, sau foarte puțin; persoane pe care nu le-am cunoscut niciodată și judec despre aceștea doar în funcție de documentele depistate de mine în arhive sau amintirile apropiaților mei. Și la urma urmei, nu greșește numai acel, care nu face nimic, plus la toate, să ținem cont, că întotdeauna există loc pentru mai bine…
Structura acestei cărți este simplă, am scris pentru fiecare persoană o scurtă biografie în dependență de informațiile și materialele care le dețin. Dacă stimatul nostru cititor, va observa că în volum există biografii mai scurte, mai modeste, acest lucru ne vorbește despre faptul, că autorul nu dispune de alte informații. La capitolul anexe se atribuie culegerea de poezii și proză semnate de regretatul meu unchi Alexandru Ion Moraru, publicate în periodica interbelică din Basarabia.
Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.